13,065 matches
-
unor promoții, cum este și cea din 1983 (fig 55av și 55rv) . Medaliile respective, deși nu sunt realizări oficiale, comunică prin compoziții și alte reprezentări, interesante mesaje legate de istoria Universității Tehnice ieșene. Medalistica Universității de Medicină și Farmacie a debutat în anul 1979 cu o medalie de expoziție filatelică și numismatică (fig. 56av și 56rv) al cărei revers nu comunică mai nimic în legătură cu centenarul Institutului de Medicină și Farmacie, cum se numea instituția academică medicală în vremea respectivă. Este compensată
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
MEDICINĂ ȘI / FARMACIE / „GR.T.POPA”. O altă inscripție care completează legenda este plasată puțin în dreapta jos RECTOR / PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR / VASILE ASTĂRĂSTOAEa. În stânga jos pe patru falduri de purpură este plasată emblema instituției. Medalistica Universității de Arte „George Enescu” a debutat abia în anul 2005 când s-au sărbătorit 145 de ani de învățământ artistic modern la Iași și s-au comemorat 50 de ani de la moartea marelui compozitor și interpret George Enescu. Medalia cu dublă identitate, aniversativă și comemorativă, din
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
zonele marginale, iar celelalte jumătăți ca fețe ale piramidei cu inscripție din zona centrală. Prezența lui Enescu în medalistica românească se datorează unor mari sculptori și creatori de medalii precum G. Stănescu, Ion Jalea, Nestor Culluri, Gheorghe Adoc și a debutat în 1946 la aniversarea a 65 de ani ai compozitorului. La loc de cinste trebuie așezat și proiectantul medaliei în discuție, care comunică mesajul prin imagininea simbol a chipului marelui compozitor și interpret, dar și prin intermediul simbolisticii figurilor geometrice. Efigia
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
contemplatorului prin finețea execuției detaliilor la reprezentările de pe revers și mai ales prin intenția gravorului, reușită de altfel, de a da chipului domnitorului o alură statuară, de efigie romană imperială. Cum spuneam mai sus, în timpul domniei lui Mihail Grigore Sturza debutează și activitatea medalistică modernă din Moldova. Activitatea medalistică românească va urma de acum două direcții. Prima este cea autohtonă, care presupune realizarea medaliilor în țară, cu posibilități locale, în atelierele unor bijutieri români, modeste la început, mai valoroase spre sfârșitul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
susținând o faclă), sub care este amplasată inscripția pe patru rânduri: 1859-24 IANUARIE-1959 / CENTENARUL UNIRII / SOC. NUMISMATICA ROMÎNĂ / RECUNOȘTINȚĂ, iar sub aceasta, un motiv ornamental alcătuit din frunze de laur. În anul când domnitorul s-a stins din viață, 1873, debutează categoria medaliilor dedicate memoriei acestuia. Atunci, soția celui dispărut, Doamna Elena, dispune baterea unor medalii cu toartă, de mărimea unei monede mijlocii, confecționate din aur, argint și aramă (fig 75av și 75rv). Un an mai târziu, tot din inițiativa Elenei
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
T.Laurian”. În perioada 1947-1951 a urmat cursurile Facultății de Agronomie din Iași încununate în februarie 1952 cu diplomă de merit. Cariera universitară a fostului student al academicianului Neculai Zamfirescu, sub îndrumarea căruia și-a pregătit și obținut doctoratul, a debutat în anul 1950, parcurgând, prin muncă și perseverență, toate celelalte trepte până la cea de profesor universitar și profesor consultant începând cu anul 1996. În bogata carieră a urmat specializări și documentări la Paris, Praga, Leipzig și Giessen, a îndeplinit importante
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
din București. Funcționar la Primăria Municipiului București (1933-1943), va avea până în 1948 o bibliotecă de împrumut, un anticariat de cărți și tablouri și o editură. Între 1950 și 1968 conduce serviciile de documentare a două institute de proiectare din București. Debutează în 1934, la „Vremea”, cu nuvela Mortul, iar editorial, în 1938, cu volumul de teatru Popa Borcea. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Expres”, „Luceafărul”, „Reporter”. R., care în anii 1934-1935 a frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, unde a și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
BĂLAN, Ion (21.I.1909, Hârșeni, j. Brașov - 24.XII.1979, București), poet. Este fiul Mariei și al lui Mihai Bălan, țărani. B. termină liceul la Sibiu și își ia licența în drept la București. Debutează în 1933 la revista „Abecedar”, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Universul literar”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia rediviva”, „Sentinela” ș.a. Volumul de versuri Febre cerești apare în 1941. Redactor la „Dacia”, funcționar de stat, B. va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
