3,296 matches
-
că tot va ceda. Visam să-mi petrec anii vieții cu tine Departe de tot ce ne e interzis. Perversa iubire zicând că e bine Pe noi, foști iubiți, ne-a c-am contrazis. Văd anii mei cruzi pierduți în zadar (iubirea în tine ce-a fost investită). Acum te ”citesc” ca o știre-n ziar Iar tu îți dorești să fii părăsită. Eu nu am să urc în trenul ce-apare Căci gara demult ne e părăsită. Ne strigă iubirea
UN TREN FĂRĂ GARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378325_a_379654]
-
întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, ... Citește mai mult Am adesea sentimentulcă totul vine și trece,precum timpul,curge ca apași se înălța la cer,fără să lase vreo urmă.Simt,că nimic nu e întâmplător,și că
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
e întâmplător,și că Dumnezeu,ne arată,ne vorbeșteși ne deschide privirea,orbită de lipsa încrederii.Văd,dincolo de toate aparențele,lacrimile lumii,neputința și lipsa de răbdare.Am un mers repezit,spre apus,parcă dorind să opresc timpul.dar în zadar,nu fac nimic deosebitși tind să pășesc,... XXI. LA ȚUCU LA BRUTĂRIE, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016. La Țucu la brutărie, toată lumea știe, De două ori pe săptămână ardea cuptorul, Făcea pâine
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
trece nu-și pune pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor fără culoare lăsat de timpul care nici când nu moare și trece adunând anii în pripă chiar dacă sufletul în zadar țipă... Șaizeci de anotimpuri am adunat, povești cu primăvar-am depănat vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură, a venit apoi toamna ruginie și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
frumoșiși timpul care-n goană trecenu-și pune pe noi mâna lui rece...Doar oglindă acunsă printre clipeîncească prin semne să-nfiripe,mesajul obrajilor fără culoarelăsat de timpul care nici când nu moareși trece adunând anii în pripăchiar dacă sufletul în zadar țipă...Șaizeci de anotimpuri am adunat,povești cu primăvar-am depănatvara m-a-mbrăcat cu căldurăș- am uitat a timpului măsură,a venit apoi toamna ruginieși, am intrat într-o tristă agonie...Iar iarna cu fereia de stelerisipite pe a părului inele ,îmbracă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit in mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine cănd astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem farâme de uitare trecutul e prezent in existența mea, aș vrea să pot să privesc la soare și timpul înapoi să-l întorc ...aș vrea. Citește mai mult Uitarea...De -ar fi uitarea precum gândulcălător prin locuri neumblate,aș
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
suflet, zbuciumatecând mă cuprind mii și mii de gândurisă vreau, nu pot să la fac uitate.Sunt fapte car-au sfredelit in mineși cicatricile sunt dureroase,cum să uit și să privesc spre mâinecănd astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem farâme de uitaretrecutul e prezent in existența mea,aș vrea să pot să privesc la soareși timpul înapoi să-l întorc ...aș vrea.... XXVI. IARNA-I TRISTĂ?, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cu adevărat și în mine, dacă eu am murit odată cu El păcatului și am înviat odată cu El virtuții, faptei celei bune. Și nu știu ce să răspund și atunci mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
mongol și numele meu e Tolui. Prințul tătar continua să o privească cu o pasiune arzătoare în priviri, căreia tinerei îi venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru acel necunoscut, pe care în zadar căuta să o înăbușe cu vorbe trufașe, căci fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
fluturi pe talpa de asfalt a minții lumii Și nu te lăsa amagită de facsimile porniri de o clipă Atenția ta să fie ațintită la culoarea norilor și la adâncul oceanelor sfinte Iar cosițele tale să nu se despletească-n zadar pentru frunze căzute demult De te vei uita la stele cu ochii prea mici pe sub sprâncenele albe Să nu te miri că abisul e la un loc cu sublimul adunate împreună Au spus-o și poeții odată pe la colț de
