13,416 matches
-
simțiți tensiunea? Simțiți tensiune la nivelul feței și al maxilarelor? Aveți pumnii încleștați? Care sînt celelalte părți ale corpului pe care le simțiți încordate? Care sînt părțile corpului la nivelul cărora nu simțiți tensiunea pînă ce nu încep să vă doară? Care sînt caracteristicile tensiunii? Simțiți mușchii încordați și dureroși? Simțiți mușchii tari și contractați? Simțiți oboseală musculară? Vi se pare că depuneți efort ca să vă mențineți poziția normală? Care sînt evenimentele ce declanșează creșterea tensiunii? Mînia? Neliniștea? Modul în care
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
e prea mult! Vederea mizeriei umane a frânt Inima Fiului Tău preaiubit, Isus. Din cauza asta a murit El, nu pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu înțelege. Și, când vei dori să-i pui capăt, o, Inimă preaiubită a lui Isus, acestui morman de mizerie și de păcat, care crește neîncetat? Când Îl vei alunga pe diavol în iadul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sînt contrariat de ce-mi spunea Mircea (Cărtărescu n. red.) la telefon, prin august '82, cum că reușita mea la facultate e mai importantă chiar decît zece cărți publicate. Îți amintesc de Mircea și-mi dau seama că mi-i dor de el. Nu mai știu nimic de el de la Anul nou. De Emil Hurezeanu, paradoxal, știu. M-a salutat de la Viena. Și se pare că va pleca la Nisa întrucît i s-a mai dat o bursă (de drept internațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să fac niște ochiuri, de mămăligă ce să mai spun?!). Pentru mine înseamnă tare mult și faptul că nu fumez și nu simt niciodată nevoia să beau, dulciurile fiind singurul meu "viciu" de acest gen. Absența unei mari iubiri mă doare cel mai mult, poate și fiindcă niciodată nu pot crede în mod foarte serios (după artă) decît în dragoste. Dar nu mă satisface nici una din multele frumuseți pe care le cunosc. Numai T., minunea aceea de 15 ani (de-acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
știu învățînd, cred că poți intra la filologie! Nu e greu, dimpotrivă! Îți trebuie doar să fii dezinvolt, să faci chiar caz de deșteptăciunea ta, chiar dacă nu ești prea pe subiect. Aș vrea să te știu liniștit, mai mulțumit! Mă doare tot ce li se-ntîmplă rău poeților, deci mă dor mîhnirile tale. Cred că nu e nevoie să spun de ce mă dor! Eu am sesiune acum în iulie. Pe 2 iulie am lingvistica. O, dar e total insațioasă! Nu știu cum o să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
e greu, dimpotrivă! Îți trebuie doar să fii dezinvolt, să faci chiar caz de deșteptăciunea ta, chiar dacă nu ești prea pe subiect. Aș vrea să te știu liniștit, mai mulțumit! Mă doare tot ce li se-ntîmplă rău poeților, deci mă dor mîhnirile tale. Cred că nu e nevoie să spun de ce mă dor! Eu am sesiune acum în iulie. Pe 2 iulie am lingvistica. O, dar e total insațioasă! Nu știu cum o să iau examenul ăsta?! Și nici filozofia oficială nu e limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
caz de deșteptăciunea ta, chiar dacă nu ești prea pe subiect. Aș vrea să te știu liniștit, mai mulțumit! Mă doare tot ce li se-ntîmplă rău poeților, deci mă dor mîhnirile tale. Cred că nu e nevoie să spun de ce mă dor! Eu am sesiune acum în iulie. Pe 2 iulie am lingvistica. O, dar e total insațioasă! Nu știu cum o să iau examenul ăsta?! Și nici filozofia oficială nu e limpede! N-am de pe ce învăța, voi cit ceva înainte de examen (dacă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prin chioșcuri, cînd sînt prin orașe! Mai bine ar face mături din ele! Că tot sînt ilizibile! Nu-mi poți face cadou "Zenobia" lui Gellu Naum!? Aș fi tare fericit! E o muzică grozavă la ora aceasta! M-a cam durut stomacul în ultima vreme. Am și plîns! De asta nu mai poate creierul meu! Adrian (Alui Gheorghe n. red.) a fost mutat la Casa pionierilor din P. Neamț, instructor cu creația literară! Mă bucur pentru el. Sava venea de la Canal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sîngele îmi umblă repede (curios, am și sînge, deși-s subțire ca iarba!), vreau să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine și unde se duce. Mă doare totul, dar nu ca pe Adrian Păunescu. El consemnează. Eu învălmășesc totul, sînt sătul de povești, într-un fel eu vin "din cealaltă parte". Aceasta nu înseamnă că sînt un cîmp sterp, că ceea ce scriu n-ar afirma existența unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am o ultimă teză. Și nu pot pleca, deja o dau prea tîrziu, n-am cum s-o amîn. I-am scris să vină pînă la mine. Trăiesc așa pustiu încît venirea ei m-ar înfrumuseța mult. Mi-e și dor de ea. E posibil să nu aibă bani pînă aici. Dă-i tu! Și ți-i voi înapoia cînd vin eu la Iași, în vacanță! Te rog mult! Chiar încearcă să-i spui să vină pînă la mine! D.R. Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
