12,658 matches
-
în zonă, dar urmau să vină, deoarece Germania declarase război României. Efortul principal al românilor era îndreptat în direcția Transilvaniei. A fost cucerit Brașovul. Slabele trupe maghiare nu puteau fi folosite decît pentru defensivă. Iorga comunica din "Brașovul românesc" și compara eliberarea acestuia cu eliberarea Alsaciei și Lorenei sau a ținuturilor daneze răpite de Prusia în 186444. La începutul toamnei lui 1916, armata română a suferit, pe malul bulgar al Dunării, la Turtucaia, o înfrîngere care a costat-o scump. Dunărea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împotriva Franței și a Angliei, care se opuneau Italiei. A sprijinit naționalismul egiptean antibritanic și l-a criticat pe "tînărul Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să te supui cuceritorilor, dar nimeni nu-i ascultă pe profitori"134. Trezirea s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În această perioadă îndelungată, poporul român a trecut prin mari suferințe. În Balcani, această răscruce a istoriei aflată între două continente și două lumi, mulți alți oameni au avut de suferit. Nu există alt loc cu care să poată fi comparat în privința ororilor cu acesta. Proverbele românești sînt dovezi mai bune ale instinctului național al românilor decît multe cărți de istorie: "Apa trece, pietrele rămîn"; sau "Vîntul culcă iarba, dar n-o smulge din rădăcini"; sau, cel mai ilustrativ: "Nu-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Memorii, vol. VII, p. 12 2 Ca și De Gaulle, Iorga ura ideologiile. "Ideologiile sînt aberații", scria el. Ele duc drept spre prăpastie!" "Neamul românesc", 19 decembrie 1939 3 În ianuarie 1932, într-un interviu acordat ziarului parizian "Liberté", Argetoianu compara tinerețea Regelui Carol "cu tinerețea lui Frederic cel Mare". Memorii, vol. VII, p. 299 4 Nimic nu poate fi mai ilusrativ în privința acestei perioade ca romanul lui Petru Dimitriu, Risipitorii, New York, 1963 5 "Magazin istoric", Memoriile lui Constantin Argetoianu, anul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Memorii, vol. VI, p. 31; vezi și vol. VII, p. 25 și O viață de om..., vol. III, p. 247 37 Roberts, op. cit., p. 176 38 Extinderea declinului social poate fi viu simțită din jurnalul politic al lui Iorga. Străinii comparau România cu Mexicul, iar mașinile care veneau spre București cădeau în ambuscadele întinse de tîlharii flămînzi. Memorii, vol. VI, pp. 30, 60, 90 39 Conform spuselor societății bucureștene, Iorga trebuia să fie deja "asfixiat" sub greutatea ordinelor. O viață de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cantitate considerabilă de cherestea pentru afacerea lui din domeniul construcției de mobile, în schimbul unui bacșiș formidabil. Mulți ani mai tărziu, împreună cu Witold Swarokowski, un aristocrat și om de afaceri polonez din Bucovina (Director-adjunct al Institutului Hover), autorul a reușit "să compare notele". Sworakowski își amintea că, atunci cînd familia sa a avut nevoie de aprobarea lui Argetoianu pentru înființarea unei firme asemănătoare, a recurs cu succes la o mituire, pe care Argetoianu a reușit să o mărească substanțial în timpul negocierilor 45
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la fel de suspicioase, să stea la masa tratativelor pentru a-și coordona răspunsurile - ceea ce a adus și alte puneri de acord. The Times nu se Înșela foarte mult când afirma, Într-un editorial din 3 ianuarie 1949, că „dacă e să comparăm eforturile de cooperare făcute anul trecut cu naționalismul economic intens din anii interbelici, se poate spune că Planul Marshall a deschis o eră nouă, plină de speranță, În istoria europeană”. Adevăratele beneficii au fost de natură psihologică. Aproape că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acelor ani: victorioasă, mândra Anglie părea mai cenușie și mai tristă decât acele țări continentale mai devreme Învinse, ocupate și devastate. Totul era raționalizat, limitat, controlat. Pesimist notoriu, redactorul și eseistul Cyril Connolly surprindea totuși cu acuratețe spiritul vremii când compara, În aprilie 1947, America și Marea Britanie: Aici nu avem decât jumătăți de ego; cei mai mulți dintre noi nu sunt bărbați sau femei, ci membri ai unei vaste clase asexuate, ponosite, chinuite și reglementate până la refuz, cu boarfe vechi, cartele de alimente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi fost evreică, precum o mare parte din intelighenția europeană, caricatura ar fi fost completă. Represiunea politică, cenzura, chiar și dictatura existaseră, desigur, În jumătatea de est a Europei Centrale Înainte de venirea stalinismului, deși toți cei În măsură să compare erau de acord că Închisorile și anchetatorii din Ungaria, Polonia