2,517 matches
-
mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din șapte laturi flăcări pe cetate s-a întins, Ard în vânt palaturi nalte, marea *-n valuri * este caldă Și fântâni înviforate * prin zidiri vuind se scaldă, Turnuri negre de cetate ca făclii ei le aprinde Și lui Muhamed în arme * ca făclii i le întinde Numai negri nouri cerul, arde grindă, cade ușă, Pe oraș căzu o ploaie de scântei [și] de cenușă. Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări pe cetate s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi venea, suind alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet la picioare, Candela neadormită, de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce gonise pe Ieremia și intrase-n Suceava - alături cu el Marcu Vodă - era fratele meu. Descriere Fugeam amețit pe stradele ce vuiau de gurile poporului - din partea opusă s-auzea trâmbițele oștirei lui Zamoiski și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de lună și eu îmi duceam prin ea tremurul inimei mele - m-apropiam de palat - porțile deschise morții, ferestrile deschise îmi părea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte. [VÎRFUL CU DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte urieș Și Vârful
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zboară cu ea. 2254 c Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină, Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește valu-n vad El ridică pe-umeri negri Lunga rariște de brad. Viu e muntele de zvonuri, Zvonuri mândrei toamne dragi, Care trec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
religioasă era zdruncinată în cele mai dinlăuntru ale ei, conștiința poporului se-ncurcase în mod estrem în urma acuzării de erezie și persecutării pentru niște dogme aprobate ieri-alaltăieri de sinod chiar, dogme despre a cărora înțeles, cuprins și mod de esprimare vuia mereu o logomachie și insipidă, și plină de contraziceri, și fără nici un rezultat hotărât. Voiau să aprofundeze neaprofundabila ființă a lui Dumnezeu și, fiindcă nimeni nu pricepea cum, fiecine se credea în drept de-a o tâlcui cu vorbe goale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ureche simțitoare. Pentru că vocalele sânt esențialminte muzicalul limbei, de-aceea ele și servesc naturalminte cu deosebire espresiunei simțământului. Cu. cât auzim mai clar și mai curat răsunetul lor, cu-atît mai potențată i se pare auditorulni muzica limbei, cu-atît mai clar vuiește în preajma lui râul simțămintelor, râu care are cu deosebire de purtătoare ale sale vocalele. Așadar aicea are artistul reprezintator un câmp întins pentru activitatea sa, care, cu mijloace puternice și c-un simț simbolic, produce fructele cele mai frumoase, tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
naturii n-ar compensa și echilibra această pierdere. Pământul însuși aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și animale în fatala Vale a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cum se înălțară stâlpii Aerului, cum, pe vremuri, Semănă în ceruri stele (61, pp. 262-263). La auzul acestei tainice povești, stihiile încremenesc (60) : Nu s-au mai zbătut talazuri, S-alinară ape-n golfuri ; A uitat să curgă fluviul, Să vuiască mari cascade... (61, p. 264). întors la schelăria bărcii neterminate, Väinämöinen glăsuiește mitul cosmogonic și luntrea este complet săvârșită fără ajutorul uneltelor : Se născu această luntre Fără-a fi deloc cioplită, Fără-o așchie să sară (61, p. 266). Imaginea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oieritul în Tălmăcel era ocupație de bază și de asemenea oamenii creșteau și vite. În această zonă se consideră a fi tradițional păstoritul de tip pendulator, doar în interiorul hotarului satului (după unii autori se mai numește și păstorit agricol local (Vuia, 1964), sau păstorit local (Dunăre și colaboratorii, 1984). Transhumanța s-a dezvoltat abia începând cu secolul XIV6, ca urmare a dezvoltării breslelor de postav și piele, ceea ce a creat o cerere mare de materie primă, tot timpul anului (Bucur, 1977b
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
se reflectă în tipul de case și de curți și în toate celelalte elemente legate de construirea unei case (Budiș, 1996). Curtea are și ea o formă care nu este niciodată întâmplătoare. "Curtea este expresia economică a regiunii" considera Romulus Vuia, extinzând termenul de "curte" la întreaga gospodărie (Budiș, 1992). Reședința este, ca în toate zonele rurale ale României, virilocală (Ciobănel, 1995) Tendința în Transilvania a fost aceea a organizării gospodăriei cu fronturi închise spre stradă, iar construcțiile, erau realizate independent
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fronturilor, locuința fiind situată la stradă (Pătrașcu, 1984). Tălmăcelul, ca sat aparținător Mărginimii, reflectă tipul de așezare, stilul arhitectonic și specificul tehnicilor de construcție din această zonă. Astfel, așezarea este de tip îngrămădit (sau sat adunat de-a lungul văii Vuia, 1975), cu case construite de-a lungul celor trei văi. Satul adunat din sudul Transilvaniei, specific atât Tălmăcelului, cât și Ludoșului, trebuie deosebit de cel adunat de câmpie. Aici casele sunt ordonate la drum, spațiul fiecăreia este restrâns, curțile sunt pavate
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și prin relația acestora cu teritoriul satului, cele trei râuri pe care este situat Tălmăcelul (Râul, Râușorul și Tălmăcuțul) făcând parte integrantă din conștiința lor și din viața lor. Tălmăcelul intră în categoria satelor "adunate de-a lungul văii"43 (Vuia, 1975: 194) Ludoșul, a cărui apariție este documentată istoric încă din secolul al XIII-lea, își întemeiază identitatea pe fapte istorice ce au rămas în legendă: colonizarea sașilor și conviețuirea cu aceștia ale cărei efecte sunt vizibile și astăzi în
