14,040 matches
-
Mihail I Fiodorovici Romanov (în rusă: , "Mihail Fiodorovici Romanov"; n. 12 iulie 1596 - d. 13 iulie 1645) a fost primul țar rus din dinastia Romanov. El a fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Kseniei. Domnia lui a marcat finalul Timpurilor Tulburi. Mihail a fost ales în unanimitate țar al Rusiei de adunarea națională la 21 februarie 1613, dar delegații consiliului i-au găsit pe tânărul țar și pe mama lui la mănăstirea Ipatiev de lângă Kostroma
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
administrațîei centrale și regionale, care includea comanda armatei). Aceste funcții erau esențiale în luptele dintre diversele facțiuni boierești, astfel că ele nu erau deținute prin tradiție de boieri, ci de diaci (funcționari de carieră). Primul conducător al Posolski Prikaz sub domnia lui Mihail a fost Piotr Tretiakov până când a murit în 1618; el a dus o politică de alianță cu Suedia împotriva Poloniei. Următorul, Ivan Gramotin avea o reputație de polonofil; această numire a fost necesară pentru a aduce eliberarea din
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
una dintre marile frumuseți prerevoluționare din înalta societate, însă din cauza extravaganței și a prieteniei cu regina și-a câștigat mulți dușmani. Este stră-stră-stră-străbunica actualului monarh de Monaco, Prințul Albert. Yolande Martine Gabrielle de Polastron s-a născut la Paris în timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea. Părinții ei erau Jean François Gabriel, conte de Polastron și Jeanne Charlotte Hérault. S-a născut într-o familie veche aristocrată însă în momentul nașterii lui Gabrielle, în ciuda descendenței lor, familia avea multe datorii iar
Yolande de Polastron () [Corola-website/Science/320867_a_322196]
-
tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia „a distrus locurile înalte, a spart stâlpii și a spart Așerah” (), prin urmare fiind considerat drept cel mai virtuos rege al lui Iuda dinaintea venirii reformatorului Iozia, sub domnia căruia a fost scrisă istoria deuteronomistă. Biblia ebraică folosește termenul de "așerah" în două sensuri, drept obiect de cult și ca nume divin. Ca obiect de cult "așerah" poate fi „făcut”, „doborât” și „ars”, iar interzice plantarea de copaci ca
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Titus Labienus și Gnaeus Pompeius (cel mai mare fiu al lui Pompeius), Cezar a putut să se întoarcă la Roma și să conducă țara ca "dictator". Asasinarea sa a declanșat procesul ce avea să ducă la sfârșitul Republicii Romane odată cu domnia nepotului său, Augustus (Octavius), ca prim împărat al Romei. Republicanii conservatori îl avuseseră în frunte la început pe Pompei, până la bătălia de la Pharsalus în 48 î.Hr., urmată la scurt timp de moartea acestuia. În aprilie 46 î.Hr., forțele lui Cezar
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
aprilie, el i-a adunat în cortul său pe comandanții militari și a rostit un discurs în fața lor. Monarhul muribund regreta că a reușit să înfăptuiască atât de puțin pentru binele statului. Întrucât fiii săi mai mari (Alexie, asociat la domnie, și Andronic) muriseră, iar următorul după vârstă, Isaac, nu poseda calitățile necesare, Ioan a transmis puterea fiului său mai mic, Manuel I Comnenul.