și decan al Facultății de Limbi Slave (1967-1972). A fost, de asemenea, secretar (1958-1966) și președinte (1990 și 1993) al Asociației Slaviștilor din România. Va funcționa, din 1990, ca redactor-șef al publicației „Romanoslavica” și ca director al Editurii Academiei. Debutează în volum în 1960, publicându-și teza de doctorat, Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă M., certifică importanța componentei slave în lexicul românesc, alcătuită din vocabule vechi sud-slave și răsăritene, termeni cărturărești din slava
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
Agronomie din Timișoara (1954-1958), abandonată în anul al IV-lea, apoi al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1959-1964). Mai întâi profesor la Hunedoara și, din 1978, la Deva, lucrează, în continuare, ca metodist cultural în același oraș. Debutează cu proză (schița Băiatu), în revista „Scrisul bănățean” (1958). Editorial, debutează cu volumul de proză scurtă După-amiaza bătrânului domn (1970). Colaborează, îndeosebi cu proză, la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Vatra”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Viața românească”. Din 1999, este director al revistei „Arhipelag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1959-1964). Mai întâi profesor la Hunedoara și, din 1978, la Deva, lucrează, în continuare, ca metodist cultural în același oraș. Debutează cu proză (schița Băiatu), în revista „Scrisul bănățean” (1958). Editorial, debutează cu volumul de proză scurtă După-amiaza bătrânului domn (1970). Colaborează, îndeosebi cu proză, la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Vatra”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Viața românească”. Din 1999, este director al revistei „Arhipelag”. Proza scurtă (nuvele, povestiri, schițe) din cuprinsul volumului După-amiaza bătrânului domn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
la Turnu Severin (1923- 1924), Roman (1924) și Iași, oraș în care predă pedagogia la Școala Normală „V. Lupu” (1925-1936) și este, mai mulți ani, membru în Consiliul municipal. Din 1936 se transferă la Liceul „Aurel Vlaicu” din București. A debutat în 1921 cu note și recenzii în „Buletinul Institutului de Literatură” al lui Mihail Dragomirescu. Este prezent, de asemenea, cu articole referitoare la aromâni sau articole de cultură în „Anuarul Școlii Normale «V. Lupu»”, „Adevărul”, „Cuvânt dăscălesc” (unde, în 1924
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
CHIRNOAGĂ, Mihail (19.XI.1913, Poduri, j. Bacău - 1.XII.1948, București), prozator și critic literar. Fiu de învățător, C. a absolvit Liceul Militar (1931), îmbrățișând cariera de ofițer. Debutează publicistic în 1929 în „Foaia tinerimii”. Aflat cu serviciul în garnizoana din Brașov, scoate împreună cu N. Cantonieru și Aurel Marin revista „Frize” (1934-1935), în care îi apar o serie de proze scurte. Va continua cu același gen de colaborări, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
ce urmează a fi instaurat). Se configurează astfel o perioadă de fluiditate instituțională cu care se confruntă diferitele variante politice susținute de actorii reprezentativi. Pentru că, în numeroasele cazuri, succesive primei democratizări, regimul de la care se pleacă este unul autoritar, tranziția debutează atunci când încep să fie recunoscute drepturile civile și politice aflate la baza oricărei ordini democratice. Ea poate fi considerată încheiată atunci când devine evidentă direcția luată și când este clară posibilitatea concretă de instaurare a unei democrații. Această realitate este recognoscibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de redactor-șef (1996) și de director (1997-1999). Din octombrie 1998, este lector în cadrul Catedrei de literatură comparată și estetică a Universității „Al. I. Cuza”. În mai 2002, susține teza de doctorat Poetica „istorisirii” de dragoste la Mihail Sadoveanu. A debutat cu versuri, în revista „Cronica”, în 1981. Ca student, D. a publicat în „Opinia studențească” și „Dialog”. A fost redactor-colaborator al revistei „Collegium” în anii 1987-1989; inițiază, împreună cu un grup de tineri profesori, publicația social-culturală „Renașterea”, la Pașcani, în 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
însoțind-o de studiul critic Ceva despre povestiri. D. semnează și două volume conținând prelucrări: Viețile și suferințele sfinților (1997), Povestiri din istoria neamului românesc (1997). A colaborat cu recenzii și articole critice la „Cronica”, „Timpul”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „Contrafort”, „Luceafărul”. Debutează editorial cu volumul de proză scurtă Fuga Marelui Regizor (1992), carte gândită ca preambul al unor romane aflate în proiect la acea dată. Purtând titluri proprii, „piesele de roman” pot funcționa ca texte independente. Este vizibilă preferința pentru fragment, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
