1,495 matches
-
ales înăuntrul sistemului punitiv: "Să mă ducă în subsoluri/ și să-mi dea cu turnesoluri/ fantele de la anchete/ pus pe ochiuri și omlete/ care mă umplu de borș/ ca mațu' de caltaboș/ și care mă lasă lat/ ca pe-o zdreanță la uscat". Loviturile primite în timpul anchetei sau pe durata executării pedepsei sînt atît de frecvent cîntate, încît ajung să contureze clar un univers al violenței. Bătăile încasate de la mascați sau chiar de la gardieni ori ofițeri sînt sugestiv redate: "Ba în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și demnitate a deținutului. Locul unde el sau ea doarme, ceea ce lui sau ei i se permite să poarte, ce, cum și unde mănîncă, dacă are un pat cu cearceafuri și pături sau doarme pe podea și se acoperă cu zdrențe, dacă el sau ea are tot timpul acces la toaletă sau trebuie să ceară voie gărzii (sau uneori să pledeze pentru acest lucru) ori de cîte ori are nevoie s-o folosească, toate acestea au o extraordinară influență asupra bunăstării
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sticla aia și-am deschis alta. Ea e dincolo, a adormit. E obosită praștie. Nu mai spun nimic, tac și-l ascult cum respiră. Hai că mă culc și eu. Cred c-o să dorm aicea, pe canapea. Hai că-s zdrențe. Vorbim mâine, da? Îi spun că da, apoi închid telefonul și-l pun pe noptieră. Lumina e stinsă, văd cerul pe geam. Și o bucată de lună. Mă întorc spre femeia lângă care dorm în fiecare noapte. O privesc un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un timp. Nu mai aud decât pașii mei și-ai lui, prin zăpadă. Scârț, scârț, scârț, scârț. Se oprește brusc. Îl depășesc. Vocea se ridică din spatele meu, ca o furtună mică. Atuncea știi ce? Du-te n mă-ta de zdreanță penală cu tot neamu tău de zdrențe penale care ești. Proasta dracului. Plusează, vocabularul lui e îngrijorător de bogat. Aud cuvinte despre care nu știam că sunt cuvinte. Mărește pasul și ajunge în dreptul meu. Câteva secunde mergem cot la cot
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mei și-ai lui, prin zăpadă. Scârț, scârț, scârț, scârț. Se oprește brusc. Îl depășesc. Vocea se ridică din spatele meu, ca o furtună mică. Atuncea știi ce? Du-te n mă-ta de zdreanță penală cu tot neamu tău de zdrențe penale care ești. Proasta dracului. Plusează, vocabularul lui e îngrijorător de bogat. Aud cuvinte despre care nu știam că sunt cuvinte. Mărește pasul și ajunge în dreptul meu. Câteva secunde mergem cot la cot. Suntem perfect sincronizați, batem amândoi aceeași cadență
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
respiră greu câteva secunde, apoi închide telefonul. Aștept liniștit, mă uit pe hârtia pe care mi-am notat câteva lucruri de rezolvat azi. Sună.) Da, Vasilică. Băă, ești un rahat impotent. Rahatule, mie să mi spui dom Vasile. Ai înțeles, zdreanță ce ești? C-așa mă cheamă. Vasile Mititelu. (Tace. S-a prins că a vorbit prea mult. Apuc al doilea telefon mobil pe care-l am și încep să umblu la el cu mâna stângă. Dar, în același timp, sar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că n-o să mă pot trezi la timp ca să ajung la liceu. Așa că am stat și m-am luptat cu oboseala. M-am plimbat prin casă, am vorbit cu voce tare. La ora două m-am dus la liceu. Eram zdrențe, abia mai vedeam ceva prin ochelarii de miop pe care-i purtam pe vremea aia. Prima oră am rezistat, cu chiu, cu vai. Apoi a venit ora de română. Profesoara a intrat în clasă și a spus mă numesc Văideanu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
greco turco-balcanice, încăperea principală, cea mai cuprinzătoare, fiind bucătăria decorată pe toți pereții cu vase de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai cuprinzătoare, fiind bucătăria decorată pe toți pereții cu vase de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai agitată, stârnind praful; avea și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