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
rezultatul rațiunii, al deprinderii, al obișnuinței. Înțelesese destul de repede că omul are multe calități, că merită atașamentul ei, respectul, chiar duioșia caldă femeiască, dar... Deși era însetată de dragoste, nu avusese parte de ea, dar nici nu o așteptase. În zadar avusese răbdare peste trei decenii, dragostea, adevărata dragoste, nu o legase de omul ales! Se convinsese curând că nici el n-o iubise, după cum își clama sentimentul înainte de mariaj către toți ce-ar fi putut s-o convingă, dacă ea
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
a nu se teme. O șoaptă aud cum mă cheamă tandru promițând mereu altfel de menire fără de poteci, fără vreun meandru-n nemărginire. N-am unde să fug. Știu că pân`la urmă mâna tremurând clanța o s-o-apese, că-n zadar implor soarta ce mă scurmă fără să-i pese. Pentru ce mai sper? Tristă așteptare, căci de la un timp șoapta e poruncă. Cineva în zid, fără îndurare cu zile-aruncă Degeaba amân. Ușa descuiată o s-o văd izbind șubredul perete și
CU FAŢA LA ZID de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378650_a_379979]
-
te-ai înturnat Și te-ai rătăcit prin lume Biet pribeag predestinat, Fără neam și fără nume. Ai cotrobăit prin stele Și le-ai întrebat lumina Unde-s dorurile mele Și a cui să fie vina Că mă cauți în zadar Și nu-i chip să mă găsești Să îți fiu inimii far Prin genuni ori prin povești. Iar când m-ai găsit, în fine, Martor este sfântul soare, Mi-ai fost sângele prin vine, Ți-am fost arșiță, răcoare. Ți-
ȚI-AM FOST PACE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378869_a_380198]
-
Dând lungă amânare la timpul mântuirii, Vei spune prea târziu:”O, Doamne, prost am fost Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!” Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar, Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor, Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar. Căci ața cea subțire se strânge pe mosor Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
fără rost, Dând lungă amânare la timpul mântuirii,Vei spune prea târziu:”O, Doamne, prost am fostCă am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!”Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutorToți cei de lângă tine, dar va fi în zadar,Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.Căci ața cea subțire se strânge pe mosorși nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată,Ajungi pe negândite condus de un sobor,La locul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lin, Dintr-o altă lume, din Univers, Să fi fost doar un cer senin, Iar nopțile în șir, un prelung vers?! Am lăsat timpul să curgă Precum nisipul fin în clepsidră, Am înțeles, doar prin rugă, Că-i lupta-n zadar, cu-a vieții hidră! Am găsit noi sensuri în drum, Ce uși către infinit au deschis, Prefăcând dureri vii în scrum, Lăsând în urmă răni ce s-au închis! Acum, s-a făcut prea târziu, La porți vechi stau lacăte-ncuiate
VĂLUL AŞEZAT PESTE TIMP... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378914_a_380243]
-
Și rânduri fără de sfârșit puteam să-ți curg Spre sufletu-ți ce fără de hotare l-am iubit Și pentru care o viață am fugit să îl ajung. Afară este noapte și doru-n chin mă roade Și sapă lungi tranșee, cătându-te-n zadar, Fărâme mii mă rup, mă schingiue, mă cade Și mor fără ca tu să ai măcar habar. Acum căzută stau cu fruntea peste rânduri Și vântul bate-n geamuri și urlă a pustiu, Iar cerul în cădere, de plumb sicriu îmi
ÎN TOI DE NOAPTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378936_a_380265]
-