și conduce un ziar propriu. Moare la doar 39 de ani, în spitalul St. Louis din Paris. Nichifor Crainic, sprijinit de Octavian Goga, întreprinde demersurile necesare pentru ca trupul lui D. să fie adus și reînhumat la Chișinău, potrivit dorinței scriitorului. Debutează cu o povestire, În căutarea veșnicului adevăr (1909, în limba rusă), publicată în revista „Svetoci” din Sankt Petersburg. În scurt timp, devine cunoscut și apreciat în cercurile literare petersburgheze, consacrarea aducându-i-o nuvela Mon plaisir (1911), scriere manifest anticlericală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
Xenopoliana” (editată începând din 1993) precum și numeroase volume tematice, printre care Cultură și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete botoșănene”, „Columna” (Roma), „Contemporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
îmbrăcând ceea ce se numește o configurație sigmoidiană. Microscopic se constată o reducere importantă a plexului intramural și a celulelor ganglionare; microscopia electronică identifică în plus leziuni ale nervului vag (degenerarea tecii de mielină, rupturi ale membranelor axonale). Tablou clinic. Boala debutează între a treia și a cincea decadă de viață, afectând egal femeile și bărbații. Disfagia este simptomul principal al acalaziei, prezentă atât pentru solide cât și pentru lichide; uneori este mai importantă pentru lichide („disfagie paradoxală”). Bolnavul resimte obstacolul în
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și Filosofie a Universității din Cluj (1934). Funcționează, între 1936 și 1952, apoi între 1954 și 1958, ca profesoară de limba engleză la Botoșani, Focșani, Oradea, București și Sebeș. În timpul regimului comunist este închisă la Mislea și Văcărești (1952-1953). A debutat cu versuri în revista „Abecedar”, în 1933, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima sa carte, Vacanță sentimentală în Scoția (1944), este un memorial de călătorie, având o structură diferită față de majoritatea scrierilor de acest gen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
călugăr franciscan, șeful Misiunii Catolice din Focșani. Este adus în România încă de la vârsta de un an. Studiile primare și liceale le face la Focșani. Funcționar mulți ani la Banca Italo-Română din București, devine director al filialei acesteia din Sibiu. Debutează în „Cugetul românesc” (1923), cu traduceri din poezia lui Giosuè Carducci, prefațate de Ramiro Ortiz. Colaborează, de asemenea, cu unele tălmăciri lirice la „Rampa”, dar și la „Gând românesc” și alte reviste literare transilvănene. Face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
căzînd fă-ră să-și dea seamă pradă defectelor pe care le criticau la alții. O altă particularitate cu care se mîn-dreau mai mulți membri ai grupului privește ca-racterul marginal sau cel puțin foarte original al savanților prezenți: Henri Laborit, care debutase ca medic militar, studia acțiunea diferitelor molecule asupra sistemului nervos, dar nu era întot-deauna bine privit de mediul științific ortodox: formația, metodele, afirmațiile sale uneori foarte nete făceau din el un marginal care, ca mulți marginali, visa să fie cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Editura pentru Literatură, secția „Biblioteca pentru toți”. Din 1979 pleacă din țară, întâi la München, apoi la Tours și Paris, unde Nicolae Balotă este invitat ca profesor, stabilindu-se la Paris, în 1981; din 2001 își schimbă reședința la Nisa. Debutează editorial cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume (1969). A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” ș.a. Mașina de fugit în lume cuprinde șapte nuvele, ordonate în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
așteptări, căci volumul premiat e rînd pe rînd și totodată roman polițist, roman psihologic, roman de moravuri, roman de aventuri... și cam tot ce poate aștepta un cititor de romane de la o narațiune. La vérité sur l'affaire Harry Quebert debutează în 2008, anul alegerii lui Obama. Narațiunea se desfășoară la New York, acolo unde Marcus Goldman, un tînăr autor de succes, a rămas în pană de inspirație, iar editorul îl hărțuiește tot mai mult. Apoi survine un eveniment care va da
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
opinie personală perfect îndreptățită a unui director de editură, e greu de spus. Și irelevant pînă la urmă. Rămîne urma de foc a traiectoriei aparte a unei cărți. Dragostea, poveste veche... Si în 2013, maratonul tomnaticelor premii literare pariziene a debutat pe 10 octombrie, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei franceze. Unele voci malițioase (cum ar fi cea a laureatului Goncourt de acum opt ani, academician de altfel, François Weyergans) susțin că "Nemuritorii" curăță terenul pentru cel mai plebiscitat premiu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]