43,150 matches
-
Engleză susține că societatea internațională este o realizare precară, dar ea este în același timp singurul context în care pot avea loc evoluții mai radicale. Progresul în direcția protecției globale a drepturilor omului, susțineau ei, nu poate fi făcut în absența ordinii internaționale. Este de așteptat că vor fi întotdeauna două părți ale Școlii Engleze: partea ce detectează rapid amenințările la adresa societății internaționale și partea ce identifică moduri în care societatea poate deveni mai sensibilă față de nevoile indivizilor și ale asociațiilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu alte prezențe suverane. Conform lui Jenny Edkins și Véronique Pin-Fat (1999: 6), suveranitatea se comportă ca "marele semnificant". Atât "Omul" cât și statul se află în prezența suveranității, contrastând cu relațiile internaționale ce sunt marcate, în mod violent, de absența ei (sau, altfel spus, de prezența mai multor suveranități). Pe scurt, atât teoria cât și practica relațiilor internaționale sunt condiționate de principiul constitutiv al suveranității. Genealogia Înțelegerea noțiunii de genealogie este importantă, deoarece a devenit crucială în multe perspective postmoderne
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
După cum ne amintește el în mod corect, "aceleași evenimente pot fi prezentate în moduri foarte diferite cu efecte semnificativ diferite" (1998a: 33). Într-adevăr, concluzia acestei analize este că războiul din Bosnia poate fi cunoscut doar prin înțelegerea perspectivelor. În absența unui sistem de referințe universal sau a unei perspective atotcuprinzătoare, ramânem cu o pluralitate de perspective. Potrivit spuselor lui Nietzsche (1969: III, 12): Nu există decât vedere din perspectivă, decât "cunoaștere" din perspectivă." Ideea modernă, sau idealul modern, de existență
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din Relațiile Internaționale. Acest fapt este ilustrat de afirmația lui Oye (1985: 1) conform căreia: "Națiunile trăiesc într-o anarhie perpetuă, deoarece nicio autoritate centrală nu impune limite urmăririi intereselor suverane." Cel mai important este că problematica anarhiei derivă din absența autorității globale centrale nu doar un concept gol de anarhie, ci și o descriere a relațiilor internaționale în termeni de politică de putere, caracterizată de interese egoiste, raison d'état, recurgerea la forță ca rutină, și așa mai departe. Partea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dur al problematicii anarhiei, în timp ce a doua citire dezasamblează elementele ei constitutive, arătând cum se sprijină pe o serie de supoziții teoretice îndoielnice sau pe excluziuni. În cadrul primei citiri, Ashley trasează problematica anarhiei în termeni convenționali. El descrie nu numai absența unei autorități atotcuprinzătoare, dar și prezența unei multitudini de state în sistemul internațional, dintre care niciunul nu poate să hotărască legea statelor individuale. Mai mult, statele care formează sistemul au propriile lor interese, abilități, resurse și teritorii identificabile. Cea de-
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sine evident al ideii că relațiile internaționale sunt un domeniu anarhic al politicii de putere. Scopul inițial al acestei duble citiri este opoziția dintre suveranitate și anarhie, unde suveranitatea este valorizată ca un ideal regulator, iar anarhia este privită ca absența sau negarea suveranității. Anarhia capătă sens doar ca antiteză a suveranității. Mai mult, se consideră că suveranitatea și anarhia se exclud reciproc și că sunt reciproc exhaustive. Ashley demonstrează, totuși, că problematica anarhiei funcționează doar prin formularea unor anumite presupuneri
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
condiție esențială pentru cooperarea internațională, dar neoliberalii insistă că existența acestor interese nu explică prin ea însăși gradul și natura relațiilor de cooperare între state cooperarea internațională rămâne dificil de pus în practică. Pînă și atunci când statele au interese comune, absența unei autorități mondiale centrale le descurajează deseori să-și asume obligațiile reciproce presupuse de cooperare. Fără o autoritate centrală, statele se tem că alții vor trișa în privința acordurilor; ele pot vedea cooperarea ca pe ceva foarte costisitor, dat fiind efortul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
188) aplică frecvent analogia dintre bărbat și stat ca pe o dovadă a realității ostile pe care o observă în sistemul anarhic, luat ca întreg: "Între oameni [bărbați], ca și între state, nu există o ajustare automată a intereselor. În absența unei autorități supreme, există în mod constant posibilitatea rezolvării conflictelor prin forță". Argumentele reducționiste care explică conflictele internaționale prin concepții privind natura umană "rea" sunt frecvent folosite în teoriile realiste ale Relațiilor Internaționale. Hans Morgenthau susține că "interesul național" obiectiv
