5,010 matches
-
să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai bine ca acel mitocan să știe cât mai puțin din toată povestea. Între timp, eliberat din legături, Fabio dal Pozzo se prăbușise la pământ. În sufletul poetului, repulsia față de acea scenă se contopea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două trupuri erau Încă vii și se zbăteau În agonie, scoțând niște țipete sfâșietoare. Doi bărbați Încoronați cu aur, doi regi. Un tată și un fiu. 7 Zorii zilei de 12 august, la han Bernardo lăsă jos hârtiile pe care le consultase. Se ridică, iar privirea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când simțea În spate prezența unuia din ei. Iar acea veche neliniște părea să se reînnoiască astăzi, se gândi el oarecum deranjat, Încercând să alunge neplăcuta senzație printr-o ridicare din umeri. Acum nu mai era studentul nesigur pe el, zbătându-se să descâlcească tainele lui Dumnezeu, ci priorul orașului, purtând În sân cheile ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă, atârnându-l În gol. - Fecioara din Antiohia... și Încă Întreagă, gata pentru un al doilea miracol! Femeia izbucni Într-un geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce mâinile i se agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de ceva. Celălalt bărbat se apropie cu un pas și Îi smulse veșmintele cu un rânjet zeflemitor, dezvăluindu-i natura. - Dar e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o clipă, căutând sprijin În gol, după care se prăbuși cu capul În jos În bazinul rotund, scufundându-se până la genunchi. Apa clocotea din pricina eforturilor pe care bătrânul le făcea ca să iasă din nou la suprafață, iar picioarele i se zbăteau cu disperare. Sub apele purificatoare, mâinile sale nu izbuteau să se agațe de nimic, alunecând pe suprafața netedă a vechii marmure romane. Preț de câteva momente, Dante nu reacționă. Fixa nemișcat acea moarte lichidă, venită să Îl pedepsească pe asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca atunci când un doctor bătrân, pe care îl știi din copilărie, te examinează pentru a afla ce te doare. — Nu m-ați întrebat niciodată dacă... Și lăsă și această frază neterminată. Buzele i se mișcară puțin, iar pleoapele i se zbătură pentru un moment, sub efectul luminii. Știam bine despre ce voia să vorbească. Ne înțelegeam pefect. — Aș fi primit un răspuns? l-am întrebat, rostind încet cuvintele, cum o făcuse și el. Respiră zgomotos, făcu să răsune în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la bunica... Loredana s-ar duce să culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un vapor, o casă mare pe dinăuntru și mică pe-afară. Pasărea, greoaie, nu se mai ridică de jos, de pe scările de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am plimbat prin București, a oprit pe strada Avrig, ca să discutăm. I-am spus că nici nu știe ce pierde, că nu-i cer nimic, vreau doar să-l văd din când în când, mă machiasem invizibil, pletele mi se zbăteau artistic, erau deschise ambele geamuri la portiere, țineam capul înclinat puțin, ca o icoană, știam că tinerețea iese biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de una, de alta. Știe și el asta, mi-a amintit odată. Că eu i-am zis să începem casa, eu i-am asigurat o pensie privată la ANB, că din pensia de actori nu vom putea trăi, eu mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce o conversație fascinantă, aproape sclipitoare, din cel mai subțire aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei, Ark Street, numărul 921 - era pe o uliță mizerabilă de cocioabe. A fost chiar dezamăgit când s-a dovedit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nea Ovidiu ridică sticla de whisky. -Sorinele, tată, stai acolo cuminte! Sorinel se apropia cu-n umăr câș, tot în semiprofil. Mișu scăpă un pahar pe jos. - Nea Ovidiu, lasă sticla jos, nea Ovidiu, că e originală! Nea Ovidiu se zbătea între două lumi. Morții cu morții și viii cu viii, și nea Ovidiu la mijloc între ei. - Mișule, adă-ncoa halterele, c-a venit Sorinel după ele! - Stai cuminte acolo, mai bea un păhărel, că pleacă. - Mișule, io-ți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
