5,438 matches
-
curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar. ISTORIC Războiul a izbucnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe urmă au Întors corpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
of, și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele fierbinți pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu-și dă seama fantoma ce intenții ai, sari de-a dreptul În pat. Niciodată nu mergi Încet spre pat. Gleznele sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de strigoi. Odată vârât sub pături, ești În siguranță. Strigoiul poate să zacă sub pat până-n zori. Ție nu ți se Întâmplă nimic. Dacă ai totuși temeri, Îți tragi pătura peste cap. Foarte interesante chestii, nu, Tom? — Nu-i așa? Alec radia de plăcere. — Și toate inventate de mine- Sir Oliver Lodge al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
imagine, dar, dincolo de dorința irepresibilă de a râde, nu avea nici o reacție pe deplin conștientă. A Întins mâna după telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker? Bine, trimiteți-mi În cameră două highballs cu whisky de secară. A zăcut o vreme pe spate, Întrebându-se leneș dacă-i vor trimite o sticlă Întreagă sau numai două containere minuscule de sticlă. Apoi, cu un efort, s-a smuls din pat și s-a dus, cu pași mărunți și nesiguri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am voie să fiu prietenul ei... Trebuie să fie așa, trebuie... Și din nou: Eram atât de fericiți, atât de foarte fericiți. S-a ridicat În picioare și s-a aruncat pe pat, Într-un vârtej de sentimente, apoi a zăcut așa, extenuat, dându-și seama treptat că În seara precedentă fusese cât se poate de beat și că acum capul i se Învârtea iarăși cumplit. Râzând, s-a ridicat și a mai traversat o dată camera spre Lete... La amiază s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna trecută zăceam la soare În spatele unei tufe când dintr-o dată a apărut un bărbat ce zicea pe un ton plăcut, dar arogant: „And now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed to morn At the end of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șansă. M-am Înregistrat cu numele adevărat. În afară de asta, m-ar descoperi după numărul carnetului de șofer. - Zi-le că sunteți căsătoriți. - Jill spune că unul dintre detectivi o cunoaște. Fata se furișase până la pat și se prăvălise pe el. Zăcea acolo, ascultând Înfricoșată ciocăniturile de la ușă, care deveniseră adevărate lovituri de baros. Pe urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere de după acest avertisment, Amory și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
venit o telegramă din care a aflat că Monsignor Darcy Încetase brusc din viață la Philadelphia, cu cinci zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de hotel din Atlantic City. CAPITOLUL 5 EGOISTUL DEVINE PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de pe această casă de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de euro! * În fața McDonald’s-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu am chiar în toate cazurile, așa că mi-am permis să scriu bazându-mă doar pe amintirile mele, câte au mai rămas, fără să mă mai documentez, fără să mi le împrospătez, fie și privind o imagine. Chipurile acestor oameni zac în sipetul ascuns al sufletului meu; unele sunt prăfuite deja, altele păstrează aerul prospețimii pe care apropierea în timp îl conferă inevitabil. Toate sunt autentice, s-au petrecut și au însemnat, fiecare în parte și toate la un loc, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu, m-am ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei clipe de viață pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Mai sunt câteva ore până trecem în noul an. E un sentiment cu totul aparte, această felie de viață, această trecere, care ne apropie din ce în ce mai mult de marea trecere. Fac de când mă știu bilanțuri, proiecte, astăzi mi-ar plăcea să zac pur și simplu, să nu mă gândesc la ceva anume, să-mi odihnesc creierul atât de stors de zilele și problemele anului care tocmai moare. N-am izbutit să termin cartea în acest an, așa cum îmi propusesem, și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și l-am așteptat pe Nicușor în capul scărilor. Acesta m-a privit lung și m-a invitat în cabinet; i-am spus cum stau lucrurile, că de fapt doctorii de la Filantropia o omorâseră cu bună știință, lăsând-o să zacă pe masă și neintervenind de teama represaliilor. L-am văzut cum s-a întunecat la chip, a smuls telefonul și a răcnit la procurorul general să mă lase în pace, să nu cumva să se atingă de mine. Apoi, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dată a avut un succes ieșit din comun, fie că apărea în fața copiilor din Militari, în cadrul Festivalului Nasurilor Roșii, fie că juca în vreun cătun pe unde mi-am plimbat și eu pașii de-a lungul acestor frământați ani. Acum zăcea într-un coșciug de lemn negeluit, răpus de cancer, o tumoră la creier care nu a putut fi operată. Era internat la Colțea și mi-a dat într-o zi un telefon. ― Ce faci, maestre, Marcelino la telefon. ― Salut, Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să audă așa ceva. Fiul ei refuză să se revolte împotriva asupritorilor săi și, dintr‑odată, înaintea ei apare acel februarie ’34, când încă era aproape un copil. Și‑a văzut numeroși colegi, care voiseră să‑și îmbunătățească nivelul de trai, zăcând morți și însângerați pe stradă. Fascismul folosea obuzele și artileria grea care‑i stătea la dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai dezmoșteniților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a fost destinat, în valiza de carton. Împreună cu ea mai zac jucării stricate, un diaproiector - luat cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o grămadă de cârpe. În sinea lui, Rainer s‑a detașat deja cu totul de această familie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă, doar munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din străfundurile cărora își fac apariția insule de mobilă, ca niște ghețari plutitori; Sophie are o asemenea cameră, unde a stat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o Fanta. Rainer explică pe larg structura muzicii moderne care răsună din difuzoare. Apoi încetează cu explicațiile și o conduce pe Renate acasă. Imediat după aceea, Rainer se întoarce la locuința părintească, unde - în tot timpul ăsta - mama lui a zăcut cu patruzeci de răni grave pe corp și nenumărate alte răni de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să acționeze de unul singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces? — I-au pompat ceva ca să-l facă să-și țină gura, i-au amenințat familia. Știi cum e. Nebe păși pe lângă uriașul candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unde aveam un apartament cu camere ale căror tavane erau la fel de înalte ca la tramvaie. Arhitecții și constructorii germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol la fereastra din sticlă colorată care era suspendată de tavan în unghiuri drepte și care servea, oarecum redundant, la a oferi un fel de divizare estetică a zonelor mai înalte ale sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vezi cu Heydrich. Dincolo de un birou urmat de o sală de autopsie în care un medic patolog lucra desupra cadavrului unei adolescente, se găsea o sală lungă, răcoroasă, cu șiruri de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai degrabă niște obiecte de la bagaje pierdute decât aducând cu ceva omenesc. M-am apropiat și am aruncat o privire lungă, pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o în notele de caz ale celor două victime anterioare, pare foarte probabil ca și în acest caz să se fi utilizat același modus operandi. Sugestia făcută de către predecesorul meu cum că acestor fete li s-a tăiat gâtul în timp ce zăceau pe pământ este un nonsens și nu ia în considerare zgârieturile de pe glezne sau cantitatea de sânge rămasă în picioare. Într-adevăr, asta nu pare altceva decât o neglijență. — S-a notat, zise Arthur Nebe, scriind. Predecesorul dumitale este, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-l cumpere. De neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]