1,562 matches
-
utilizat pentru această stea provine din latinescul "Sīrius", din cuvântul greacesc "Σείριος" ("Seirios", „luminos” sau „extravagant”), deși este posibil ca și cuvântul grec în sine să fi fost importat de altundeva înainte de perioada arhaică grecească, unii sugerând o legătură cu zeitatea egipteană Osiris. Prima utilizare a numelui a fost înregistrată undeva în secolul al VII-lea înainte de Hristos, în lucrarea poetică a lui Hesiod, "Munci și zile". Sirius are de asemenea mai mult de 50 de alte denumiri și nume atașate
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
ajunge la o înțelegere cu Octavian de a-i furniza trupe suplimentare pentru campania sa. Preocupat de această propunere militară, Antoniu a navigat în Grecia cu Octavia, unde s-a comportat iarăși într-un mod foarte extravagant, asumându-și atributele zeității grecești Dionysos (în 39 î.Hr.). Dar revolta siciliană a lui Sextus Pompeius, ultimul dintre Pompei, a ținut armata promisă lui Antoniu în Italia. Cu planurile perturbate Antoniu și Octavian s-au certat din nou. De această dată, cu ajutorul soției Octavia
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
sculptori care să șteargă numele tatălui său de "Amun" de pe toate obeliscurile și templele imperiului egiptean. În anul 9 (1344/1342 î.Hr.), Akhenaton a consolidat regimul atonist, declarând că Aton va fi nu numai zeul suprem, ci numai Dumnezeu, o zeitate universală, și interzice închinarea la toate celelalte, inclusiv la venerarea idolilor. Atonismul a pus astfel bazele monoteismului, credința într-un singur Dumnezeu . Aton a fost abordat de Akhenaton în rugăciuni, cum ar fi Imnul Mare pentru Aton : ""O Zeu al
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
Akhenaton în rugăciuni, cum ar fi Imnul Mare pentru Aton : ""O Zeu al Soarelui, în afară de Tine nu este nici unul"". El a pornit la o campanie de ștergerea pe scară largă a numelor zeilor tradiționali, în special cele de Amun. Unele zeități din curtea să le-au fost schimbat numele lor pentru a le elimina din patronajul altor zei și să le plaseze sub Aton (sau Ra, cu care Akhenaton l-a asimilat Aton). Cu toate acestea, chiar și la Amarna, unii
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
mult mai târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron, care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier. Totuși, Sauron, fiind șiret, le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor (zeități în mitologia lui Tolkien) și cu ajutorul acestora a invadat Amanul (casa Valarilor), atac a cărui consecință a fost distrugerea Númenorului. Spiritul lui Sauron a reușit să scape și a ajuns în Pământul de Mijloc. Distrugerii Númenorului au supraviețuit și câțiva
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
gnomii creați de către el sunt bazați puternic pe legende scandinave și germanice. Numele precum „Gandalf“, „Gimli“ sau „Middle-earth “ (termenul în engleză pentru „Pământul de Mijloc“) sunt cuvinte derivate direct din mitologia nordică. Personajul Gandalf este influențat în mod special de către zeitatea germanică Odin, Tolkien însuși menționând într-o scrisoare din anul 1946 că și-l imaginează pe Gandalf ca pe un vrăjitor Odinic. Influențe specifice ale mitologiilor Europene includ poemul anglo-saxon Beowulf. Este posibil ca Tolkien să fi împrumutat elemente ale
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
(în , în , iar în sau Cibele), era o zeitate de origine frigiană, considerată drept "Magna Mater" (""Marea Mamă a Zeilor""), zeița peșterilor și a Pământului în starea sa naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman. Era adesea confundată cu zeitatea Rhea, mama lui Zeus, din mitologia greacă.