sau România interbelică erau preferabile celor din timpul „democrațiilor populare”. Instrumentele de control și teroare folosite de statul comunist după 1947 au fost perfecționate de oamenii lui Stalin, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 În 1956. Cu un an Înainte s-a Înregistrat recordul italian de audiență: 800 de milioane de bilete vândute (jumătate din cifra britanică, la o populație aproximativ egală). Publicul francez, la apogeu numeric spre sfârșitul anilor ’40, nu se compara cu cel britanic sau italian 5. și nici cel din Germania de Vest, deși În RFG recordul de audiență s-a Înregistrat abia În 1959. Dar spectatorii erau Într-adevăr foarte numeroși; chiar și În Spania, unde media de vizionare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și funcții care semăna oarecum cu Proporz, cu toate că avantaja puternic una din părți. Dacă Italia a dobândit stabilitatea politică În schimbul unui nivel intolerabil de corupție publică, pentru austrieci costul a fost mai puțin evident, dar la fel de pernicios. Un diplomat occidental compara Austria de după război cu „o operă interpretată de dubluri” - și nu se Înșela. În urma primului război mondial, Viena și-a sfârșit cariera de capitală imperială; În timpul ocupației naziste și a celui de-al doilea război mondial, orașul și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei mari cantități de arme din Cehoslovacia. Ca urmare, În 1956 britanicii Îl considerau pe Nasser un pericol: un despot radical pus de-a curmezișul unei căi maritime vitale și un exemplu prost pentru ceilalți. Eden și consilierii săi Îl comparau regulat cu Hitler: o amenințare care trebuia Înlăturată, nu doar atenuată. Parisul era de aceeași părere, deși antipatia francezilor față de Nasser ținea mai puțin de amenințarea pe care acesta o reprezenta pentru Suez sau de prietenia tot mai strânsă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de locuitor În Germania de Vest a fost de 6,5%, În Italia de 5,3%, iar În Franța de 3,5%. Semnificația acestor rate de creștere atât de ridicate și susținute este cel mai bine Înțeleasă atunci când ele sunt comparate cu performanța acelorași țări În deceniile anterioare: Între 1913 și 1950, rata de creștere a Germaniei per annum a fost de doar 0,4%, a Italiei de 0,6%, iar a Franței de 0,7%. Chiar și În deceniile prospere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ordine din Europa Occidentală erau rareori chemate de guverne să Înfrunte opoziția violentă; când acest lucru se Întâmpla, violența era adesea opera lor. Față de deceniile interbelice, străzile orașelor europene erau incredibil de sigure - lucru subliniat frecvent de cei care comparau societatea europeană atent reglementată cu individualismul galopant și crud din America urbană. Cât despre „revoltele” studențești din anii ’60, ele nu făceau decât să confirme acest diagnostic: tineretul european se juca de-a revoluția. Cei care „luptau În stradă” nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau apărea și În absența lui, Havel a fost cel care a captat și canalizat starea de spirit populară, Împingându-și colegii Înainte și În același timp temperând așteptările mulțimilor. Popularitatea lui era imensă. Precum Tomáš Masaryk, cu care era comparat din ce În ce mai des, Havel, cu charisma sa incredibilă, era În ochii multora un soi de salvator al națiunii. În decembrie 1989, un afiș studențesc din Praga Îl descria pe noul președinte În cuvinte cu o conotație religioasă probabil involuntară, dar cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și parodie. Portretele conducătorului și ale soției sale erau peste tot, iar slava-i era cântată În ditirambi care l-ar fi jenat până și pe Stalin (dar poate nu pe nord-coreeanul Kim Ir Sen, cu care liderul român era comparat uneori). Printre epitetele aprobate oficial de Ceaușescu pentru relatarea realizărilor sale se numărau: Marele Cârmaci, Făuritorul Epocii de Aur, Marele Arhitect, Vizionarul, Titanul, Fiul Soarelui, Cel Mai Iubit Fiu al Neamului, o Dunăre a Gândirii și Geniul Carpaților. Lingăii din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu doreau. Ca ansamblu de aranjamente, Uniunea Europeană era un caz unic. Nu avea nici o legătură cu statele separate din America de Nord În 1776, care apăruseră toate ca sateliți ai Marii Britanii și Îi Împărtășeau limba, cultura și sistemul legal. Nu putea fi comparată nici cu Confederația Helvetică, deși analogia este propusă din când În când: cantoanele elvețiene, cu păienjenișul lor multisecular de suveranități suprapuse, enclave administrative și privilegii și drepturi locale, seamănă mai degrabă cu Franța vechiului regim, minus regele 9. Statele membre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
