4,446 matches
-
descifrez, Enigmele încă nedezlegate, În tinerețe să mă înrolez, Prin noi iubiri neegalate. Încerci să mă înveți din nou. Că visul nu e îngropat, Ci el revine, nou ecou, Pe care tu l-ai activat. Îmi spui că zilele sunt vulturi, Zburând pe Pajiștea Albastră, Prin față mereu îmi fluturi, Poezii cu iubirea noastră. Referință Bibliografică: Primesc / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
PRIMESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360760_a_362089]
-
atinsă cu teamă de mireanul din noi. Nu mai vrem să ne înțelegem noi pe noi darămite geometria aerului sfărâmată de cuvintele de plastic între oglinzile în care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
atâtea deschideri de arcuri de porți informaționale. Câte unul din semne își pierde intensitatea ca vizibilitate trecând în starea de fluid care ne curăță, ne vindecă pas cu pas vederea interioară, pentru a ne regăsi arcuri de curcubeu între aripile vulturului perpetuei dimineți a ființei. “dansul de umbre pierdut între îngeri” este un dans tăcut. Ecoul lui este iubirea de sine, mai târziu iubirea de Dumnezeu. Îngeri căzuți, oamenii care ne traversează secvențe de viață ne aduc mai aproape de propriul sine
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
cineva nu fură, oamenii mor. E-n firea lucrurilor, totul se schimbă, oamenii mormăie, mor. Doarme computerul, dorm atributele, oamenii mor. Degete palide, zeița Valide, ochi de rubin, ochi de topaz, decazi. Balaurul numără sumerii, umbrele, șomerii suferă, oamenii mor. Vulturii, soarele, șacalii, cară-le hoit cu hoit. Ahoe, strigă, elevul Goe din capul statului pe șezut. Îl doare pipota, leafa-i modestă, din est vin esticii, mestecă trestiile, hipopotam. La prânz vin zânele, aduc osânză dulce cu căpșuni. Luna e
DE CE AŞ FI TRIST? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360123_a_361452]
-
maini.Tom și tatăl lui schimbară priviri,iar apoi inspectorul dădu mâna cu el,prezentandu-se.Doctorul avea un cap mare că de trol,o frunte lata cu încrețituri specifice,par negru pieptănat precis și o privire agera că de vultur.Cand puse mâna pe un bisturiu ascuțit,celor trei bărbați li se înfățișară două mâini uriașe,dar nespus de delicate.Parea o namila de om gata să se i-a la bătaie,insă sub trupul greoi se ascundea o fire
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului străbunii mei au fost păgâni n-au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii, s-au născut din roua humei ca merii, le-au crescut și aripi ascuțite de vultur, dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satului au cultivat prin ogoare dărnicia, iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire în fiecare an, babele din neamul nostru păgân împleteau cu mâinile uscate de ani cununi zdravene de
POEM PĂGÂN de MARIAN HOTCA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360206_a_361535]
-
de Marian Hotca, publicat în Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014. străbunii mei au fost păgâni n-au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii, s-au nascut din roua humei că merii, le-au crescut și aripi ascuțite de vultur, dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satului au cultivat prin ogoare dărnicia, iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire în fiecare an, babele din neamul nostru păgân împleteau cu mâinile uscate de ani cununi zdravene de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360229_a_361558]
-
și-atunci au fost nevoiți să se mute cu toții în ceruri ... Citește mai mult străbunii mei au fost păgânin-au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii,s-au nascut din roua humei că merii,le-au crescut și aripi ascuțite de vultur,dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satuluiau cultivat prin ogoare dărnicia,iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericireîn fiecare an, babele din neamul nostru păgânîmpleteau cu mâinile uscate de anicununi zdravene de cepe;le atârnau la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360229_a_361558]