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
plierea hârtiei au apărut în religia șinto, ca obiecte de venerație, și în eticheta vieții nobiliare. Japonezii realizau din suprafețe de hârtie pătrate sau dreptunghiulare, prin tăiere și pliere, forme utilizate ca reprezentări simbolice ale unui spirit sau ale unei zeități. Asemenea simboluri slujeau ca obiecte de practicare a cultului strămoșesc, ele fiind atârnate în Marele Sanctuar Imperial de la Ise (Kotai Jingu). Mai târziu, produsele din hârtie au fost folosite și la alte ceremonii fie religioase, fie laice. O altă formă
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
folosit de către nici o altă persoană monarhică sau imperială în afara Japoniei, iar pentru a desemna suveranul unei alte țări este uzitat termenul kotei. Legendele japoneze afirmă că împărații Japoniei se trag din zeița Soarelui, Amaterasu, născută prin spălarea ochiului stâng al zeității Izanagi în mare. Potrivit tradiției, originea familiei imperiale nipone datează din anul 600 î.e.n., dar în realitate vechimea ei se situează în jurul anului 400 e.n., fiind cea mai veche familie dominatoare din lume. Ea a existat încă de la începuturile istoriei
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
Japonia medievală erau clasificate în trei ramuri: koshitsu, shinshoku și banmin. Ramura imperială (koshitsu) cuprindea pe cei care aparțineau familiei imperiale; ei pretindeau că descind direct din zeița Soarelui. Ramura divină (shinshoku) era alcătuită din clanuri care descindeau din alte zeități cerești sau terestre. Ramura străină (banmin) era reprezentată de clanuri puternice care nu pretindeau descendență din familia imperială. Poporul era considerat străin de către stările conducătoare; ei erau japonezi doar prin adopție. Fiecare familie aparținea uneia din cele trei ramuri ale
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
dacă acesta era cel mai puternic dintre toate, își putea exercita puterea și influența asupra celorlalte. Deci, autoritatea împăratului nu se extindea asupra întregii țări. Împăratul se bucura însă de trei mari prerogative: dreptul de a reprezenta diferitele clanuri în fața zeităților ancestrale, ceea ce implica funcția de preot-șef; dreptul de a reprezenta diferitele clanuri în relațiile externe, adică putea face pace și declara război în numele tuturor clanurilor și în acest fel exercita puterea militară; dreptul de a judeca disputele dintre clanuri
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
a dăruit acestora focul, după ce i-a creat din humă, spre furia lui Zeus. În mitologia akkadienilor, vecini ai evreilor, omul a fost creat din lut de anumiți lucrători divini, apoi zeițele Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut dintre natura omului și a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodată, este imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
mai religioși oameni din istoria romană. După moartea sa la vârsta de 54 de ani, Romulus a fost deificat ca zeul războiului Quirinus și a servit nu doar ca unul dintre cei trei zei importanți ai Romei, dar și ca zeitatea asemănată orașului Roma. După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui Numa Pompilius. Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
forma mitologică preferată este a unor fecioare zănatice, cu mare forță de seducție și cu puteri magice, cumulând atributele Nimfelor, Naiadelor, Driadelor, întrucâtva și a Sirenelor. Se sugerează ca ar fi posibil ca in trecut să fi fost preotesele unei zeități dacice. Se crede că ielele apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh), dansând goale, mai rar cu veștmânt de zale, sau înfășurate
Iele () [Corola-website/Science/299510_a_300839]
-
cu volane stratificate. Hainele erau deschise la piept pentru a le expune sânii în timpul ocaziilor festive. Femeile aveau opțiunea de a purta un corset fără bretele montate. Pe haine aveau desenate modele simetrice și geometrice. Religia minoică se axa pe zeități de sex feminin. Femeile oficializau ritualurile și ceremoniile. Existența statuilor ce reprezintă preotese și frescele care prezentau bărbații și deopotriva femei ce participau în aceleași sporturi, cum ar fi săritura peste taur, i-au făcut pe arheologi să concluzioneze că
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Aceasta este o listă a personajelor mitologice elene. Multe zeități din mitologia greacă au echivalent în mitologia romană și mitologia etruscă. De asemenea, se poate consulta arborele genealogic al creaturilor mitologice. Totodată sunt prezentați și semizeii și muritorii. Toți cei 12 zei de mai jos se numesc olimpieni pentru că trăiesc