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
de comerț brașovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân, fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum ar fi Târgșor. Târgul Buzău se afla pe drumul Bogdanului, drum comercial ce lega Țara
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
comercial ce lega Țara Românească de Moldova, strada principală, " Drumul Târgului", făcând parte din acest drum. Episcopia Buzăului este atestată documentar la 1525, în timpul lui Radu de la Afumați, data cea mai probabilă a înființării sale fiind considerată anul 1500, în timpul domniei lui Radu cel Mare. Astfel, orașul a devenit reședință episcopală. În 1507, Buzăul figurează (sub numele de "Boza") pe o hartă a Lituaniei și a regatelor Poloniei, Boemiei și Ungariei, realizată de Marcus Beneventanus și Bernard Wapowski. La acea vreme
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
soții a lui Manuel I Comnenul, Alexie, care avea 11 ani, a fost doar un paravan pentru adevărații cârmuitori: mama sa, frumoasa împărăteasă-regentă Maria de Antiochia, și favoritul acesteia, protosebastosul Alexie Comnenul, nepotul basileului defunct. Potrivit mărturiei lui Niketas Choniates, domnia tânărului împărat, care avea nevoie de educatori și dădace, prezenta un tablou puțin îmbucurător: "Occidentaliștii" Maria și Alexie protosebastul nu știau măsura în simpatiile lor politice și, prin favorizarea străinilor în dauna intereselor Bizanțului, provocau mânia legitimă a acelei părți
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
-lea și-a petrecut timpul călătorind (în Elveția, Bavaria și Franța). Apoi s-a dedicat în special ideilor sale romantice, retrăgându-se în palatele sale, de unde conducea regatul numai în mod indirect, prin intermediul unor emisari regali. Marele stres al începutului domniei lui Ludovic fost presiunea de a produce un moștenitor. Ludovic al II-lea nu s-a căsătorit niciodată, dar în ianuarie 1867 s-a logodit cu ducesa Sophie Charlotte, sora împărătesei Elisabeta a Austriei („Sisi”), și deci verișoară a tatălui
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
a luptat toată viața pentru a-și suprima dorintele sexuale și să rămână fidel credinței sale romano-catolice. În timp ce homosexualitatea nu era pedepsită în Bavaria din 1813, Unificarea Germaniei în 1871 sub hegemonia prusacă a schimbat acest lucru. De-a lungul domniei Ludovic a fost prieten apropiat cu câțiva bărbați, inclusiv maestrul său de echitație Richard Hornig (1843-1911), actorul maghiar Josef Kainz și curteanul Alfons Weber (n.c.1862). În 1870 Bavaria a participat din motive politice la Războiul franco-prusac cu 55
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Vrancei, Vinul de Evenimente și Vinul de Petrecere. Brandurile de vinars din portofoliul companiei sunt Miorița și Jad. Vinurile comercializate de cuprind atât soiuri românești, cât și internaționale. Crama Beciul Domnesc a fost construită în secolul al 15-lea, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Astăzi, un loc unde se poate atinge istoria românească și unde se poate asista la procesul de metamorfoza a vinului - de la vinuri de calitate la vinuri perfecte. Aici, o vinoteca profesională cu peste 100.000 de
Vincon Vrancea () [Corola-website/Science/315319_a_316648]
-
(n. 28 noiembrie 1143- d. 24 septembrie 1180) a fost un împărat Bizantin din secolul al XII-lea, a cărui domnie a avut un rol crucial în istoria Bizanțului și a zonei Mediterane. În dorința de a readuce imperiului său gloria și puterea de odinioară în zona Mediterană, Manuel a dus o politică străină foarte ambițioasă. A avut alianțe cu Biserica
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
cultura babiloniană de mai târziu, iar regiunea va rămâne un important centru cultural, chiar și în afara statului, în întreaga epoca bronzului și epoca fierului timpurie. Cea mai veche mențiune a orașului Babilon poate fi găsită într-o tabletă din timpul domniei lui Sargon din Akkad, datând din secolul al XXIII-lea î.Hr.. După căderea ultimei dinastii sumeriene "Ur-III" în mâinile elamiților (2002 î.Hr. sau 1940 î.Hr.), amoriții au preluat controlul asupra celei mai mari părți din Mesopotamia, unde au format o
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
trupele trecând spre Siria și Canaan, și negustori amoriți care operau în întreaga Mesopotamie. Conexiunile monarhiei babiloniene spre vest au rămas puternice o perioadă. Un amorit numit Abi-Ramu sau Avram a fost tatăl unui martorul datării unui document din timpul domniei bunicului lui Hammurabi; Ammi-Ditana, strănepotul lui Hammurabi, care încă se autointitula "rege din țara Amoriților". Tatăl lui Ammi-Ditana și fiul de asemenea aveau nume canaanite: Abi-Eshuh și Ammisaduqa. Armatele din Babilon erau bine-disciplinate. Ele au cucerit orașele-stat din Isin, Eshnunna
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