președinte al Convenției i-a revenit lui Valéry Giscard d’Estaing, mai bătrân, dar la fel de Îngâmfat. După doi ani de deliberări, Convenția a emis ceva mult decât un proiect, dar mai puțin decât o Constituție. În afară de un preambul giscardian grandilocvent (comparat imediat - și nu favorabil - cu eleganta concizie a precedentului jeffersonian), documentul Convenției nu conținea mai nimic din afirmațiile constituționale clasice: o definiție cuprinzătoare a libertății individuale, o declarație clară privind separarea puterilor etc. În această privință era, cum au prezis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
90, 44% din tinerii sub 25 de ani erau șomeri. șomajul nu era un fenomen nou. și, având În vedere generoasa rețea de asistență socială din majoritatea țărilor UE, impactul economic al șomajului asupra indivizilor și a comunităților nu se compara cu ravagiile perioadei interbelice (consecințele psihologice sunt cu totul altceva). Dar costurile sociale ale dereglărilor economice din ultimii ani ai secolului XX erau aparte prin faptul că se manifestau Într-o perioadă de prosperitate. Privatizarea și liberalizarea piețelor financiare aduseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arbitru moral și pedagog benevol al națiunii, În efortul de a rivaliza cu posturile comerciale. Dar, deși devenise un post de popularizare (sau poate tocmai din acest motiv), era mai britanic decât oricând. Cine se Îndoiește nu are decât să compare un reportaj, o dezbatere sau un spectacol de la BBC cu programe similare de pe posturile franțuzești Antenne 2 sau TF1: ce s-a schimbat, de ambele părți ale Canalului Mânecii, e mai puțin bătător la ochi decât ce a rămas identic. Preocupările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vor fi condamnate mai târziu erau Încă acceptabile. Ca și În anii ’30, stânga nu era imună la tentații. În 1948, parlamentarul comunist Arthur Ramette evoca politicieni evrei de seamă ca Léon Blum, Jules Moch, René Mayer, pentru a-i compara cu parlamentarii din propriul partid: „Noi, comuniștii, avem toți nume franțuzești” (o afirmație pe cât de necuviincioasă, pe atât de falsă). În aceste circumstanțe, alternativa era limpede pentru majoritatea evreilor din Europa: plecarea (În Israel când a fost creat, În America
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neplăcerile stomacului". Chiar și felurile de mâncare erau adesea însoțite de un tip de lichior (numit garum) provenit din descompunerea peștilor sărați, ce se asemăna foarte mult cu sosul vietnamez nuoc-mam. De altfel, utilizarea combinației sărat dulce ne face să comparăm câteodată felurile de mâncare galo-romane cu bucătăria extrem orientală. Începând din anul 125 înainte de Hristos, romanii au anexat culoarul Ronului și Languedoc (La Provincia, Provența). Ei au întemeiat noi centre de comerț, dintre care două, mai importante, situate în regiunea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o ocazie de a veni în ajutorul familiilor viticultorilor decedați, depunându-se jerbe de flori în cinstea morților din anul respectiv. Această comemorare a morților, împreună cu degustarea vinului nou și diverse alte ritualuri tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea lui Dionisos. Sărbătoarea Sfântului Vincențiu începe, fără îndoială, pe o notă religiosă, însă odată terminată sfânta liturghie începe petrecerea. Se mănâncă și se bea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
exersate în învățământul preșcolar, pe liniatura specifică învățământului școlar, ca și prin scrierea unor noi elemente grafice, elevii trebuie să fie capabili: - să adopte poziția corectă pentru scriere; - să folosească în mod corect instrumentele de scris;să identifice semne grafice, comparându-le;să scrie corect semnele grafice date; - să se încadreze în spațiul caietului. Perioada abecedară adaugă acestor obiective pe cele legate de scrierea corectă a literelor, cuvintelor, propozițiilor, iar perioada postabecedară cere elevului să scrie corect, lizibil, estetic, în ritm
Caleidoscop by Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93240]
-
din ce in ce mai concludențe ce arată că trăsăturile, inclinările, ticurile stilistice cele mai caracteristice ale unui poet pot fi studiate cu deosebire asupra traducerilor ce le face după opere scrise în alte limbi. E firesc să fie așa, căci traducerile le poți compară cu originalele, câri sub atâtea aspecte au un alt tipar stilistic. " (" La critique littéraire européenne a enregistré dans leș dernières décennies des études de pluș en plus édifiantes, qui démontrent que leș traits, penchants, habitudes stylistiques leș plus caractéristiques d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]