13,997 matches
-
80-’90, Dicționar bio-bibliografic, vol. III (P-Z), Ed. Paralela 45, 2001 • Scriitori și lingviști timișoreni, Dicționar bibliografic, Ed. Marineasa, 2000 • Dicționarul Personalităților din Banat, 1996 • Dicționarul Personalităților din Bucovina, 1993 Între coordonatele ecriturii lui Adrian Dinu Rachieru - semnalate de criticul / stilisticianul Crișu Dascălu - se evidențiază: «nesaț(ul) informativ, supus însă unei cenzuri delimitatoare, capacitate de sinteză, cu știința de a impune ceea ce este esențial în subiectele tratate, în cazul de față, romanul politic, romanul obsedantului deceniu, teoria curajului auctorial, tradiție
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
a patologiei puterii, așa cum s-a manifestat ea ante- și postdecembrist...» (Academia Română, "Dicționarul general al literaturii române, P / R", București, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 495 sq.). Privitor la cartea lui Adrian Dinu Rachieru, "Nichita Stănescu — un idol fals ?" (2006), criticul literar Ion Pachia Tatomirescu remarcă: «Recenta carte a d-lui prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru consacrată „fenomenului Nichita Stănescu”, bineînțeles, cu un titlu punând sub semnul interogației o aserțiune grigurcuistă (cf. Gh. Grigurcu, "Amurgul idolilor", Buc., Ed. Nemira, 1999
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
cei mai valoroși militanți antiproletcultiști, respingând contestatarii celui mai important ctitor al mișcării paradoxismului, arătând că „noua ideologie literară s-a înverșunat, sub flamura postmodernismului, contra bătrânilor șaizeciști“, „vituperând chiar proletcultic“, „inchizitorii de modă nouă“ ce excelează „în rescrierea biografiilor“, criticul Adrian Dinu Rachieru conchide — parcă din imediata vecinătate a unui Maiorescu profețind lui Eminescu, în 1889 —, în cel mai firesc dintre chipuri: „Suntem convinși că lirica sa, inegală valoric (cum altfel ?), trecând testul primenirii generațiilor, va străluci și în zarea
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
gust». Așadar, o muncă enormă, de autor, care presupune mai multe calități, între care prevalează, pe lângă entuziasm, deocamdată atipic pentru români, aceea de critic literar.” • "ELITISM ȘI POSTMODERNISM" (1999; 2000) „O foarte doctă carte despre elitism / postmodernism (postmodernitate) ne oferă criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru. Meritul ei fundamental este de a ne da întregul tablou fenomenologic al avatarurilor postmodernismului care se vrea curent de idei, paradigmă, epistemă. Sunt expuse "toate" datele problemei și sunt date pe față - ca să zicem
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
xilogravuri ). Subiect cu evidente relaționari biblice și de istorie culturală dintr-o perspectivă deosebit de modernă. Acest fapt este surprins excelent cu perspicacitatea intelectuală care l-a caracterizat în toate demersurile sale exegetice. Caracterizarea sintetică pe care i-a făcut-o criticul de artă Octavian Barbossa, în cuprinsul dicționarului publicat la jumătatea deceniului opt,ne-a reținut atenția și ne-a deschis apetitul pentru comentarea ciclului de xilogravuri intitulat „Creațiunea”. Publicată în anul 1942 la editura lui Ștefan Georgescu-Gorjan, aceeași cu care
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
Sean Penn. Cântecul este structurat în forma "clasică" strofă - refren. Madonna și-a exprimat dorințele sexuale în versurile pentru "Open Your Heart", și a descris frumusețea unui paradis latino în "La Isla Bonita". "True Blue" a primit recenzii pozitive de la criticii muzicali, fiind în special apreciată vocea mai puternică a muzicienei. Jon Parales, într-o recenzie pentru "The New York Times", a complimentat versurile care făceau referire către lumea reală, spunând o poveste, Madonna fiind astfel la "limita permisibilului". În recenzia pentru revista americană
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
făceau referire către lumea reală, spunând o poveste, Madonna fiind astfel la "limita permisibilului". În recenzia pentru revista americană "Rolling Stone", Davitt Sigerson a declarat că Madonna "cântă mai bine ca niciodată". Cântecele au fost descrise ca fiind "antrenante", dar criticul nu le-a considerat excepționale. Concluzia lui a fost că "True Blue" este un "album nou, viguros, solid și simpatic", ce-i "rămâne fidel trecutului" muzicienei, "ridicându-se fără rușine peste el". Stephen Thomas Erlewine, în recenzia pentru Allmusic, a
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