e în regulă, că o să se întâmple o nenorocire, și începu să țipe ca din gură de șarpe. Mișu, cu Marcela furioasă-n brațe, începu să alerge pe străzile Bucureștiului după cei patru. Numai că Marcela era grea și se zbătea, și ăia erau patru, o duceau ușor pe Mariana. Lasă s-o răscumpere Popa, că de-aia-i naș, și-așa n-a făcut nici un cadou, măcar mireasa s-o plătească. Și se întoarse încet alături de Marcela, gândindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Tocmai acum, când scăpase de Mariana, doamna Popa nu era pregătită pentru o astfel de veste. Dar doamna doctor nu greșise niciodată. După arestarea lui nea Ovidiu, Mariana se întorsese singură la nuntă. Cuprinsă de presimțiri sumbre, țipase și se zbătuse, atrâgând atenția trecătorilor. Așa că băieților li se cam luase și de nuntă și de furat mireasa. Au intrat în prima crâșmă, lăsând-o pe Mariana să se întoarcă pe jos, în rochie de mireasă și sandale albe cu toc cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine. Mariana, sfâșiindu-și rochia, încerca disperată să se zbată din brațele lui Mișu ca să se năpustească în îmbrățișarea faunului cu nimfa. În culmea extazului, domnul Popa ridică ușor capul să le facă privitorilor cu ochiul. În oglindă văzu cum pleoapele Contesei abia intrate în iatac se închid cu zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni privind epilatul în zona inghinală. Mariana murea încet, risipindu-și cu grație feminitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Peter când juca. Mai cobora în sală, se mai lua de noi, spectatorii, mai cânta la vioară - și o făcea bine -, apoi alerga în spatele cortinei și apăreau de îndată de după ea alte și alte măști și păpuși uriașe care se zbăteau, răcneau și încercau de pomană să îndrepte lumea, s-o facă să înțeleagă că a face dragoste este de preferat unei agresiuni inumane și fără rost. La sfârșitul spectacolului își aștepta spectatorii în hol și le dădea pâine cu mujdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
leucoplast la mine. Sigur o să mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mine și am fost la un pas de moarte. Copiii se mai scufundă din când În când, se știa asta, așa că nimeni nu ar fi observat cum mă duceam liniștit la fund. În cele din urmă am Început să mă zbat Împroșcând cu apă În jur, ceea ce a atras atenția supraveghetorului, care mi-a sărit În ajutor. Însă această Întâmplare a rămas adânc Întipărită În inima mea de copil. Durerea pe care o resimți când te Îneci Îți dă puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu apă În jur, ceea ce a atras atenția supraveghetorului, care mi-a sărit În ajutor. Însă această Întâmplare a rămas adânc Întipărită În inima mea de copil. Durerea pe care o resimți când te Îneci Îți dă puterea să te zbați, să dai din mâini și din picioare. Însă atunci când epuizarea devine mai puternică decât teama și când Înghiți o cantitate considerabilă de apă, dispare senzația de agitație și ești pregătit să accepți ce ți se Întâmplă. Atunci, când era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
moartea prin Înec. Într-un anumit sens, nu se deosebea cu nimic de stigmatizarea unui eretic, de dependența de stupefiante sau de sinucidere. Iată de ce, din când În când, mai Încercam să revin la mine Însumi, ca și cum m-aș fi zbătut dând din mâini și din picioare În piscină, Însă nu știam până când o să mă țină acea forță asemănătoare voinței mușchilor. Simțeam că Întreg corpul meu, cu excepția unei infime părți, Întreaga mea ființă era de acord cu dezmembrarea personalității mele. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca un bebeluș care depinde În exclusivitate de mama lui. Trebuie să-l faci să devină conștient de existența unei persoane puternice, pe care să o respecte și de care să se teamă. Lăsată singură, la Început Noriko s-a zbătut ca o omidă, frecându-și coapsele una de alta, dar apoi, la capătul a zece minute, probabil că o spaimă incontrolabilă pusese stăpânire pe ea. Picioarele au Început să-i tremure, cuprinse de spasme, Întreg corpul i s-a acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prezentată drept o specialistă din lumea interlopă. „Vă rog frumos să mă inițiați“, mi-a spus ea În glumă, dar, după ce pastila de ecstasy a Început să-și facă efectul, a intrat brusc În panică și a Început să se zbată, agitându-și În toate părțile brațele și picioarele un pic cam prea păroase. Bărbatul a trebuit să o țină de mâini și de picioare pentru ca eu să o pot lega cu o sfoară, după care a Început să o mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
muzeu din Polonia, iar naratorul relata În franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri, dar și cu ușurarea că măcar până dimineața următoare aveau unde să-și odihnească oasele. Îmi imaginam că ușurarea aceasta o simțeau pe măsură ce se obișnuiau cu condițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
descoperit spectacolele dumneavoastră. La Început mi s-au părut foarte dezagreabile și-mi era imposibil să le urmăresc. În scurt timp Însă, am ajuns să simt că aprindeau ceva nou În mine, ceva ce de mult uitasem. Pieptul mi se zbătea cuprins de-o excitare care mă făcea să devin conștientă că ceea ce trăisem până atunci nu era viață adevărată, că nu avea nici un sens să suport plictiseala și să-mi Înghit nefericirea printre lacrimi, În tăcere. Nu mai simțisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]