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Braun, Joachim, Lohlein, Daniela. 2003. Policy Options to Overcome Subsistence Agriculture in CEECs în Abele, Steffen, Frohberg, Klaus (eds). 2003. Subsistence Agriculture in Central and Eastern Europe: How to Break the Vicious Circle. Halle, Institute of Agriculture Development In CEE. Vuia, Romulus. 1964. Tipuri de păstorit la români în secolul XIX și începutul secolului XX. București: Editura Academiei. Vuia, Romulus. 1975. Studii de etnografie și folclor (Volumul I, II). București: Editura Minerva. Wallerstein, Immanuel. 2000. Globalization or the Age of Transition
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
eds). 2003. Subsistence Agriculture in Central and Eastern Europe: How to Break the Vicious Circle. Halle, Institute of Agriculture Development In CEE. Vuia, Romulus. 1964. Tipuri de păstorit la români în secolul XIX și începutul secolului XX. București: Editura Academiei. Vuia, Romulus. 1975. Studii de etnografie și folclor (Volumul I, II). București: Editura Minerva. Wallerstein, Immanuel. 2000. Globalization or the Age of Transition? A Long-term View of the Trajectory of the World-System, în International Sociology, vol 15(2), pp. 249-265. Wallerstein
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
multe-s mari minuni;/ Mai mari ca omul însă nu-s!”. Despre ce anume e vorba aici? Filosofului îi atrag atenția versurile următoare: „Purtat de vânt (el, omul - nota mea), străbate mări,/ Prin hulă și prin val spumos, / Prin val vuind vijelios”. Departe de-a fi o simplă figură retorică, pentru Patocka, acest pasaj are meritul de-a indica în mod precis condiția omului: aceea a unui navigator pe valurile mării care - prin abilitatea pe care o detaliază versurile următoare - „reușește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
venit de bunăvoie aici, Am șters vatra-mpăienjenită, Am frământat de două ori pământul Și am umplut cuptoarele cu pită Apoi am rupt-o țărănește pe ștergar Să iasă aburi calzi și i-a simțit din depărtări Și-n locul buzduganului vuia ca uraganul Mirosul tras pe cele paișpe nări /.../ ...e atât de simplu și de omenește Să-ncerci odată sa iubești un zmeu!” (Rugă) În orizontul totodată firesc și mirific al poeziei Ilenei Mălăncioiu toate apar pline de sensuri ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă de contemplare în peisaj, odată cu Cântece
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Jurnalul unui dac, „Destin”, 1968, 16; Radu Enescu, Apocalips sau revelația lui Vintilă Horia, „Destin”, 1969, 19-20; Miron Kiropol, Întâlnire cu Vintilă Horia, „Buna Vestire” (Roma), 1970, 3; Radu Enescu, Pe aripile spiritului, „Limite”, 1971, 7; Micu, „Gândirea”, 823-824; Ovidiu Vuia, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1978, 29; Mihai Cismărescu, Din activitatea scriitorului Vintilă Horia, „Revista scriitorilor români”, 1978, 15; Ovidiu Vuia, „La Septième lettre”, „Cuvântul românesc”, 1980, 47; Ovidiu Vuia, „Une Femme pour l’Apocalypse”, „Cuvântul românesc
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Vestire” (Roma), 1970, 3; Radu Enescu, Pe aripile spiritului, „Limite”, 1971, 7; Micu, „Gândirea”, 823-824; Ovidiu Vuia, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1978, 29; Mihai Cismărescu, Din activitatea scriitorului Vintilă Horia, „Revista scriitorilor români”, 1978, 15; Ovidiu Vuia, „La Septième lettre”, „Cuvântul românesc”, 1980, 47; Ovidiu Vuia, „Une Femme pour l’Apocalypse”, „Cuvântul românesc”, 1980, 48; Ovidiu Vuia, Vintilă Horia. Artă și gândire, „Cuvântul românesc”, 1980, 50; Horia Stamatu, „Introducción a la literatura del siglo XX”, „Limite”, 1980
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Limite”, 1971, 7; Micu, „Gândirea”, 823-824; Ovidiu Vuia, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1978, 29; Mihai Cismărescu, Din activitatea scriitorului Vintilă Horia, „Revista scriitorilor români”, 1978, 15; Ovidiu Vuia, „La Septième lettre”, „Cuvântul românesc”, 1980, 47; Ovidiu Vuia, „Une Femme pour l’Apocalypse”, „Cuvântul românesc”, 1980, 48; Ovidiu Vuia, Vintilă Horia. Artă și gândire, „Cuvântul românesc”, 1980, 50; Horia Stamatu, „Introducción a la literatura del siglo XX”, „Limite”, 1980, 30-31; Sanda Stolojan, „Dumnezeu s-a născut în exil
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1978, 29; Mihai Cismărescu, Din activitatea scriitorului Vintilă Horia, „Revista scriitorilor români”, 1978, 15; Ovidiu Vuia, „La Septième lettre”, „Cuvântul românesc”, 1980, 47; Ovidiu Vuia, „Une Femme pour l’Apocalypse”, „Cuvântul românesc”, 1980, 48; Ovidiu Vuia, Vintilă Horia. Artă și gândire, „Cuvântul românesc”, 1980, 50; Horia Stamatu, „Introducción a la literatura del siglo XX”, „Limite”, 1980, 30-31; Sanda Stolojan, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1982, 76; Horia Stamatu, „Viitor petrecut”, „Cuvântul românesc”, 1982
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
ÎNNOIREA, revista de cultură apărută la Arad, bilunar, din 15 septembrie 1937 până la 1 iunie 1940, director fiind Tiberiu Vuia. În articolul-program, Semn, de unde pornim, se afirma: „Vrem să fim interpretul unui colț de țară... Spiritual, vrem să fim și ai zilei de mâine, ai generației care se ridică”, iar acest țel poate fi atins prin promovarea unei literaturi care
INNOIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287555_a_288884]