3,277 matches
-
de nimic, viermele lui Iacov, și rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor, zice Domnul, și Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău. 15. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărîma munții, și vei face dealurile ca pleava. 16. Le vei vîntura și le va lua vîntul, și un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel. 17. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2. El nu va striga, nu-Și va ridica glasul, și nu-l va face să se audă pe ulițe. 3. Trestia frîntă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa pînă va așeza dreptatea pe pămînt și ostroavele vor nădăjdui în legea Lui." 5. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
am băgat în seamă. 4. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. 5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. 6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrșise nici o nelegiuire și nu se găsise nici un vicleșug în gura Lui. 10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință... Dar, după ce își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînță de urmași, va trăi multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mîinile Lui. 11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Îți sunt hainele roșii, și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?" 3. "Eu singur am călcat în teasc, și nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea, așa că sîngele lor a țîșnit pe veșmintele Mele, și Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el. 4. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, și venise anul celor răscumpărați ai Mei. 5. Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Această coborâre are un model, cel al lui Cristos în apele Iordanului, care însemna deopotrivă o coborâre în Apele Morții. Așa cum scrie Chiril din Ierusalim, "balaurul Behemot, după Iov, se afla în Ape și primea Iordanul în gură. Trebuind să zdrobească toate capetele balaurului, Isus, coborând în Ape, l-a legat pe cel mai puternic, ca noi să dobândim puterea de a călca pe scorpioni și pe șerpi".14 Urmează apoi valorizarea botezului ca repetare a Potopului. După Iustin, Cristos, ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în Spania - ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej pentru a păstra puterea. Evident, lucrurile acestea nu erau înțelese astfel nici la Londra, nici la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt atacați, se ascund ba după scutul francului, ba după al vizigotului, ba după al alanului, cum le pică mai bine. Sunt neîntrecuți în a-i despărți pe dușmanii lor, ațâțând discordia între popoare care, unite fiind, i-ar putea zdrobi. îi plătesc pe cei care îi apără, e adevărat, dar am văzut de multe ori popoare cu oameni valoroși care s-au bătut pentru ei fără să primească nimic în schimb sau au primit ceva ce deja aveau ori ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se întindeau în zadar să-l atingă, se apăra cu un scut rotund și mânuia cu vitejie sabia. Alți doi huni păreau să-i țină spatele oriunde s-ar fi întors: unul, fără platoșă și cu un fizic impunător, zdrobea cai, scuturi și armuri cu un buzdugan bătut cu cuie, celălalt părea chiar că râde cu neobrăzare, ca într-un soi de delir, însă manevra sabia cu o abilitate ucigătoare. Datorită celor trei războinici atât de valoroși, hunii își reveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce vacarmul general nu lăsa să se audă. Sebastianus putu să prindă doar câteva cuvinte: Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea: peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. Cu tot scepticismul său de veteran, discursul lung și mișcător al lui Ambarrus îl tulburase adânc. împărtășise întotdeauna disprețul ofițerilor și al claselor înalte față de bagauzi, acum, însă, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici. Noi acum plecăm. La cuvintele, acelea Etius se îndreptă în șa, ca și cum l-ar fi biciuit peste față. — Ce? Dar... e absurd! întinse mâna către tabăra dușmană. — îl avem pe Atila în mână, ți-o spun! Putem să-i zdrobim pe huni o dată pentru totdeauna, să-i spulberăm de pe fața pământului, și tu te gândești la recoltă! — De acum, Atila e problema ta, nu a mea! replică scurt noul rege a goților. Apoi, pentru a fi limpede că discuția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind Universul cu o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește". Desigur că acela care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu cercei roșii, am înțeles că avea în adevăr nevoie de toată forța suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept atât de oceanic, care lupta triumfător pentru întîietate cu alte farmece ale persoanei ei. 1 Aici: șuvițe de păr. Badea Vasile și caii își împrospătaseră forțele. El în crâșmă, ei la fântână. Acum și el, și caii erau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Neânchipuit de multe reptile cu capete diforme, Înspăimântătoare, spintecau apa În aceleași acorduri ale muzicii bine cunoscute. Deodată, din Întunericul de nepătruns al oceanului, două lumini se apropiau, ce se dovedi de fapt, erau ochii dușmănoși ai crapului căruia Îi zdrobise capul În ziua precedentă...! Trecu În mare viteză pe lângă el, cedând locul unei alte fioroase reptile cu multe capete și brațe pe care era sigur: o mai văzuse. Dar unde...? Chiar, unde oare a mai văzut’o...? Va trebui să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
administrative, și chiar În viața economică a Capitalei. Amintirile triste i se developau În memorie, dând la iveală un prelung oftat. „Asta-i domnule inginer. Dacă cineva avea curajul să-mi prezică această anomalie În existența mea ei bine, Îi zdrobeam țeasta! Ambiția mea se dorea satisfăcută undeva la o treaptă Înaltă, În vârful piramidei!” Apăru frumoasa picoliță care umplu din nou paharele.La Început refuză, apoi la insistențele Șefului de Șantier, fata dădu de gol un pahar cu vin, așezându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai curajul să reclami un ofițer superior al miliției...!? Bine mă câine jegos - ridică el vocea de se sgâlțâiră geamurile - dorești să te măsori cu mine...? Curând, am să-ți arăt cine sunt eu. Nu-ți face iluzii, te voi zdrobi Într-o așa manieră de Îți vei plânge și țâța care te-a alăptat...! Și asta cât de curând,fi-i sigur...!” Nu se știe cum Maiorul Enache dispăru iar Tony Pavone rămase singur În continuare cu anchetatorul său, suportând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vei Învinge...!” Fulgii de zăpadă Îi pătrundea sistematec pe sub Îmbrăcăminte În timp ce gerul Îi tăia respirația. Îi era frig și cald În același timp. Pe loc realiză Înserarea iar el trebuia să prezinte raportul de lucru zilnic. Hotărât să lupte, să zdrobească mârșăvia comisă, În pas alergător coborî scările... Câteva zile Încă, sub influența nedreptății făcute,Tony Pavone vărsă lacrimi amare de suferință. Își reveni treptat, ajutat de Maistrul de șantier, de scrisorile pline cu afecțiune primite dela Atena, dela Șeful Șantierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]