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
într-o serie de forme de violență împotriva femeilor. Spre exemplu, statul liberal sprijină violența împotriva femeilor prin principiul său de non-intervenție în sfera privată și prin definiția juridică a violului dintr-un punct masculin de vedere, care presupune că absența unei forme clare de coerciție implică consimțământul femeii, în ciuda unui context în care predomină relațiile de putere genizate (Pateman 1989; Peterson 1992: 46-7). În teoriile convenționale din Relațiile Internaționale, actorul rațional și egoist este o metaforă pentru comportamentul statului într-
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o situație de stabilitate facilitată de state militarizate, ale căror capacități de proliferare nucleară, în mod ironic, sunt menite a preveni măcar războiul total, dacă nu războaiele limitate duse pe teritoriile interpușilor. Securitatea este studiată doar în contextul prezenței și absenței războiului, pentru că amenințarea războiului este considerată endemică pentru sistemul de state suverane. Prin urmare, această noțiune reactivă de securitate este de tipul unui joc cu sumă zero și prin definiție "națională". Ea presupune ceea ce Peterson (1992a: 47-8) numește " contract de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și tinde să reproducă dihotomiile care au ajuns să dividă domeniul. Aceste dihotomii sunt genizate: ele definesc puterea ca putere asupra celorlalți, autonomia ca reacție mai degrabă decât ca relație, politica internațională ca negare a politicii interne "blânde" și ca absență a femeilor, și obiectivitatea drept o lipsă a subiectivității (feminizate). Rezumând, abordările Relațiilor Internaționale care nu iau în serios genul omit aspecte critice ale ordinii mondiale și renunță la o deschidere importantă spre schimbare. Teoretizărie feministe în Relațiile Internaționale contribuie
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui spirit critic iubitor de orânduială: încearcă să instituie mai multă rigoare într-un anume segment al spațiului publicistic, acolo unde norma pare să fi fost dată tocmai de absența ei, adică de anomie. Autoarea este interesată înainte de toate de identitatea și destinul unui tip de discurs mixt, hibrid, cu virtuți fundamentale pentru rosturile culturii românești, dar și pentru metabolismul unei culturi în ansamblul ei. E vorba de starea civilă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
existența a două sau mai multe părți angajate în conflict. Diferența semantică, importantă pentru accepțiile și definițiile ulterioare ale cuvântului polemică, este dată de dimensiunea etico-normativă necesarmente prezentă în înțelesul primului termen, tradus, de altfel, prin întrecere sau competiție, și absența acestei dimensiuni în cazul celui de-al doilea termen. Războiul este injust și amoral prin definiție, ceea ce înseamnă că părțile beligerante pot ignora convențiile oricând, dacă acest lucru le asigură victoria. Dacă în agon miza spectaculară normează cadrul, în polemos
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
similare ca statut literar, în timp ce polemica aflată în raport de consangvinitate cu ele, dar dobândind în timp și o autonomie formală, prin dominanta argumentativă a discursului, nu are încă, în spațiul literar românesc, un statut certificat. Motivându-și demersul prin absența unui studiu riguros și modern asupra pamfletului românesc, Cornel Munteanu sesizează, încă din 1999, că "lipsesc [...] studii asupra eseului, jurnalului, memoriilor [...], asupra discursului polemic, politic, jurnalistic"38. De aceea, considerăm relaționarea polemicii cu pamfletul ca fiind suficientă, iar acolo unde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt substituibile până la identificare, însă pregnanța ultimului, în cazul pamfletului, certifică absența unei finalități imediat pragmatice, în favoarea jocului gratuit și a inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea sau, mai precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul își asumă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletarului pentru a da culoare disputei și a-și seduce lectorul-jurat. Imperativul fiind marcă a enunțării performative în genere, activează puternic în text prezența lui Tu, ca partener esențial de dialog, iar prin aceasta El devine non-persoana discursului, a cărei absență trimite, aici, la descalificarea sa umană conform aceleiași teorii benvenistiene. Iată explicată dinamica raportării enunțiatorului la terț: "Datorită funcției sale de formă non-personală, "persoana a 3-a" are abilitatea de a deveni atât o formă de respect care face ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atacă într-o împrejurare bine determinată și prin care se urmărește un scop imediat și precis. Ne gândim la piese de tipul: Muștele cadavrului (...), O jigodie literară (...), Dumnezeul ipotecar (...), O eroare judiciară: Fălcoianu (...)"95. Comentatorul operei "marelui Alpha" mai observă