revendicări fundamentale"7. Istoria "zonei" non aedificandi mai ilustrează un lucru, și anume apetența claselor populare pentru spațiile lipsite de orice reglementare. Zona înconjurată de fortificațiile construite de Thiers între 1841-1843 a fost recucerită progresiv de diferiții marginali (adunători de zdrențe, hoți, țigani). Aceștia au creat "centura neagră", care a devenit în scurt timp o sursă de neliniște pentru burghezi. Dar fortificațiile orașelor au fost dărâmate după Primul Război Mondial, iar populația din această zonă neagră a fost iar evacuată, pentru
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
exclusă), trebuia să păcălească cenzura cumva, și unul dintre procedee era să pună la sfârșitul poemului o mențiune cum că textul a fost scris în timpul unei vizite a autorului la New York și descria, prin urmare, neajunsurile capitalismului. Oameni înfometați, în zdrențe, izolați de exterior, de întregul univers, puși să muncească, să mănânce, să doarmă și atât, astfel de orori numai într-un stat occidental se puteau petrece, fiindcă numai acolo statul nu dădea doi bani pe ființa umană (comunismul era pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu știm. Suspansul romanului este această neștiință prevestitoare de rău. Ca un topor care nu mai cade, care ne îngăduie să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un poem. Mai mult decât colegii lui de generație (printre care se înscrie în frunte Graham Swift, dacă e vorba de lirism
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to Byzantium: "Un om în vârstă e jalnic, / O haină-n zdrențe pe un băț..."). Încercarea de a arăta mereu tânăr e o "bătălie pierdută": Știu că bătălia e pierdută, jalnică, ridicolă. Mai devreme ori mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care asistă la intrigi, le provoacă, face planuri. Umilințele din copilărie pe care le dezvăluie într-o scrisoare adresată lui Boaz, acum par a fi răscumpărate. Copilul care odinioară spăla podelele ori mesele într-un birt, încasând de la colegi porecla Zdreanță pe Zdreanță, pare în sfârșit răzbunat. El, cel care na fost dintotdeauna un religios, pentru că semăna și era confundat cu un arab, simte nevoia să-și afirme identitatea de evreu acoperindu-și distinct capul. - Devenirea umană se împlinește în destin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la intrigi, le provoacă, face planuri. Umilințele din copilărie pe care le dezvăluie într-o scrisoare adresată lui Boaz, acum par a fi răscumpărate. Copilul care odinioară spăla podelele ori mesele într-un birt, încasând de la colegi porecla Zdreanță pe Zdreanță, pare în sfârșit răzbunat. El, cel care na fost dintotdeauna un religios, pentru că semăna și era confundat cu un arab, simte nevoia să-și afirme identitatea de evreu acoperindu-și distinct capul. - Devenirea umană se împlinește în destin. Ca să-ți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
student la teologie, de care se cam jenează. Se ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ne umflă părul și ne împinge într-un înainte de noi și într-un înainte al nostru întru care oricum ne va preceda, ea, partea neștiută și umilă din noi, tăcerea noastră, umbra noastră, imponderabilă ca o suflare, neînsemnată ca o zdreanță de muselină lesne purtată de vântul luminii și după care, da, abia după care, suntem provizoratul definirii noastre prin precursorat. Și-atunci să ne fie destul că suntem pre-, că ne putem anticipa pe noi înșine și drumul către teritoriile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
își pierde tranzitivitatea, ba chiar fenomenalitatea, devine pur tranzit spre altceva. Nu mai dă nimic de văzut prin sine; ceea ce se arată se ivește aproape fără voia sa, în lipsa care îi urmează resorbția. Rămân în urmă vestigii, imagini în trecere, zdrențe ale sensibilului în bernă, în ruina vizibilului: ziduri uscate, flori scuturate, inimi secate 87. Ce se (mai) vede nu e decât această trecere spre neființă, închiderea într-un subiect dezafectat. Căci subiectivitate mai este, dar nu în determinațiile ipseității emergente