DORINȚĂ (VERSURI) Autor: George Nicolae Stroia Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului CHEMARE Nu pot să stau pe cer s-ascult codrului taină, Să nu pot să-i ating nici minunata haină, Dar în zadar încerc s-ajung la cea cunună Simțind cum mă oprește poruncitoarea lună. Cu glas adânc, șoptit aceasta îmi grăiește De ce vrei tu să pleci ? Nu vezi că te zorește ? Acolo jos in lume nu e nimic feeric Și te va
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
devoalând lumina de chihlimbar din lumina oglindită. Uitând de mine, călătorim în teritorii vaste, spulberând materia și umbrele ei. Timpul suspendat își revine, alert o ia la fugă, în briza serii năluca se pierde, întind mâna s-o prind, în zadar încerc să rețin acest eu profund. În nicio oglindă n-o voi putea striga, în nicio oglindă n-o voi putea privi. Un regret intens străbate ultimele acorduri ale cântecului, ce copleșesc spațiul camerei, umplându-l, Arirang, Arirang, Arariyo... După
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
când este batere de joc. Răbdăm, scrâșnind din dinți, orice insultă și pe cei răi nu îi urâm nici chiar atunci când de al nostru chin exultă. Și ca ciobanul nostru legendar murim până la urmă de prea multă iubire dăruită în zadar. Anatol Covali Referință Bibliografică: Iubind degeaba / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBIND DEGEABA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379055_a_380384]
-
ninsorile în ierni Și fiecare slovă tremurândă, Aș vrea Isuse, Tu ca să o cerni. Și caut mereu să spun despre Iubire, Despre iertarea ce-am primit în dar, Lumii vorbesc de har și mântuire, Să nu trăiesc o viață în zadar. Adesea văd și simt disprețuirea Atâtor oameni, pentru versul meu, Dar eu privesc atunci nemărginirea Și-aud cum îmi vorbește Dumnezeu: "Să nu privești la oameni, niciodată! Ți-ai pus talantul în negoț și știu Că n-ai cerut nici
ȘI CAUT MEREU SĂ SPUN DESPRE IUBIRE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379133_a_380462]
-
extrem de singur. Un liber profesionist sentimental ... Abia după ce mi-au ieșit pe gură aceste cuvinte, am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar. Fermecătoarea ființă de lângă mine începu să râdă și îmi atinse obrazul cu degetele-i fine, o atingere ușoară ca un fluture zburdalnic. - Nici eu nu sunt căsătorită, ținu să precizeze. Nu am fost, de altfel, niciodată. Nici nu știu dacă
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Toate Articolele Autorului Ți-am trimis scrisori, iubire însă, nici nu le-ai deschis Îngălbenind de-atâtea zile cuvintele ce ți le-am scris * S-au plictisit într-un sertar de știrile de prin reviste Ce așteptau și ele în zadar șansa să fie răsfoite * Ba ți-am pus și-o poză nouă să vezi cât m-am schimbat Dar vremea s-a răcit și plouă și poza mea de dor a suspinat * Eu mai deschid răvașul tău singurul ce mi-
NOSTALGIE PE-O SCRISOARE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379877_a_381206]
-
Piramidă după ușă, Ți-ai lăsat veninul dulce ’n țol fierbinte să se culce. * În diagrama visului, Model într-ale scrisului, Am pus sămânța în poem De focul inimii - îndemn! * Ești absentă, n-ai habar; De-acum dormi, dormi în zadar; Nu spera la nimic bine, Visul este doar la mine. * În zori se pierde raza-n iarbă Flămândă roua să o soarbă Și urcă-n dulcele cucutei În curcubeul de scântei. * Ecoul umbrelor străbate Înfiorând colțuri din noapte, Eu mă
CU-O AMINTIRE MAI BOGAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379908_a_381237]
-
ceaunul cu lapte, în timp ce fata trăgea cu coada ochiului la mine și la geamantanul meu. Și ce era să se întâmple s-a și întâmplat: laptele a dat în foc. Un munte de aburi a umplut dintr-odată casa. În zadar a turnat fata o cană de apă în ceaun, căci prin cameră se așternuse deja un strat gros de aburi și fum, de nu se mai vedeau nici geamurile și nici icoanele. Fata a fost nevoită să deschidă ușa cât
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]