14,079 matches
-
în gura lu Vadim la spurcăciuni. Acum, mai nou, văz că acest loc pe nisha ecologică de scavengeri este luat de Pleshu. O persoană pe care altminteri o admiram pe vremuri, când eram tânăr și naiv și credeam tot ce zboară și îmi închipuiam că oamenii e buni și principiali pe persoană fizică. Ei, ash. Pleșu a făcut o pasiune din a ridica osanale lui Băsescu, iar acum se ia de matrafocs și de incremental. Se pare că în legea firii
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
permanentă perioadă de febră, un perpetuu anotimp al credulității ca o dimineață a vieții sau a zilei: plină de candoare, de imaginație și armonii. Un cor de crisalide cântătoare care, o dată transformate în fluturi, și-au întins aripile și au zburat în căutarea nectarului altor flori. Încă din copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să vină./ Paharele sunt goale,/ Sticlă plină.../ Discret, pe tortul ne-nceput/ Adoarme-acum și ultima lumină.// E semn că sărbătoarea... a trecut." (p. 31) Bonne Anniversaire! este formulă delicat-cinică la care gândul zboară automat după lectură acestui poem. Viziunea poetei este mai puțin paradoxala decât pare la prima vedere. Într-un fel, ea este chiar tipică pentru ultimii ani ai adolescenței. Pentru că, în fond, dincolo de imaginarul nostru excesiv de optimist, "prima tinerețe" este vârstă
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
de pe chipul tău/ ca numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni cu aerul,/ vrăbiile și rîndunelele zboară prin tine" (tristețe pietrificată). Dumnezeu nu ezită a anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
diamant locuiau toate femeile pe care le-am iubit,/ grupate într-un club/ numit clubul de diamant./ De golf sau de streap-tease, nici nu mai știu./ Ele se dezbrăcau, pe rând sau în același timp - sau în același anotimp./ Ciorapi zburau dă pă ele, ca zgura de pe zilele rele./ Dresuri, și eresuri. Frumusețe, lesturi.// Viața mea, viața mea încotro se îndrepta?/ Cine să-mi spuie?/ Cucul cântă, lumea-i șuie." (Clubul de diamant); "Tânăr sunt, de tine, moarte, nu-mi pasă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
în nisip ascunde-te/ acum el e creierul tău cu gîndurile tale" (ibidem). Tot mai îndepărtat de ceea ce numim viață lăuntrică, poetul se autodevoră într-un soi de canibalism aplicat sieși: "tai bucățile de carne din farfurie/ și gîndul îmi zboară/ la propriul meu corp/ asupra căruia o foame/ cu mult mai mare/ își va exersa/ la fel/ furculița și cuțitul// omor furnicile care-mi invadează/ baia și bucătăria/ în căutarea hranei lor/ și mă omor pe mine însumi, de zeci
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
este, încă o dată, mecanismul amintirii. Autorul își amintește cum, elev fiind, citea dintr-un manual o nuvelă de Tolstoi, în care învățătorul din carte semăna puțin cu Lenin, pentru că era subțire, cu ochelari pe nas și bărbuță. Involuntar gândul îi zboară la vecinul Păscălie care a făcut o vizită la Moscova și a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat tel-quel, dar tocmai naturalețea povestirii, lipsa oricărei analize
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
du Livre de la Paris. Mai degrabă timid, avea întipărită pe față o tristețe resemnată. Oarecum aerian, era și nu era cu noi acolo, ne vorbea dar în permanență părea preocupat de altceva, aveai uneori sentimentul că în mijlocul conversației gândul îi zbura în altă parte. Ulterior, i-am aflat drama. Gheorghe Mocuța nu venise la Paris atras, ca atâția alții de mirajul cultural al locului, ci în încercarea disperată de a-și salva fiul - el însuși scriitor de mare talent, nominalizat în
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
nu sunt aici/ mi s-a părut că văd un om cu oase fosforescente/ strălucind prin piele// dar erau doar ultrasunete și infraroșii/ doar oboseala din căști și scurgerea asta de la monitoare// toate lucrurile sunt la locul lor. pe perete zboară o/ scamă suflată de foile care ies din imprimantă. nimic/ de acum înainte. nici un schelet nici un craniu care râde." (# frig+ bine+un tub de neon). Înainte de a vedea cum se organizează microlumea unui tânăr poet, în jurul căror nuclee de tensiune
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
straniu și familiar; de o viziune ce îmbibă realitatea înconjurătoare și o transformă într-un mediu intim; în fine, de un limbaj utilizat și modulat în chip diferit, neașteptat. Zadarnic își storc producătorii de versuri mediocre rufele imaginației: acestea nu zboară nicicum, rămân, răsucite, în ligheanul de plastic. În schimb, creatorii veritabili obțin efecte de insolitare din cele mai uscate cuvinte și sintagme. Limba, vocabularul ne aparțin tuturor; dar modul lor de rulare și exploatare îi împarte și subîmparte pe utilizatori
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
că tot ce ni se întâmplă nouă aici nu are nici o legătură cu ce se întâmplă în realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți..." (p. 72) Pretextul epic al narațiunii este căutarea unei presupuse săbii a lui Mihai Viteazul care urma să fie donată șefului Delegației
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
mai bun decât cel proprietate personală cumpărat În Bacău. Ziua câștiga tot mai mult teren În fața nopții care se retrăgea Învinsă, se zărea binișor oglinda lacului pe care norișori de aburi se urcau spre cer. Rică Își lăsă gândurile să zboare și să cutreiere peste Întinsuri pline cu amintiri diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare. Privea norii de aburi și fără să vrea, ochii deslușeau diverse forme zoomorfe, peisaje fără culoare și chiar scene cotidiene