Mărie. Eu că vocalist principal, n-a făcut parte din plan, nu al meu cel putin". Ambele au devenit hit-uri de top 10 în clasamentul suedez, în timp ce albumul, lansat în octombrie 1988, a staționat 14 săptămâni pe locul întâi. Criticul Måns Ivarsson a fost dezamăgit de album, considerând că pentru "două persoane atât de originale că Mărie Fredriksson și Per Gessle, albumul sună incredibil de convențional. Cel mai mult sar în evidență versurile. Versurile suedeze ale lui Gessle, cândva atât
Roxette () [Corola-website/Science/310805_a_312134]
-
liberă care aduce un plus de elocvență fără a deveni ostentativă. În această lucrare, pictorul s-a dovedit a fi un bun realist însă el a dat naștere unui lirism grav prin discreția cu care a înfățișat scena pe care criticii acelor vremuri au considerat-o una a picturii sociale. Arthur Verona a fost deranjat de diferențele de organizare ale Salonului Oficial din București prin comparație cu manifestarea similiară pariziană din anii 1899 și 1900. Astfel în anul 1899 la București
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
În anul 1906 a deschis o Expoziție Jubiliară, a participat la Salonul Oficial și la "Tinerimea artistică". În anul 1906 a realizat lucrarea de artă monumentală "", iar în 1907 a participat la a V-a expoziție a societății „Tinerimea artistică”. Criticul de artă Apcar Baltazar l-a considerat pe Verona alături de George Demetrescu Mirea, ca fiind unul dintre cei mai buni portretiști români. Conștient de înclinația sa academică, Apcar Baltazar (sub pseudonimul Spiridon Antonescu) s-a indignat împotriva celor care s-
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
și nici "Fete la Prut" din anul 1905, nu sunt niște lucrări care pot fi asimilate cu ușurință impresionismului. Deși, Arthur Verona se considera un adept și un integrat al impresionismului, adeziunea sa la acest curent nu a fost completă. Criticii spun asta ținând cont că prin impresionism se recunoaște îndeobște mișcarea artistică care a readus lumina și culoarea în pictura franceză a secolului al XIX-lea. Pentru artistul român, preocuparea pentru a mări substanțial lumina din lucrările sale era deosebit de
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Brazzaville (în Franța Liberă), iar ei dispar în ceață, Rick rostind cu acest prilej una dintre replicile de final cele mai faimoase din istoria filmului: „"Louis, cred că ăsta este începutul unei prietenii frumoase"”. Datorită lansării sale în noiembrie 1942, criticii de film din New York au decis să includă filmul în competiția pentru premiul Oscar pentru anul 1942 la categoria cel mai bun film. "Casablanca" a pierdut în fața filmului " In Which We Serve". Cu toate acestea, Academia a declarat că, din moment ce
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
că Demetrius Williams. Washington a jucat în 1992 în unul din cele mai criticate roluri ale lui, în filmul "Malcolm X", regizat de Spike Lee. Rolul său că un mare lider naționalist negru, i-a adus o nominalizare la Oscar. Criticul de film Roger Ebert și regizorul Martin Scorsese au numit filmul unul din cele mai bune zece filme realizate în anii '90. Anul următor, în 1993, și-a asumat, iarăși, un risc în cariera jucând rolul Joe Miller, un avocat
Denzel Washington () [Corola-website/Science/308890_a_310219]
-
Tudor Bălosu în filmul "Moromeții", în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul "Senatorul melcilor". Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat astfel: În anii următori, Dorel Vișan a jucat în filmele "Magnatul" (2004) și "Sistem nervos" (2005). În paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj și din filme, a fost și director al
Dorel Vișan () [Corola-website/Science/308911_a_310240]
-
peste 20 de milioane de exemplare. Site-ul Allmusic a discreditat interpretarea lui Cher de pe acest album, criticând lipsa de implicare sufletească a cântăreței spunând: "„Cher și-a pus doar numele de divă pe acest album, neimplicându-se sufletește”". Totuși, criticii au apreciat efectele sonore revoluționare care au fost înregistrate pe acest material discografic. Dublările digitale suprapuse vocii lui Cher pe unele cântece au stârnit interesul publicului și a fost numit „Efectul Cher”. Primul single promovat poartă numele albumului pe care
Cher () [Corola-website/Science/308885_a_310214]
-
vreme. Revine în afaceri cu Pierre iar pe 5 februarie 1954, în Rue Cambon 21, prezintă o nouă colecție bazată pe stilul anilor '20. Presa nu îi este de mare ajutor prezentând colecția sa drept un mare eșec. În realitate criticii nu o înțelegeau. Și anii '70 au continuat să readucă elemente din moda anilor '20, dar în 1954 doar Gabrielle Coco Chanel era conștientă de acest fapt. Cu ajutorul presei americane, stilista a revenit în numai două sezoane creând o capodoperă
Coco Chanel () [Corola-website/Science/308922_a_310251]
-
artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A obținut de asemenea numeroase burse de cercetare pre și postdoctorale în străinătate. În epoca studenției a frecventat cenaclurile literale Amfiteatru și Cenaclul de luni din București, condus de criticul Nicolae Manolescu. A activat ca cercetător științific la Institutul de Istoria Artei din București și că președinta a boardului Centrului Internațional pentru Artă Contemporană (CIAC) din București. A fost și co-director al revistei de arte vizuale Artelier. Între 2001-2005 a
Magda Cârneci () [Corola-website/Science/308904_a_310233]
-
a le distrage atenția de la realitățile vieții. A devenit unul din cele mai cunoscute „filme pentru femei” ale sale. În una din cele mai imitate scene, Paul Henreid aprinde două țigări în gură înainte de a-i da una lui Davis. Criticii de film au aplaudat interpretarea lui Davis, spunând că Davis a dat filmului „o demnitate nu neapărat permisă de scenariu”. La începutul anilor '40, o parte din filmele în care a jucat Davis au fost pe teme de război, precum
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
strânsă prietenie ce a durat toată viața cu Anna Baxter, colegă de platou, și a început o relație cu Gary Merrill, cu care apoi s-a căsătorit. Regizorul filmului a spus că „Bette era perfectă. Visul unui regizor: actrița pregătită”. Criticii au lăudat interpretarea lui Davis, iar replica „Fasten your seatbelts, it's going to be a bumpy night” (rom. - „Țineți-vă bine, va fi o noapte cu peripeții”) a devenit arhicunoscută. A fost din nou nominalizată la premiile Oscar, iar
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
început să se certe frecvent, B.D. relatând ulterior scene caracterizate de abuzul de alcool și de violență conjugală. Puține din filmele lui Davis din anii '50 s-au bucurat de succes, iar multe din interpretările sale au fost criticate de criticii de specialitate. "The Hollywood Reporter" a descris modul lui Davis de a interpreta ca fiind „ceva ce te aștepți să găsești într-un club de noapte”, iar criticul londonez Richard Winninger a scris: „Miss Davis, care are un cuvânt de
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
fost lăudată pentru realizările ei, Davis și filmele ei erau uneori ridiculizate; Paulina Kael a descris "Dor nestins" ca fiind „un film clasic fără bun gust”, iar la mijlocul anilor '40, uneori prea teatralele interpretări ale ei au devenit subiectul parodiilor. Criticul Edwin Schallert a scris în "Los Angeles Times" despre interpretarea lui Davis în "Mr. Skeffington" (1944) că „mimica va fi mai amuzantă decât o cutie de maimuțe ce o imită pe don'șoara Davis”, iar Dorothy Manners în recenzia pentru
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
piesei fiind donate programului. În același an, artista a colaborat cu solistul de muzică R&B Usher și cu Lil Wayne, la înregistrarea „Love in This Club Part II, care a activat notabil în S.U.A., apariția artistei fiind aclamată de criticii de specialitate. Odată cu încheierea turneului mondial de promovare al albumului "B'Day", artista a început o serie de înregistrări pentru un nou material discografic. Albumul, intitulat "I Am... Sasha Fierce", a fost lansat în Statele Unite ale Americii pe data de
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]
-
lupte pentru el, acestea realizează că este o pierdere de vreme: „este vorba despre un individ care se joacă cu amândouă și în loc să ne certăm din cauza lui, ne spunem: Haide să-l uităm. Să rămânem împreună. Este un mincinos frumos»”. Criticii muzicali au apreciat combinarea într-un mod plăcut a genurilor diferite pe care interpretele le abordează. Nick Levine de la "Digital Spy" observă că piesa are „ritmuri de R&B ce o să-i facă fericiți pe admiratorii lui Beyoncé și părți
Beautiful Liar () [Corola-website/Science/308947_a_310276]
-
ierarhiile din Elveția, Norvegia, Noua Zeelandă sau Olanda și s-a comercializat în peste cinci milioane de exemplare la nivel global. Piesa ce dă titlul discului a fost următorul extras pe single, ocupând poziții notabile în Franța, Italia și Regatul Unit, criticii lăudând stilul necomercial al piesei. Înregistrarea a fost produsă de Ric Wake, iar textul a fost scris de Anastacia împreună cu Wil Wheaton și Marvin Young. „Cowboys & Kisses” a beneficiat și el de o campanie de promovare și de un videoclip
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
Germania și top zece albume din Olanda. Piesa principală a albumului, „Stupid Little Things”, a fost lansată pe 4 aprilie. Deși s-a bucurat de un succes modic, ajungând în top zece piese din Belgia și top 20 din Italia, criticii i-au acordat recenzii favorabile. Printre aceștia s-au aflat și Brad Stern de la MTV care a numit-o una din cele „top 5 cântece pop ale săptămânii!”, considerând-o o „revenire în formă” pentru „prințesa pop și totodată dovada
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]