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de albine. După Încetarea crizelor se introduc În alimentație produse lactate (lapte acru, iaurt, brânză proaspătă de vaci-400 g pe zi, caș dulce, urdă, telemea desărată, smântână). Sunt ușor suportate supele de zarzavat (cu cartofi, morcov, varză, pătrunjel), supe cu zdrențe de ou și făină, ciorbă de vită, legume verzi fierte, salate de legume (lactuca, morcov, spanac, pătrunjel, ardei gras, tomate, sfeclă roșie, varză), carne de pește slab (păstrăv, știucă, lin, liban, șalău, cod), ulei de somon, rasol de vită slabă
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
completă a bolii. La 2-3 zile după Încetarea crizelor se introduc În alimentație produse lactate (lapte dulce, iaurt, brânză proaspătă de vaci, caș dulce, urdă, telemea desărată, smântână), margarină, untdelemn crud și oțet de mere. Sunt ușor suportate supele cu zdrențe de ou, legumele verzi fierte (fasole păstăi, mazăre crudă), salate de legume (cu pătrunjel, țelină, mărar, spanac, lobodă, morcov ras, lactuca, castraveți, ardei gras). Mai pot fi consumați cartofi fierți sau copți, carne de pește slab (păstrăv, știucă, lin, biban
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
banii căpătați de la Onu fu degrabă investită în ameliorarea imaginii de sine, ceea ce, în cazul lui, revenea la o simplă subliniere a generozității destinului. Poate că și locul îl ajută să-și pună în evidență farmecul de obicei pierdut pe sub zdrențe și autocomplezență. În orice caz, când în final se întretăie cu Ondine pe una din aleile ce duceau la plajă, apariția sa fu întâmpinată cu o bunăvoință nu lipsită de interes, așa cum gesturile vioaie de răspuns dădură clar la iveală
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai radical decât era de-așteptat? Adică un fel de "noi vrem să trăim mai ca voi chiar și decât voi înșivă"? Căutau modelații să se ridice la demnitatea lui printr-un singur salt anapoda? Să fi acoperit, într-adevăr, zdrențele lor un orgoliu atât de monstruos? Deplasat, saltul era, cu siguranță, dar cine s-ar fi hazardat să penalizeze niște daune aduse de el mai mult așteptărilor? La prima vedere, ridicola strădanie de-a câștiga brusc altitudine își aducea autorii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pildă. La „politici” n-a avut acces sau a ezitat să-l ceară. Găsește multe femei și fete foarte tinere care practicau prostituția, uneori cu acordul familiei, ca mijloc de supraviețuire. Iar copiii din Sahalin sunt palizi, slabi, umblă În zdrențe și veșnic flămânzi. Mulți ocnași rămân după executarea pedepsei, devin coloniști, țărani liberi, primind un lot de pământ și semințe cu care să Înceapă noua viață. Chiar dacă familia trăiește după norme tradiționale, Îi lipsește ceva: trecutul, bunicii păstrători ai memoriei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la fiert cu apă rece, se spumuiește bine de două - trei ori, apoi se adaugă zarzavatul tocat cubulețe, se lasă la fiert timp de jumătate de oră, adăugăm orezul, apoi sarea. Când orezul este pe jumătate fiert, adăugăm în ciorbă zdrențele din trei ouă bătute cu puțină făină. Borșul acru se fierbe separat cu puțină sare și leuștean, apoi se adaugă la ciorbă, lăsăm să dea un clocot, dăm deoparte, punem verdeața toată, dăm gust de sare, piper și dregem cu
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
ea știut, noi rămânem ochi și urechi, o sorbim din priviri, o divinizăm, și ne îmbujoră m, iar ea, cu înțelepciunea din totdeauna, ne mângâie și ne învață cuvinte frumoase, să știm a plivi, să putem a ne coase o zdreanță, să știm a da „bună ziua”, să ne închi năm, să fim oameni... Din ghemul amintirilor ei, adesea încâlcite în ultima vreme, răsucite în gânduri, selecționează și le despletește nod cu nod, o salbă, care deșirată ne spun acel ași lucru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]