erau bine-disciplinate. Ele au cucerit orașele-stat din Isin, Eshnunna, Uruk și regatul Mari. Dar Mesopotamia nu avea limite naturale, care să poată fi apărate ușor, făcând regiunea vulnerabilă la atacuri. Comerțul și cultura au prosperat aproape 150 de ani, până la domnia celui de al 15-lea rege din prima dinastie, Samsu-Ditana, fiul lui Ammisaduqa. El a fost răsturnat în urma unei lovituri la palat dată de către regele hitit Mursili I, iar Babilonul a fost predat kasiților, cu care Samsu-iluna intrase deja în
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
din prima dinastie, Samsu-Ditana, fiul lui Ammisaduqa. El a fost răsturnat în urma unei lovituri la palat dată de către regele hitit Mursili I, iar Babilonul a fost predat kasiților, cu care Samsu-iluna intrase deja în conflict în anul al șaselea de domnie. Dinastia kasiților a fost fondată de Kandis sau Gandash de Mari. Kasiții au redenumit Babilonul " Kar-Duniash" și l-au stăpânit timp de 576 ani. Această domnie străină oferă o analogie izbitoare cu stăpânirea din același timp asupra Egiptului antic de către
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
predat kasiților, cu care Samsu-iluna intrase deja în conflict în anul al șaselea de domnie. Dinastia kasiților a fost fondată de Kandis sau Gandash de Mari. Kasiții au redenumit Babilonul " Kar-Duniash" și l-au stăpânit timp de 576 ani. Această domnie străină oferă o analogie izbitoare cu stăpânirea din același timp asupra Egiptului antic de către hiksoși. Babilonia a pierdut imperiul său din Asia de Vest, marele preot Ashur autointitulându-se rege al Asiriei. Cele mai multe atribute divine atribuite regilor semiți din Babilon au
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
Ashurbanipal, și Babilonia s-a răzvrătit în anul următor sub conducerea lui Nabopolassar Caldeeanul. Cu ajutorul mezilor, capitala asirienilor, Ninive, a fost devastată în 612 î.Hr., iar conducerea imperiului a trecut din nou în mâinile Babiloniei. Nabopolassar a fost urmat la domnie de fiul său Nabucodonosor al II-lea, sub domnia căruia Babilonul a devenit încă o dată centrul lumii civilizate, inclusiv prin cucerirea Feniciei în 585 î.Hr.. Doar un mic fragment dintre analele sale a fost descoperit, cel cu privire la invazia sa în
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
sub conducerea lui Nabopolassar Caldeeanul. Cu ajutorul mezilor, capitala asirienilor, Ninive, a fost devastată în 612 î.Hr., iar conducerea imperiului a trecut din nou în mâinile Babiloniei. Nabopolassar a fost urmat la domnie de fiul său Nabucodonosor al II-lea, sub domnia căruia Babilonul a devenit încă o dată centrul lumii civilizate, inclusiv prin cucerirea Feniciei în 585 î.Hr.. Doar un mic fragment dintre analele sale a fost descoperit, cel cu privire la invazia sa în Egipt în anul 567 î.Hr., în care se face
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
centrul lumii civilizate, inclusiv prin cucerirea Feniciei în 585 î.Hr.. Doar un mic fragment dintre analele sale a fost descoperit, cel cu privire la invazia sa în Egipt în anul 567 î.Hr., în care se face referire la „"Phut al Ionienilor"”. Despre domnia ultimului rege babilonian, Nabonidus (Nabu-na'id) și despre cucerirea Babiloniei de către Cirus cel Mare, există o mare cantitate de informații disponibile, cum ar fi tăblițele cronologice din analele lui Nabonidus, completate de o altă inscripție a regelui Nabonidus unde descrie
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
(22 aprilie 1847 - 17 februarie 1909) a fost fiu al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, frate al Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei și Mare Duce Senior al Casei Romanov în timpul domniei nepotului său, Țarul Nicolae al II-lea. Strănepoata lui Vladimir Alexandrovici, Marea Ducesă Maria Vladimirovna, este actuala pretendentă la șefia Casei Romanov. Marele Duce Vladimir s-a născut la 22 aprilie 1847 la Țarskoe Selo, situat la 32 de km
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
și acordarea titlului de Mare Ducesă soției lui. Vladimir a murit în 1909. După Revoluția rusă din 1917 Kiril a fost proclamat împărat, la Paris, în exil, în 1924. Marele Duce Vladimir a ocupat poziții militare importante pe parcursul a trei domnii. El a experimentat bătăliile pe câmpul de luptă în Războiul ruso-turc din 1877-1878 unde a participă alături de tatăl și frații săi Alexandru și Serghei. El a luptat împotriva trupelor turcești ca ofițer comandant al Corpului XII al armatei ruse. Cu
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
fost relativ fericiți însă Marea Ducesă o dezamăgea pe Ecaterina a II-a care își dorea un moștenitor al tronului Rusiei. Moartea Ecaterinei cea Mare în noiembrie 1796 a adus pe tron pe socrul ei, Paul I al Rusiei. În timpul domniei lui, Elisabeta a evitat curtea lui Paul. Primele fisuri în mariajul Elizabetei au început să apară. Soțul ei a început s-o neglijeze iar ea a început să caute împlinirea naturii sale romantice în altă parte. Primul refugiu a fost
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]