-
VERSURI Autor: Gavril Moisa Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului POEM PENTRU TINE Zi de zi, tot mai grăbit și mai flămând Te adun la mine-n suflet și în gând. Timpul ironic, un vultur de pradă, Pe urmele noastre pândește să cadă. Ne strecurăm pe cărări nevăzute, Desprinși de iubire, din cârdul de ciute. Cerul nopții,-nstelat, cu razele-i reci, Pavează cu stele-ale noastre poteci. Tu, ca o rază țâșnind dintre nori, Stârnești
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
de ploi. Purtăm pe umeri urme de stele Și-n suflete nunți, dar fără inele. Din vârful de munte privim către deal, Corăbii de vise, strivite la mal. Și ca o scoică, în suflet c-o perlă, Văzduhului suntem când vulturi, când mierlă. N-am băut vieții ultimul pahar, Suntem un schit de piatră, rar. Purtăm cu demnitate-o cruce Și nu-ntrebăm: credința unde duce? Cu mine ești, deci nu ești o orfană Și ne-nălțăm murind cu o prihană
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
sensuri de percepere ale vârstelor copilăriei inocente, atât ca om frumos, voios, care se apropie și se lipește de copii, ca frunza de rouă, cât și ca genială cântăreață care absoarbe în glasul ei, însuși sărutul vieții peste lume și vulturul singurului ideal care nu doare, sfințenia! Dacă observăm copii la un recital al Angelei Gheorghiu, aflăm că înțelegerea copilăriei trebuie căutată și în noi înșine, cei maturi, pentru că în fiecare există izvorul cosmic întrupat al copilăriei, în fiecare arde sufletul
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
potriveală de nepotriveală, topuri trase de păr, ferice ori nășite de zeul ban. Țiriacii juniori - Trăiască seniorul ! Prigoniții - Vivat moștenitorii ! Cocoșii - hai pe vătrai cu pile. Columbenii - Hapuri de nud pârât. Ciumacii - Cârpeală de nepotriveală. Chivuleții - Porumbei cu inimă de vultur. Iovanii - Amor mințit de pofte noi. Moculeștii - Muzică acasă și pe ecran. Lișii - Tinerețe și boașe obosite. Enache - Știi. Amor recondițioat de prunc. Scwarzenbergii - Ghișeft cu triș la careu de valeți. Sunt VIP-uri unicat ce fac figuri în duplicat
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359623_a_360952]
-
de aur ne-așteaptă la bal ............................................ Virtuozitatea poetului de a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică”, care nu sunt altceva decât imense metafore: Leagănul de unde în orgie/ cu zvâcniri de sfere în lagună/ vulturi negri sperie în lună/ pe deschise răni cu masca vie. (Fântână) În poezia lui erotică există o acumulare de elemente vegetale, idila sau declarația de dragoste plasându-se totdeauna într-un cadru fabulos: Și vântul se face un șarpe gelos
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
curioși și cu sclipiri de speranțe în priviri. - Hei, oftă bătrânul, eu am păscut oile pe munte și am aflat de la bunicul meu că, tocmai în creierul munților, la răscrucea vânturilor, la îngemănarea nopților cu zilele, mai sus de Cetatea Vulturilor și dincolo de Țara Norilor, scobită într-o stâncă ascuțită, se află chilia lui Moș Vreme, cel care toarce caierul Ursitei, stăpân pe soarta oamenilor și pe viitorul lor. - Ei și? Ce-i cu asta? zise nerăbdător unul, văzând cum le
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Moș Vreme, dar cine are curajul să înfrunte mânia Iernii, mai ales pe fioroșii ei slujitori? - Hai să zicem că scapi de ăștia, zise altul, și că ajungi în creierul munților cum zise bătrânul, dar poți să treci prin Cetatea Vulturilor? Cum te descurci prin Țara Norilor? E treabă grea, dacă nu imposibilă. Eu unul nu mă încumet. - Și-apoi, mai zise altul, ce-o să-ți spună Moș Vreme? Ce să vă fac, fraților? Asta vă e soarta! Așa s-a
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
după ce se asigurară că aceștia le-au pierdut urma, ieșiră și o luară agale în sus, pe o cărăruie. Nu după mult timp, văzură în zare o cetate cu ziduri mari de piatră. La poarta cetății stătea de pază un vultur uriaș cu gheare de oțel, ca niște cârlige. Cum îi văzu, îi și luă în primire: - Da-ncotro așa grăbiți, drăgălașilor? Ia să vă iau eu în cinghele și să vă duc la puișorii mei, că sunt înfometați, săracii! Așa
