1,491 matches
-
înspre mare, care părea să se fi înviorat subit și trimitea către el panglici dantelate de valuri. Se uită sus, spre cer, și văzu norul alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte, îndepăr tându-se alene înspre larg. Vuietul surd încetase. Era târziu. Trebuia să-l conducă pe Bobo la gară. Se apropie de fratele său și îi întinse piatra albă. — Uite ce-am găsit! îi spuse. Ți-o fac cadou. Știu că-ți plac lucrurile mai ciudate. M-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cameră, lăsând jurnalul Clarei pe noptieră, dar nu se simțea în apele lui. Era prea agitat ca să se culce. își trase pe el un pulover mai gros și ieși din nou din casă, pornind spre mare. Nu se mai auzea vuietul surd al valurilor. în schimb, se au zea un huruit venit parcă din străfunduri. Dinspre larg se apro piau niște nori încruntați, posomorâți, ba chiar de-a dreptul războinici. Se pregătea o nouă repriză de ploaie. Ar fi trebuit să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o forță nebănuită înspre ea, silindu-l s-o privească în ochi. Ce dracu’ vezi tu la marea asta? O apă tulbure și rece! Ce dracu’ faci aici? Te-ai scrântit? Vino înapoi, prostule! Vorbea tare, aproape strigând, ca să acopere vuietul disperat al mării. Eduard se desprinse cu blândețe din strânsoare și o mângâie ușor pe obraz. Nu mai e cale de întoarcere pentru mine. M-am schimbat. Nu mai sunt cel pe care-l știai și care te amuza. Chiar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simțit frică mare iar tălpile mi s-au înțepenit și fluierele picioarelor mi s-au muiat De aceea, strigând: fraților, s-a dărâmat galeria și suntem amenințați de apă, fără putința de a lupta cu ea Atunci Daniel Mărăcinescu, prin vuietul care vuia în mina cea dușmănoasă, a propus să încercăm a răzbi spre lumină și noi am luat-o, de îndată, prin apa până la brâu, în direcția ieșirii și când am ajuns aproape de nișa de unde năboia vâna cea uriașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
maselor entuziaste prin cutumă. În mijlocul străzii înzăpezite, înjunghiară patru scroafe, de peste 100 de kilograme fiecare, lăsându-le acolo la dispoziția mulțimilor de flămânzi, din satele din preajmă, care deja intraseră în postul sever al Crăciunului. Nimeni nu se scandaliză de vuietul de bombardament al artificiilor, nici din rândul sătenilor, nici din cel al oamenilor de afaceri, care împânziseră poienile pădurii, prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde știe el, lepădându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dispuse în grupe de câte trei, fiecare, de o parte și de alta a unui braț median, ca la o Menora. Acolo, timp de mai multe secunde, îi studie rana de pe obraz. Într-un grai greu de reprodus, ce amesteca vuietul vântului și vigoarea interjecțiilor, îi zise compătimitor: E o rană pe care o poate contracta doar un cugetător, un iubitor al contemplației care, nepăsător de cele din jur, se cufundă adesea în vise... Un războinic nu și-ar lăsa astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Goebbelsprintre altele catalogase ideile rasiste ale nazismului nu o mare idioțenie ci o crimă oribilă prin care se suprimă popoareau făcut să fie trimis în țară la comanda unei noi unități ce trebuia pregătită pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc că lectura dosarului tău este impresionantă, spune el într-un sfârșit, ridicându-și ochelarii cu ramă de baga pe nas, cu mijlociul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mergem mai departe. Doriți să aveți viața lui pe conștiință? Ochii albaștri șterși, încât par decolorați, ai jandarmului, privesc indiferent la ofițerul din fața lui. Din păcate nu am nici o putere. Mă supun unor ordine, la fel ca dumneavoastră. Ca un vuiet continuu, se aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre buze lui Manfred. Scapă automatul din mână. Ești rănit? Așa se pare, dar nu-i momentul pentru îngrijiri medicale ... Tu? Sunt în regulă! Bine. Dă-i bice! Marius calcă și mai tare accelerația, storcând toată viteza din mașină. În vuietul infernal al motorului ambalat la maximum, automobilul prinde o asemenea viteză încât parcă sparge aerul cu bara din față. Atent la drum, Marius privește în oglinda retrovizoare. Se pare că urmăritorii îi pierduseră, în spate nu mai este nimeni. Taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi înfuriate se apropie în fugă. Trage siguranța grenadei prinsă la centură și o aruncă spre grupul partizanilor. Se trântește la pământ, acoperindu-și casca cu mâinile. Vuietul exploziei plutește o clipă pe deasupra văii ca apoi totul să devină tăcere. Doar un nor de fum negru marchează locul unde tocmai se petrecuse ultima secvență a luptei. Locotenentul Menzel se apropie cu oamenii lui. Încep să caute minuțios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte sigur că fusese ea. În după-amiaza aceea, la bătaia aceluiași timp, era vară, doamna Carolina Pavel deschise ferestrele camerelor ei apoi ieși În curte să stropească cimentul Încins, trebuia puțină răcoare. Trecuseră desigur cîțiva ani, părea să nu audă vuietul vremii ce-i șuiera la urechi, cînta, fals dar cu mare cuprindere, se auzea din cînd În cînd „O sole mio!”... restul nu se Înțelegea. Intrasem emoționat În curte; cum să-i explic că tocmai trecusem pe trotuar, prin fața sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
între istorie și imaginar. Și mi se părea, lîngă statuia aceasta, gîndită în tiparele nudului eroic, că bronzul ei sună major, proclamînd rigori greu de atins; dar și că magistrala ei împlinire lasă totuși să străbată, ca prin memoria mileniilor, vuietul lupesc al unor crunte înfruntări - simbolizate prin însăși făptura animală pe care biruitorul și-o adjudecă, pe care o ridică totemic, spre înalt. Amintirea celui născut în Betica, pe Guadalquivir, n-a lăsat nicio urmă fertilă în spațiul său, iberic
