1,953 matches
-
-mi adeveri, ca într-o oglindă animată, că anii trec și peste mine, că mă împovărez, că mă aplec sub poveri de clipe și frunze, că nu sunt nemuritor, cum gândeam în anii tineri, că îmbătrânesc ușor, fără dureri, fără zbucium, odată cu lumea care mă îmbrățișează. Lângă ferestrele mari, dinspre Bulevard, erau cinci-șase măsuțe înalte, unde puteai mânca ștrudelul, cornul sau chifla, puteai bea un iaurt sau un kefir. Mulți ani, kefirul era specialitatea prăvăliei. Și cerșetorii. I-am descoperit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este viață, care pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a revărsat peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele lor viața nu și-ar mai găsi tiparele dusului. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prea mare)... „Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ajutat-o să se urce îndărătul său pe hipograf. Animalul s-a ridicat numaidecât în văzduh, străbătându-l într-un zbor de bolid. Nu a trecut însă mult și pentru a da timp prințesei să se odihnească după atâta zbucium, Rogero a căutat din nou pământul coborând pe țărmul Bretaniei. Lângă țărm începea o pădure desă ce răsuna de cântecele păsărelelor. În mijloc, o fântână cu apa limpede scălda iarba unei pajiști. Un delușor se ridica ceva mai departe. Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
colț de lună, pentr-un tril de cânt, Rătăcesc prin neguri, mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
De parc-aș fi la Poartă, spre-un veșnic început... Cad razele domoale, pe rând, din luna plină Și răvășit de gânduri, fac cruce și mă-nchin: De ce ne primești Doamne, la Tine în grădină, Abia după o viață, de zbuciume și chin?...
DE CE, DOAMNE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83772_a_85097]
-
de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie și nu am primit slugărnicia față de nicio stăpânire. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământ românesc și din zbuciumul sufletului românesc, ca o necesitate de supraviețuire în istorie. Credința, ruga, pătimirea și jertfa au fost primatul luptei legionarului. Mișcarea Legionară e o școală a desăvârșirii, iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului simț și al modestiei. El nu face spectacol prin îmbrăcarea mult chinuitei cămăși verzi. Legionarul e omul faptelor îndrăznețe, a chinului și a zbuciumului în slujba neamului. M-am întrebat de multe ori dacă pătimirea și moartea legionară sunt fatalități; așa i-a fost dat, așa i-a fost scris, și am concluzionat că nimic fără Dumnezeu-Nihil Sine Deo. Pătimirea și moartea legionară sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fost Prim Ministru sub președinția notoriului kaghebist călit la Moscova, Ilici I. Iliescu, sub acuze false de fascism, ne scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile. Nu vreau să fac exces din povestirile vieții noastre. Unii dintre frați s-au îndepărtat și s au dezlegat de legământul de Frate de Cruce. Costinel Popvici a rămas același, calm și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
picioarele lui Hristos, vom renaște mereu din propria cenușă” (Corneliu Zelea Codreanu). Avem în față un nou volum, ce-l are ca autor pe Petru C. Baciu. La 92 de ani, sufletul acestui erou, de pe meleagurile băcăuane, își strigă încă zbuciumul, în speranța că mărturia generației din care a făcut parte, nu va fi uitată. Au luptat împotriva regimului care a mutilat atâtea suflete. Au luptat cu toată tinerețea lor, cu toată dragostea față de semeni și de neam, până la jertfa supremă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă s-ar fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața noastră. Și era la un pas de noi”. ― Fantastic! - s-a minunat locotenentul. ― Săracul Traistă, a fost martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ciudată, un verzui amestecat cu gri, o nuanță pe care nu văzuse la Adriatica. Sau, cel puțin, nu la mal. Deși era dimineață, cerul rămăsese Întunecat. Ziua nu reușea să pătrundă până la corabia lui Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un spectacol În culori deschise. Spuma pe care o forma prova navei despicând valurile nu ajungea la limita albului, ci se oprea parcă pe drum, Într-o nuanță nehotărâtă și tristă de gri. Apropierea iernii pe mare era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
morții și cu gustul dulce-amar al victoriei. Dar tăcerile lor erau diferite. Angelo respira tăcerea sigură de sine, tăcerea puternică și Înțeleaptă venită parcă din istoria peninsulei italice și din gloria unui imperiu apus. Amir era tăcerea unei neliniști și zbuciumul unei așteptări. Era mai tânăr și, parcă, mai trist. Tăcerea lui ascundea infinitul stepelor Asiei și dorul de a trece mai departe, de a lupta cu orizontul mereu Înșelător. Alexandru nu auzi ce vorbeau cei doi și nici nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
audă ceva mai limpede. De ce oare? Era abia zece seara. Poate că luna își îndeplinise timpul ei de stăpânire și, treptat, viața mergea acum spre limpezirea zilei solare. 29 Atunci fizionomia amoroasă a Lenorei se recompuse și se desăvârși, cu zbuciumul acela înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
altă temere: Acordurile țesute în carte sunt suficient de calde și vibrante pentru a provoca cititorilor, prin inducție afectivă, aceleași trăiri emoționale? Îmi doresc cu tărie ca ideile, sentimentele, îndemnurile, preocupările și speranțele mele izvorâte din clocotul inimii și din zbuciumul minții orânduite în acest volum să ajungă la resorturile sensibile ale minților și ale inimilor celor ce vor citi cartea. De la marii scriitori români sau aparținând altor nații am înțeles că numai ceea ce izvorăște dintr o inimă caldă, dintr-un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul depărtat și crud. Și dac-auzi și dacă simți, Coboară-ți fruntea în țarână Din taina ei să te înfrupți Și te-ncunună cu lumină! MARIN VOICU Nascut pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cum trebuie stratul de paie ca să ajungă la toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit bunătățile și udătura. Damigeana era Întreagă, atâta doar că din pricina zbuciumului, vinul cel roșu făcuse spre dop o spumă rozalie. Câteva minute, până am rânduit toate la mijloc ca să ne putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reușeam: aș fi mers la o școală de ucenici, aș fi Învățat o meserie, totul În viață e să fii om cu obraz cinstit, că ajungi măturător de stradă ori vreun Înalt dregător În fruntea țării. Am fost aproape fericit, zbuciumul dinăuntru se potolise: „Ia uite, domnule, ce dreptate are mama! Cum de nu m-am gândit și eu până acuma?”. M-am hotărât, deși eram un monument de neîndemânare, să Încerc să Învăț strungăria, căci cu așa ceva ne ocupam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia că orice actor o Încerca Înainte de a intra pe scenă: oare despre ce să le vorbească elevilor În acea dimineață? Nu putea nimeni să spună de ce, atunci când se Însurase, Baronu hotărâse - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răstimpul de viață ce mi-a fost acordat nu-mi va permite să-mi împlinesc dorința. Cuvintele îi deveneau, treptat, tot mai limpezi și părea a vorbi cu ultimele puteri. Trupul îi ceru un moment să respire, dar își controlă zbuciumul umerilor și-și ținu respirația, pentru a vorbi în continuare. — Dar... stăpâne... nu credeți, dumneavoastră înșivă, că ați fost ales pentru a vă naște într-o asemenea epocă? Privindu-vă cu atenție, nu pot vedea în dumneavoastră ambiția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]