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
în dreapta și altul în stânga. Cum să se apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să mergem la Moș Vreme să ne spună cum să izbăvim lumea de cumplita Iarnă. Și cetatea voastră e bântuită de suflarea lui Viscorilă, care vrea s-o smulgă din vârful
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
astâmperi foamea! Vrem să mergem la Moș Vreme să ne spună cum să izbăvim lumea de cumplita Iarnă. Și cetatea voastră e bântuită de suflarea lui Viscorilă, care vrea s-o smulgă din vârful stâncii. Mărțișor o nimeri bine. Și vulturii se luptau cu Iarna. Și ei voiau să scape de ea. - Așa este, viteazule! zise vulturul. Și noi suntem în război cu Iarna. Dacă este adevărat ce spui, eu te voi duce la Moș Vreme. Dar pentru slujba asta, dă-
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
cumplita Iarnă. Și cetatea voastră e bântuită de suflarea lui Viscorilă, care vrea s-o smulgă din vârful stâncii. Mărțișor o nimeri bine. Și vulturii se luptau cu Iarna. Și ei voiau să scape de ea. - Așa este, viteazule! zise vulturul. Și noi suntem în război cu Iarna. Dacă este adevărat ce spui, eu te voi duce la Moș Vreme. Dar pentru slujba asta, dă-mi sfrijitul ăla de lângă tine, s-astâmpăr foamea puișorilor mei. - Dar ăsta-i Norocul, preaînțeleptule Vultur
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
vulturul. Și noi suntem în război cu Iarna. Dacă este adevărat ce spui, eu te voi duce la Moș Vreme. Dar pentru slujba asta, dă-mi sfrijitul ăla de lângă tine, s-astâmpăr foamea puișorilor mei. - Dar ăsta-i Norocul, preaînțeleptule Vultur. Așa pirpiriu cum este, nu le ajunge nici pe o măsea puișorilor tăi. - Tocmai bun! Să aibă și puișorii mei noroc. - N-au nevoie de Noroc oțeliții tăi pui, preaslăvitule! Curajul și agerimea o să-i poarte printre nori. Norocul lasă
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
nici pe o măsea puișorilor tăi. - Tocmai bun! Să aibă și puișorii mei noroc. - N-au nevoie de Noroc oțeliții tăi pui, preaslăvitule! Curajul și agerimea o să-i poarte printre nori. Norocul lasă-l celor mici și neputincioși. Zâmbi uriașul vultur: - Ești isteț, voinicule! Și ai inima bună! Mă prind să vă ajut, pe tine și Norocul tău. Am să vă duc la Moș Vreme. Hai, urcați! Și se lăsă în jos întinzându-și aripile. Mărțișor și Norocel repede se urcară
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
voinicule! Și ai inima bună! Mă prind să vă ajut, pe tine și Norocul tău. Am să vă duc la Moș Vreme. Hai, urcați! Și se lăsă în jos întinzându-și aripile. Mărțișor și Norocel repede se urcară pe aripile Vulturului. Acesta zbură în sus, cu viteza unui reactor, încât cei doi nici n-apucară să vadă cum trecură prin Țara Norilor, numai ceață și beznă, iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
apucară să vadă cum trecură prin Țara Norilor, numai ceață și beznă, iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia scăpă de turbatele vânturi ce se luară după el, apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia scăpă de turbatele vânturi ce se luară după el, apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci ascuțite, zburând planat până în creierul munților, unde bat vânturile din mai multe părți. Sub bătaia Vânturilor
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
până în creierul munților, unde bat vânturile din mai multe părți. Sub bătaia Vânturilor Turbate, Mărțișor și Norocel fură aruncați într-un vârtej până în slava cerului, învârtindu-i și răsucindu-i ca pe niște titireze. Când văzu ce s-a întâmplat, Vulturul fu nevoit să zboare ca o săgeată, să-i prindă, înfigându-și ghearele în hainele lor. - Apucați-vă de picioarele mele și țineți-vă bine! le zise Vulturul. Cu mare greutate se apucară de picioarele Vulturului, iar acesta îi aduse
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]