2,254 matches
-
fac ceva care să-mi grăbească moartea groaznică. Din camera de alături vin țipete care-ți ridică părul măciucă în cap; se aud și alte sunete, de obiecte izbite de suprafețe ceramice. Or fi în baia de jos. Pereții se zguduie, literalmente. Aud iarăși bang-ul inconfundabil iscat de contactul violent dintre tigaia doamnei Jim și țeasta victimei sale și îmi vin în fire, hotărând că e cazul să nu mă mai port ca o fetiță prostuță. Mă desprind din îmbrățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pășesc nesigură și atentă în hol. Am avut dreptate: sunt în baia de jos. Doamna Jim a pătruns prin fereastra spartă în prealabil cu tigaia și toată podeaua e plină de cioburi. Finn o ține strâns de umeri și o zguduie atât de tare, că mă aștept să văd pe jos bucăți din dinții doamnei Jim. Mă încearcă un sentiment precar de milă pentru bărbatul care încearcă să liniștească o țicnită, fără s-o rănească - dacă doamna Jim era bărbat, Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au nevoie de idealism: dă-le băi progesteron și foliculină!, iar când cu pagina 9 mă zgudui hohotul lui Fufi cum că zac tranchilizat ca o ciorbă de potroace de când intrase ea în schimb Din iulie frunzișul lui Gheorghe se făcu greoi și foșnitor în ciuda și în pofida studiilor numismatice ale lui Haralambie pe fise antice și medievale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ora 14 trebuie să fiu la Roma, am audiență la Papă. - Aveți probleme? Vă ajut eu, sunt cardinal. - Mi-am dat seama din prima clipă că sunteți față bisericească. - După ce? - După nas - aveți un nas vulturesc, cu aripioare. Autobuzul se zguduia de râsete, spre disperarea mea. Ei însă îi plăcea teribil să se vânture prin capitală, mai ales cu DAF-urile, noile autobuze olandeze. Vechile polonice pe patru roți mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce-i așteaptă. Chiar când au văzut avioanele deasupra orașului au socotit că este un zbor de observație, cum se întâmpla adesea. — Când a fost lansată bomba, unda de șoc a exploziei a făcut ca până și avioanele să se zguduie, atât de puternică a fost. — Se scria în ziare că temperatura degajată de explozie a fost de mai multe milioane de grade. Oamenii au fost calcinați. Cei care au fost îmbrăcați în țesături înflorate de genul chimonourilor, li s-au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și sânge. Numai la noi se mai pomenesc, în plin secol de civilizație occidentală, răscoale de țărani exasperați, când ici, când colo, pentru că numai la noi țăranul nu găsește nicăieri dreptate. Până ce avem să ne trezim cu o catastrofă să zguduie țara din temelii! Tot el însă, înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să schimbe făgașul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare, apoi despre situația guvernului, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cei care-l muncesc! Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă împăciuitor: ― Da, dar asemenea schimbări nu se pot face de azi pe mîine! ― Nu, firește! rosti Dragoș mai întunecat. Ar trebui să se zguduie lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu și nici nimeni... Numai vreo minune dacă s-ar întîmpla... ― Minune! murmură Titu. În ziua de azi numai oamenii mai fac minuni! ― Oamenii, da, nu robii! adăugă învățătorul cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Unde însă persuasiunea nu va fi suficientă, unde veți întîmpina rezistență războinică, veți utiliza forța armată cu toată hotărârea și toată vigoarea. La violență veți răspunde prin violență, căci ordinea trebuie restabilită cu orice preț..." Așa a vorbit șeful. Eram zguduiți de emoție. Momentul era istoric. Ne-a îmbrățișat apoi pe fiecare... Se pune acum întrebarea ce vom găsi la fața locului? Eu sunt democrat prin toată educația mea și umanitarist convins. Vă închipuiți ce-ar fi pentru sufletul meu, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat, oameni buni!..." În același moment mulțimea se întoarse înapoi, cuprinzând în fuga ei și pe puținii care nu-și pierduseră îndrăzneala. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat... Maiorul Tănăsescu își ținea strâns roibul, cu luciri de oțel în ochi, cu o ușoară încruntare a mușchilor figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o dată, de două ori, de trei ori, apoi alunecă ușor în vata deasă de nori. Pătrunderea domoală în atmosferă revenea lui Lambert, foarte abilă în găsirea parametrilor adecvați, și lui Dallas, pentru pilotaj. Nu ținu mult. Nava începu a fi zguduită de vârtejuri, atmosferice. ― Turbulență, constată Ripley care înfrunta această dezlănțuire a elementelor, lucrând la pupitrul ei. ― Aprindeți farurile de navigație și de asolizare. (Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mișcare fulgerătoare ia înfipt cuțitul direct în inimă, după care a fugit acasă la el, s-a urcat în podul casei și șia pus ștreangul de gât. Părinții l-au găsit a doua zi spânzurat. Crima ca și sinuciderea au zguduit satul. Așa ceva nu se mai întâmplase la ei. Lovitura de cuțit dată a ucis-o pe loc. A fost găsită de o femeie care a anunțat familia Dorei. În câteva ore, satul a aflat cumplita tragedie și se punea întrebarea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am început să aiurez, și fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el înțelese că e malaria, și m-au dus chiar în după-amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune, și vedeam flori și paseri, iar în gară m-a zguduit prezența unei femei; nu mai întîlnisem femei albe de patru luni. De-atunci nu-mi mai amintesc nimic. Știu că am fost dus la Shillong și instalat în spitalul european de acolo, că s-a telegrafiat la Calcutta și, până
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privit o dată pe toți, a încercat să-și pipăie capul, apoi și-a smuls batista cu inel de la gât și a început să plângă, lin, numai lacrimile alunecând șiroaie pe fața ei neagră, frumoasă, fără să suspine, fără să se zguduie. N-am știut dacă plânge pentru că înțelesese că e pe jumătate cheală, deoarece ea plângea mereu, și din senin, de când se îmbolnăvise, și mai cu înverșunare atunci când voia să se ridice și să privească pe fereastră, iar noi nu o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi o căutam în sărutare, de ea voiam să mă dezbar, pe ea voiam s-o uit. O căutam și o izgoneam. Cerșeam un singur amănunt care să mi-o amintească; si în același timp știam că m-ar fi zguduit și m-ar fi dezgustat să-l aflu, undeva, de-a lungul trupului ăsta alb, peste care dragostea trecuse fără să se oprească. ... Voiam s-o uit cu adevărat sau voiam să-mi dovedesc că numai pe ea ara iubit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dascălul, ceilalți ne așteptau în curte. - Ce spune Moșu? întrebă dascălul. - Spune să ne întoarcem la șanțuri. Că trebuie s-o găsim... Am pornit toți după Popă, strânși unul într-altul, căci femeilor le era frică. Dormeam greu, Ilaria mă zguduia din toate puterile să mă trezească. - Au venit, șopti. Sânt nemți. - Și galbenii? o întrebai. - Jumătate sânt la Lixandru, să-i împartă oamenilor, când s-or întoarce. Jumătate i-am ascuns sub patul Moșului. Mă frecam la ochi. Așadar, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în vârful pantofilor, schimbîndu-și mereu locul, privind consternat băltoacele care, la câțiva pași în fața lui, acopereau în bună parte bulevardul. Ochiul roșu se stinse, și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind cu greu ca să-și dezlipească pleoapele. Nu înțelegea de ce strânge cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
descomplectare, dezarmonie și dezacord între elementele ce nu mai pot alcătui astfel echilibrul unei integrale unități. Ființa umană care suportă drama terifiantă a acestei experiențe nu este, astfel, lovită de intensitatea unei dureri fizice sau de profunda tulburare ce poate zgudui transparențele sufletului. Ea cunoaște o stare intermediară între acești doi poli de suferință, o stare care preia esența ambelor extreme și o rafinează metafizic, o preschimbă prin simbioză și diluare reducându-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cel părăsit a experienței solitudinii apăsătoare. În vecinătatea unei de curând apuse însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și persistă în profunzimile sale cutremurate. Pierderea prin distanțare a persoanei îndrăgite reprezintă aici scânteia ce vine să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un mod argumentativ dar tocmai acest demers este suspendat aici logica fiind profund neglijată în mijlocul suferințelor indiferent de sursa și ordinul naturii lor. Transcendența reprezintă pentru cel pătruns de suferința corporală lumina ce-o între-zărește deasupra spasmelor sale care-l zguduie devastator. În mjlocul neliniștilor de calvar neconsolat, transcendența îi apare a se deschide nu atât prin forța spiritului său de a rezista cât prin capacitatea de a activa speranța lăuntrică, speranța ce dincolo de așteptarea unei vindecări corporale și ea efemere
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu, aș putea spune că-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe umerii ei, zguduind-o. Taci, taci, taci, cred că i-am strigat, simțind o nevoie adâncă să o lovesc, tremurând chiar de această nevoie. Nedându-mi voie să fac așa ceva (gândesc că e înjositor să bați o femeie), doar am ciupit-o, uimit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]