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
în stoluri rândunele a Ducând gândurile mele a Și norocul meu cu ele." ( M. Eminescu) - variată sau amestecată în care versurile rimează fără nicio regulă. "Și-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pădurea toată A trecut... Dinspre câmpie Vuiet greu de fierărie Se destramă în tăcere Scade-n depărtare Piere..." ( G.Topârceanu) Ritmul reprezintă cadența sau armonia poetică obișnuită prin succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate.O unitate de ritm alcătuită din 2-4 silabe accentuate și neaccentuate se numește picior
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
afară de astea mai este și umilit prin supunerea lui de bunăvoie la jurisdicțiunea străină. La toate acestea, dovedite cu bob numărat, oficioșii nu răspund nimic; ei o ia pe alături de ce ne e vorba, și în acest sens fac apoi vuiet cât le ia gura. Pentru amăgirea celor simpli se întrebuințează protestațiile sentimentale de patriotism, naționalism, emancipare economică; pentru încurcarea judecății profanilor se clădește un labirint de cifre și de fraze pseudoștiințifice, fără cap și fără coadă, în care nu se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost așa de puternică încît d. ministru de finance, d. Sturza însuși, oh, rușine!, a fost nevoit să-l întrerupă zicând aceste cuvinte: "Espunerea mea de motive nu e lege! Toata sala s-a scandalizat de acest cinism și un vuiet de indignare a răsunat în toată sala! În urma acestor dezbateri putem zice că opozițiunea din Senat și-a făcut datoria precum și-o făcuse opozițiunea din Cameră, precum și-o făcuse în general toată presa independentă! Putem zice asemenea că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
armele. Vasquez și Drake se ajutau să-și prindă hamurile cribloaielor. Pe ecranul din față apărea aceeași imagine ca și în cabina de pilotaj. Conul regulat al unui vulcan de metal se ridica în nori aruncând gaze arzătoare. Microfoanele transmitea vuietul de tunet, al epuratorului de atmosferă. Ripley îi spuse lui Burke: ― Câte sunt pe Acheron? ― Vreo treizeci. N-aș putea să-ți dau toate coordonatele. Sunt împrăștiate pe întreaga planetă Nu oriunde, totuși. Am ales zonele de implantare. În funcție de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
complementare care vor da naștere unei biosfere agreabile și unui climat blând. Urâțenia va da naștere frumuseții. Muntele de metal monolitic domina vehicolul blindat. Wierzbowski frână în fața intrării principale. Conduși de Hicks și Apone, infanteriștii se desfășurară în fața marii porți. Vuietul enormelor mașini se putea auzi, în pofida șuieratului necontenit al vântului. Ele își continuau lucrarea chiar și în absența stăpânilor umani. Hudson ajunse primul la poartă și-și plimbă repede degetele peste comenzile de deschidere. ― O surpriză plăcută. Funcționează. Apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea. Punându-se spate în spate deschiseră simultan focul și două arcuri de foc țâșniră din cribloare. Păreau doi sudori care asamblau coca unei nave spațiale. În această sală închisă, rafalele erau asurzitoare. Pentru cei doi operatori de criblor, acest vuiet era comparabil cu o fugă de Bach. Vocea lui Gorman răsuna în receptoarele lor, abia sesizabilă din cauza tumultului. ― Cine trage? Am interzis folosirea armelor grele, ce dracu'! Vasquez ridică mâna pentru a-și smulge casca fără a pierde din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui și le făcea semne cu disperare. ― Aici! Pe-aici trebuie să urcăm. Profitând de acest răgaz nesperat, Ripley studie pasajul. Ascensiunea va fi dură, dar rapidă. Extremitatea sueprioară a puțului era marcată cu un cerc de lumină slabă. Auzea vuietul vântului: niște sunete ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai conductei erau adâncite niște trepte strâmte. Coborî privirea. Puțul se înfunda la picioarele ei și se pierdea în beznă. Nu se mișca nimic. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui bărbat spuse din tavan: - Draydart Duart, verifică... Cuvântul care urmă îi era necunoscut lui Gosseyn. Suna cam ca "vuiet"'. Ofițerul puse repede mâna pe una dintre decorațiile de pe umărul stâng al uniformei sale. Obiectul mic, strălucitor pe care puse mâna se afla prins de un lănțișor. Draydart ridicase obiectul la ureche. Și părea că ascultă. După numai câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aproape perpendicular; era albă, vuitoare, înspumată; cădea de sus, dar părea că nu-i cine știe ce înaltă, era cam la jumătate de verstă depărtare, însă părea că până la ea nu sunt decât cincizeci de pași. Noaptea îmi plăcea să-i ascult vuietul; iată, în aceste clipe ajungeam uneori să fiu foarte neliniștit. Tot câteodată, la amiază, când te duci undeva în munți, când te-oprești în mijlocul muntelui, când te-nconjoară pinii bătrâni, mari, strălucindu-și rășina pe trunchiuri, sus, pe o stână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unde se întâlnește cerul cu pământul, aș găsi dezlegarea și aș vedea imediat o nouă viață, de o mie de ori mai intensă și mai zgomotoasă decât a noastră; visam mereu la un oraș mare, precum Neapole, cu palate, zgomot, vuiet, viață... Ah, visam câte și mai câte! Însă mai târziu mi s-a părut că și în închisoare poți găsi o viață enormă. — Ultima idee lăudabilă am citit-o în Crestomația mea, când aveam doisprezece ani, spuse Aglaia. — Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]