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și despre cei trei copii rămași acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă documentele și argumentația pentru cei de la București dar lumină nu era, singurul bec
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Obreja era un bărbat frumos, trecut de patruzeci de ani, un excelent specialist ghirurg dar avea și reputația de mare amator de prospături stilate. De altfel, printre tinerele asistente circula o vorbă Împrumutată de la stewardese: „La Obreja dacă nu cazi, zbori!” De un an se pare că se astâmpăraseră, avea o relație excelentă și discretă cu cea mai frumoasă asistentă medicală din spital și chiar intenționa s-o facă viitoarea doamnă Obreja! Văzu profesoral dar și pasional tulburarea iubitei sale, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de paznicul de la poarta principală. Ștefan plecase numai În halat, fără a anunța pe nimeni din familie ori din combinat. Avea capul plin de gânduri negre, fața răvășită și mâinile la spate și Încătușate! Nu era pentru prima dată când zbura cu avionul dar gândurile și răspunderea cu care era investit Îl făceau să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună și privitul prin hublou nu ispitea pe nimeni, totul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și s-au despărțit cu cuvinte calde și urări de noapte bună. Ajuns În cameră, Ștefan a făcut un duș, apoi a desfăcut o sticlă de vin franțuzesc și-a turnat un pahar, a intrat În pat și gândurile iau zburat către țară, către mașinile de texturat la care lucrau și cele două fete foarte frumoase, mereu premiate de șef, mereu lăudate și care trecuseră și prin patul său de câteva ori. Apoi În fața ochilor Îi apăru Amina, poate cea mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vine cineva, deși nu are cine că eu Încui ușa, spui că ai venit pentru tratament, bine? Eu mă Întorc cât pot de repede! Servește-te cu orice din frigider, din debara, vezi mata, comportă-te ca acasă! Fata plecă zburând, cu acel strop de bucurie omenească În suflet iar Victor inspectă casa ca un bun jandarm și se opri la pâine, tobă și ...coniac. Sorina reveni peste două ore. Discutase cu doctorul Obreja și a durat mult până să-l
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
el urmează să-l trimită. Pe o foaie, atașatul militar trece datele secrete: ziua invaziei, numărul de divizii etc. Pe alta sunt trecute datele false ce urmează a fi comunicate de Tripp. O pală de curent de la o fereastră deschisă zboară și încurcă foile. Lui Tripp i se dă din greșeală foaia cu datele corecte și i se cere să le transcrie cu o cerneală specială. Tripp cedează. Expedierea încă unui mesaj cu date false i se pare a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și mari oameni politici ca pe servitorii lor. Pocnește Patriciu din deget? Hop, și Năstase la ușa lui. Ridică omul de afaceri o sprânceană? Meleșcanu răspunde prezent. Are Vântu vreo neliniște? Sună și candidatul apare cât ai bate din palme. Zboară în Deltă sau la centrul de înfrumusețare Vântu, Beauty & SPA din strada Paris. Ce i-a scos la lumină din tenebrele României politico financiare? De ce n-au rămas ascunși, la fel ca până acum, trăgând sfori din spatele cortinei? Au ieșit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Resurse Minerale. Un expert, fără îndoială, un om priceput, care a explicat pentru HotNews.ro că se angajase la Petromservice, companie controlată de prietenii lui Vântu, „pentru că am primit o ofertă financiară de nerefuzat“. Fostul director numit de liberali a zburat în plin scandal legat de concesiunile către Sterling. Resursele naturale alimentează și în România, după modelul rusesc, motorul normalității imaginate de Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu, Ovidiu Tender, frații Cristescu etc. În vremuri de criză, modelul normalității intră
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tineri poeți și artiști în cadrul cenaclului Flacăra.“ și Victor Ponta pare destul de confuz în aceste zile. Se roagă, în mod public, desigur, pentru poet. Nu-i dorește nimic lui Traian Băsescu de ziua lui, pentru că, după cum mărturisește emoționat, gândul său zboară către un singur om. Înclin să-l cred pe Victor Ponta, că îl muncește un singur gând: cum să sugă două-trei procente din popularitatea crescândă a poetului înecat de câteva zile în fluvii de lacrimi. Sensibilitatea aparte a lui Victor
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de alun!” Ori: „Privește colea ce bujori are în obraji și ce gură! Fragă nu alta!” Sau: „Uite-te cum te săgeată cu ochii și cum îi zboară de la unul la altul! Parcă-s două rândunele...” Apoi, măi Dumitre, văd că ai ținere de minte nu șagă. Numai că ai uitat s-o spui pe aceea... a tărăgănat vorba Pâcu. Pe care, Pâcule? Mamă ce te-ar strânge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-ați dormit astă noapte? Ați stat ca strigoii în mijlocul drumului? Apoi frumos îi din partea voastră? i-a întâmpinat Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
drumului? Apoi frumos îi din partea voastră? i-a întâmpinat Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai dus, moș Pâcule? a întrebat Alecu Slobodă. Cine să se mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]