absența, din temele criticii, a unui studiu sistematic comparativ despre Tudor Arghezi și Léon Bloy, o pistă, dealtfel, pe care credem că un cercetător preocupat de segmentul publicistic al operei argheziene ar trebui să o fertilizeze. Atunci când atinge problematica pamfletului arghezian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-o dublă direcție: a inventarierii gamei de procedee specifice pamfletului arghezian și a decelării metodelor artei sale polemice, avansând o taxinomie a principalelor direcții "în corelație cu intențiile pamfletarului". Angajarea într-un atare demers are ca premisă esențială tocmai absența unei investigații critice susținute asupra prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile șapte și opt ale secolului trecut. Asimilarea unei filiere exegetice solide (P. Constantinescu, Vianu, Cioculescu, Balotă) potențează investigația autoarei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trei dimensiuni ale manifestului: polemică, pamfletară și satirică. Glisând spre aceasta din urmă, poetul își disculpă atitudinea și evită, astfel, sancțiunea publică, pe când vinovatul scriitorul diletant și iresponsabil este pus la zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace rișca în fața teatrului cu îngerul artei, punem mâna pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea în care își complăcuse nasul". Mizând pe justițiabilitatea violenței satirice, Arghezi își motivează astfel atitudinea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ascultă mărturia și mintea care judecă probele. Lui i se confesează și i se justifică autorul, îi aduce probe, căutând să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea: Am afirmat că "polemistul" Iorga nu e un polemist decât în absență. Îndată ce are în față pe adversar, arcul i se înmoaie, săgeata se sfarmă ca o macaroană, iarba nu mai ia foc și fierul domniei sale de cauterizat oamenii cu o crestătură imfamantă pe frunte trebuie roșit cu chibritul". Deși acest Tu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acesteia) se va converti într-un interes tot mai mare (preocupările exegezei și hermeneuticii francofone o demonstrează din plin) de a recupera, antologa și interpreta științific acest segment de creație, ca pe o valoroasă și întregitoare piesă de puzzle. În absența ei, orice mare scriitor ar fi, fără îndoială, injust amputat. Ține, până la urmă, de evoluția intimă și firească a raporturilor dintre critică și literatură, evoluție manipulată, evident, de priorități estetice, ca interesul pentru publicistica unui scriitor să apară nu simultan
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dus la sensibilizarea publicului și la orientarea unui adevărat curent de opinie, astfel că, la numai trei ani distanță de sondajul Ideeii europene, în 1924, voturile unei alte anchete îl desemnează pe Arghezi drept primul poet român, evident, tot în absența debutului editorial 320. Faptul că autorul Spinilor de hârtie a fost, permanent, în atenția publicului larg, atât ca poet cât și ca publicist, este de netăgăduit, astăzi, iar succesul Biletelor de papagal (volume și studii cu caracter monografic, dedicate poetului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iozsef (1778) arată că la abandonarea provinciei traiane „mulți români Împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc.’’ În 1781, Franz Sulzer lansează teoria imigraționistă. Teoria imigraționistă a fost susținută și de I.C. Eder, Bolla Marton, Î. Hr, Engel. Aceștia identificau absența surselor scrise asupra românilor În mileniul marilor migrații cu absența Însăși a românilor. În 1784 Învățatul sas Michael Lebrecht scria că românii ca urmași ai romanilor sunt “ cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. În 1787, istoricul englez E. Gibbon
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc.’’ În 1781, Franz Sulzer lansează teoria imigraționistă. Teoria imigraționistă a fost susținută și de I.C. Eder, Bolla Marton, Î. Hr, Engel. Aceștia identificau absența surselor scrise asupra românilor În mileniul marilor migrații cu absența Însăși a românilor. În 1784 Învățatul sas Michael Lebrecht scria că românii ca urmași ai romanilor sunt “ cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. În 1787, istoricul englez E. Gibbon arată că În Dacia după retragerea aureliană, a rămas “ o
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Bulgaria a cerut pace. Tratatul semnat la București În 1913 a oferit României Cadrilaterul și o frontieră sigură În sudul Dobrogei. Găzduirea acestui congres de pace, la care pentru prima dată țările din S - E Europei Își rezolvau problemele În absența Marilor puteri, Constituia un indiciu privind creșterea prestigiului internațional al României. III, România și Marile Puteri În timpul primului război mondial În vara anului 1914 atât Antanta cât și Puterile Centrale Încercau să-și sigure concursul României. Austro-Ungaria dorea publicarea tratatului
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]