Lista personajelor mitologice elene () [Corola-website/Science/304617_a_305946]
-
de cereale hrăneau populația. A fost construit un port cu un far ce ghida vasele comerciale, fiind unul dintre cele șapte minuni ale lumii. Ptolemeu era un propagndist priceput, folosindu-se de artă și iconoclasmul egiptean. A creat o nouă zeitate, Serapis , ce era apreciat de egipteni și de greci, cu origini egiptene, dar cu o înfățișare redată în sculptură pe stilul grecesc, devenind un zeu mântuitor universal cu trei secole înaintea lui Isus Christos. Marea Bibliotea cuprindea cărți antice, suluri
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
credincioșii pot să ințeleagă că prin toate formele religioase, respectiv zei, se manifestă același Dumnezeu-Brahman, astfel încât nu poate să existe o superioritate urmând o cale sau alta, realizarea spirituală fiind desemnată de unirea cu Brahman - Dumnezeu. Indiferent de forma sau zeitatea adorată, credinciosul ajunge la același Dumnezeu. Tradiția este în stransă legătură cu cea promovând cinci forme considerate cele mai importante ale lui Dumnezeu: Ganesha, Shiva, Shakti, Vishnu, Surya și Skanda. Shankara revitalizează viața spirituală a Indiei prin discursuri și dezbateri
Adi Shankara () [Corola-website/Science/304709_a_306038]
-
perșilor nu îi era rușine sa se prezinte în ochii popoarelor ca un viteaz apărător al vechilor credințe. S-a autoproclamat „apărător al lui Marduk" (divinitate tutelară a regiunii din timpuri imemoriale), Cirus a restabilit pretutindeni cultul său respectând totodată zeitățile locale, chiar în orașele grecești. În vreo douăzeci de ani, el „a eliberat" astfel sute de triburi și de orașe pe un teritoriu de o întindere nemaivăzuta până atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei și ale Asiei Mici până în vecinătatea
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
exil atunci când Apollo ispășește omorârea Pythonului, e alături de el în războiul troian, participă împreună la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu "Helios" (Soarele), Diana e identificată cu "Selene" (Luna). Mai târziu, Diana capătă atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
în conversațiile de zi-cu-zi, fără a provoca confuzii nedorite. Separarea celor două ar părea inutilă și ceremonială. Oricum, o emblemă este un tipar (model), folosit pentru a reprezenta o idee. O emblemă cristalizează o abstracțiune în termeni concreți, vizuali: o zeitate, un trib, o națiune, o virtute sau un viciu. O emblemă este un obiect, sau reprezentarea unui obiect. O emblemă poate fi purtată sau folosită altfel ca o insignă identificatoare. O emblemă metalică a unei cochilii cusută pe pălărie identifica
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
γυνή" ("gyné", adică "femeie") și se referă la un amestec de caracteristici feminine și masculine, adică un hermafrodit. ul a fost văzut de-a lungul timpului în mai multe feluri. Uneori era o ființă cu două părți, sau poate o zeitate. Alteori androginul era o idee ce reprezenta armonia sufletului înaintea încarnării sau a nașterii și organismul asexual după moartea fizică. Fiind un subiect ambiguu, tema androginului a stat la baza multor discuții. Ideea apare în opera mai multor autori celebri
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
precum Platon, sau în literatura română Liviu Rebreanu. Simbolul androginului apare în religiile lumii începând deja din epoca de piatră, însă imaginea divinului feminin și masculin, uniți într-o ființă, apare numai în învățăturile nondualității. Totuși, în multe culturi apar zeități androgine, care nu personifică direct uniunea între masculin și feminin, ci abrogă de tot diferențierea. Astfel, în majoritatea triburilor americanilor nativi, creatorul este văzut ca o ființă androgină. De exemplu la Abenaki, acesta se numește Tabaldak. El creează frații Gluskab
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
pornit din Africa, ajungând și în lumea nouă (a fost baza mai multor religii moderne, cum ar fi Santeria), există credința într-un zeu androgin al păcii, al purității și al armoniei numit Olorun sau Părintele Cerului. Androginul Huh este zeitatea eternității în Egiptul Antic. Huh înseamnă „fără sfârșit“. Interesant este că în cazul acestei divinități androgine și partea feminină poartă un nume, Hauhet, ceea ce nu este altceva decât forma feminină a cuvântului „huh“. Jakob Boehme prezintă o viziune diferită de
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]