23,875 matches
-
Piatra Neamț, cu ani În urmă, Andrei Șerban a declarat că acolo e Într-un exil ...interior: “fiindcă acasă = unde e liniște; ori liniștea e numai În mine Însumi”. De meditat, deoarece uneori, În for(t)ul nostru interior e un zgomot!... De mulți ani - poate, poate 25 - n-am mai fost pe un stadion. La insistențele fiului meu, merg să văd un meci la Iași, Între Poli și o echipă străină. Mărturisesc, aveam ceva emoții : cred că la fel de mari precum cele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută, Trei surori (1901): de altfel, Anton Pavlovici critica, la repetiții, realis mul excesiv al regiei, care umplea spectacolul cu zgomote caraghioase („Am să vă scriu o nouă piesă care va Începe așa :...nu se aude nici o pasăre, nici un cîine, nici un cuc, nici o bufniță, nici o privighetoare, nici un clopoțel, nici un ceas, nici măcar un greiere!”-1901); dar următoarele montări au fost reparatorii - În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am ieșit din cutie pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care nu-și schimbase deloc poziția, sări în picioare, mijindu-și ochii din nou spre bulevard. Surâse larg, răsuflând ușurat. Mașinoiul lui Virgil tocmai pătrundea pe străduță. Deschise poarta larg, căutând să n-o izbească de perete și să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios. Nu că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
O dată ieșit cu camionul din curte, amicul îi strigă: Deci, bre, ne găsim la șapte, la Costi, să-ți marc banu'." Da, mă, acolo." " Și vezi dă sticla aia..." Nea Vasile nu reacționează în niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit. Virgil nu mai comentează și ambalează motorul de zdrăngăne geamurile clădirilor din jur. Apoi pornește țanțoș cu camionul de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i iasă din orbite: "Aaa, nenorocitelor! Acia v-ați ascuns, dar-ar tarbesu' și buba neagră-n voi!", blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza ta, numa' din cauza ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aducă iarăși la condiția de om? Hai, un pic de efort, nea Cosmosule! Hai că poți! Înainte să ațipesc, mi-a revenit în minte dilema mea fundamentală: ce anume prevalează, domnule, în viața asta? Chimismul sau atitudinea? M-a trezit zgomotul cheii care se răsucea nevricos în broască și boscorodeala repezită a menajerei. Eram pe pardoseală, în bucătărie. Reflexul a fost să mă ascund iute sub frigider. Dar frigiderul avea dimensiuni cu mult, cu mult mai mici decât cele pe care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și eventual, să mă aducă de acolo. Atunci plângeam și-i făceam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș fi dat nota 15. Aveam senzația că totul fusese pregătit anume pentru mine. Mâncam atent, timid, să nu deranjez, uitând de multe ori chiar să deschid gura bine și mai ales, cu frica de a nu face cumva vreun zgomot care să atragă, în mod necioplit, atenția. Fusesem prezentat de către domnul Bogdan, în calitate de dramaturg, deși, sincer să fiu, nu publicasem până atunci nicio piesă de teatru, numai niște versuri și proză în niște reviste. După cafeluță, gazda mă conduse în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
permanent și repetitiv, iar incapacitatea noastră de a ne opri să mai gândim este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest lucru, pentru că aproape toată lumea suferă de ea, pentru că o consideră un lucru indispensabil și normal. Acest zgomot mental neîncetat ne împiedică să găsim acea liniște interioară. Gândirea haotică și prezumtivă a devenit o boală incurabilă. Noi avem tendința de a face mereu presupuneri asupra fiecărui lucru și necazul este că ajungem să credem că ele sunt adevărate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cea în care trăim noi, au o percepție proprie a realității. Înțelegând acest lucru, eu am decis să fiu mult mai detașată și să las presupunerile și agitația inutilă, încercând să înțeleg cum aș putea trăi mai liniștită, fără acel zgomot obositor al minții mele. În sfârțit, am reușit să înțeleg că doar așa pot trăi mai liniștită și în final mai fericită. Detașarea mea nu este tot una cu apatia sau indiferența (așa cum pare în aparență), mai precis, deta șarea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mult să pot trăi decent, aveam un copil și o casă de întreținut. Nu ar fi fost nici o problemă asta, toți muncim pe rupte ca să supraviețuim, dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un zgomot infernal și un aer greu de respirat, cu tot felul de mirosuri chimice. Acelea erau condițiile atunci în fabrică. {i mai era și faptul că munceam în schimburi, iar schimbul de noapte mi se părea ucigător. După câțiva, ani corpul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
repetitiv, ceea ce făcea imposibil să mă opresc din chinul în care eram. Să gândesc la mai mult și mai bine, muncind pe rupte mi se părea normal și nu aveam cum să ascult corpul meu, care țipa de durere. Acel zgomot mental haotic mă împiedica să găsesc pacea și liniștea interioară care m-ar fi ajutat să îmi revin. Gândirea mea devenise o boală. Nu știam că dincolo de minte, de gânduri, există o arie vastă a inteligenței native, iar gândul este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Mitru ță. Cum îi vremea afară? - a întrebat Cotman. Nu s-o schimbat cât îi negru sub unghie. Îi aceeași urgie... Hai să-l vezi și să-ți iei ziua bună de la Hliboceanu! Hai! Au intrat în cămăruță fără zgomot și nu mică le-a fost mirarea văzându-l pe Hliboceanu întorcând capul spre ei, încercând să le zâmbească. Bună dimineața, Hlibocene! Cum te simți în patul lui moș Dumitru? - l-a întrebat Mitruță. Hliboceanu a întârziat o clipă cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi supărată. Drept răspuns, Măriuța a plecat privirea în podea și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce-i? continuă aspru Împăratul. Știți că n-aveți voie cu rățuște-n cadă! — E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de unde sfârșitul lumii Îi smulsese fără menajamente. Un terorist Învățăcel, care nu apucase să-și detoneze brâul de dinamită, Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-un cuptor. Cei care au fost la Roma În luna iunie știu ce Înseamnă infernul: tumult, fierbințeală și mai ales, după cum spunea un francez, ceilalți. Les autres participau Însă În mod diferit la crearea acestui bulgăre de arșiță și zgomot. În dreapta Volkswagenului, cei doi tineri din Fordul mititel nu păreau prea implicați, de-ai fi zis că nemișcarea era lucrul cel mai bun care li se putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Drive My Car a grupului Beatles. Brusc, vocile și chitarele electrice s-au stins, dar nu au fost acoperite de foșnetul care anunța de obicei părăsirea lungimii de undă. S-a făcut liniște, iar apoi, aproape imediat, s-a auzit zgomotul unui motor puternic turat. „Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-au oprit În același timp... (câteva tropote de nerăbdare)... Așteptăm instrucțiuni de la factorii de decizie, pe care vi le vom comunica În cel mai scurt timp... (tăcere deplină)... Până atunci, să lăsăm organele abilitate să-și facă datoria... (un zgomot de natură incertă venit din public, care putea fi urmarea unui prânz prea Îmbelșugat ori a digestiei proaste)... Vă rog să defluiți În mod pașnic și organizat către locuințele dumneavoastră... (cuvinte care nu pot fi reproduse de o editură respectabilă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea bună la starterul motorului, a devenit zgomot În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea bună la starterul motorului, a devenit zgomot În toată puterea cuvântului, iar tusea hârâită s-a transformat În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și și-a făcut loc cu coatele prin mulțime
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]