profund pînă acum. E singura mea mulțumire. Chioaru (Dumitru n. red.) îmi vorbea de o adunare a tinerei generații pe la Sighișoara. Dar nu m-a mai anunțat nimic în acest sens. Aș mai pleca. De București mi-e cel mai dor! Scrie-mi ce mai e pe acolo, ce mai faceți, ce mai trăiți, ce-a mai fost! Salutări lui Luca (Pițu n. red.) și Nichita (Danilov n. red.)! Lui Liviu (Antonesei n. red.) am să-i scriu în aceste zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
acolo. Dar e necesar să am și costum, ceea ce e problematic oarecum. Dacă nu mă descurc și vin pe 31 octombrie să vă îmbrățișez, n-o să vă supărați, sper! Ei, dar voi veni la Iași în curînd! Mi-i tare dor de tine și apoi de ceilalți pe care-i iubesc acolo. Voi merge la București iar, ca să-mi ordonez cartea, pentru că după ce-am scos multe texte din ea (la cererea lor!), secțiunile cărții sînt în aer și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sînt un fel de sărac, dar citesc și uit! Îi doresc multă sănătate tatălui Iolandei! Îmi pare rău că nici la voi nu-s toate-n ordine! Sigur, cînd vin la Iași o să-mi dai cartea, chiar dacă mi-e așa dor să te citesc! N-am văzut-o deloc! Adrian (Alui Gheorghe n. red.) zicea c-a văzut-o! Da, dar eu nici n-am mai ieșit de aici cam de mult timp! Pentru că nu știu cînd trec prin Iași, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ți mulțumește pentru cuvinte! Acum e la Brașov, la o surioară de-a ei. O aștept! Voi veni la Iași după 5 ianuarie, în drum spre București! Nu știu exact cînd, dată fiind starea mea în marginea duodenului! Nu mă doare nimic, dar regimul acela mă înfometează mereu! Poate-mi voi recăpăta liniștea în aceste zile! Rămîn tare amărît de plecarea lui Nichita!! LA MULȚI ANI! Vă îmbrățișez cu dragoste și cu dor! Sărbători fericite! pentru toți. Al tău, Aurel 1984
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rece se va duce tiptil și țipetele verzi ale naturii vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la telefon! Într-adevăr însemna foarte mult pentru dumnealui! Mă doare mîhnirea lui și știu că n-o spun de complezență. Sînt oameni rari la care ținem chiar dacă îi vedem după multe luni! Domnul Liviu e unul din oamenii foarte dragi pe care i-am întîlnit. Unde mai pui că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Iași a fost fain cu acele gale ale AMFI TEATRU-lui! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu pe acolo! Mă bate tot mai mult gîndul să plec de aici la toamnă! Măcar la P. Neamț. A început să mă doară singurătatea. Trăiesc împotriva ei, dar deseori îmi dau seama că mă irosesc în încrîncenări mărunte. Păcat că scriu puțin de multe luni! Aștept "începerea" Campionatului european! M-a cam sîcîit și stomacul în ultima săptămînă, dureros chiar! Mai spune-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se întîmplă devin de neînțeles. Și suport tot mai greu măgăriile oficiale. Bucurie, poezie! Al tău, cu gîndul cel bun, Aurel Borca, 27 februarie 1985 Dragul meu, Îți scriu după vreo trei ore de fotbal. Sînt oarecum obosit. Ciudat, mă dor mîinile, venele de prin mîini. Nu găsesc motivația. În ultimele zile joc destul de des fotbal, cu încrîncenare, căutînd astfel o modalitate prin care să uit rahatul social în care sîntem sechestrați, o liniștire. Parcă și zile de scris au revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru a-mi pune în ordine manuscrisul. În plus, mă gîndesc serios și la alte cărți scrise parțial, întotdeauna nemulțumitor. De la Luca am luat alte cărți minunate și aceasta nu poate decît să mă bucure! Sper să nu mă mai doară ulcerul că și-a făcut de cap în lunile din urmă. Am mai plecat într-o zi spre Iași acum vreo lună, dar m-am întors de la P. Neamț din cauza durerilor. Am fost neliniștit și din cauza Martei Petreu. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se făcea auzit în toate încăperile. Domn' Silvestru și-a adus-o pe cea mică la injecție, își dădeau cu părere de rău salariații de prin birouri. Tata nu mai știa cum să mă îmbuneze. Spunea că n o să mă doară deloc și că mă iubește și mă ține în brațe. Domnul doctor mă dezmierda și el și-mi zicea că sunt o fată frumoasă și dacă voi continua să plâng mă voi face ca Muma Pădurii. Pe nesimțite se strecura
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să nu înconjurăm pe la pod. Picioarele erau roșii ca sfecla, dar noi râdeam și ne credeam mari eroine. Nu gândeam că aceste fapte necugetate de atunci vor avea repercusiuni mult mai târziu. Acum și pe mine și pe Viorica ne dor picioarele și urmăm diverse tratamente. Ea folosește uneori și un baston de susținere, neavând stabilitate normală la mers. Ne amintim de acele vremuri care-au fost uneori frumoase, alteori destul de tulburi, dar tot le regretăm c-au trecut prea repede
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îmi povesteau fel de fel de bazaconii cu fantome și "moroi", cu "glasul" morților, cu "masa de spiritism", încât, în fiecare noapte căutam să nu adorm cu fața în sus, ca să nu am coșmaruri. De multe ori, mințeam că mă doare capul, ca s-o trimită pe Oltea la dugheană... ea n-avea frică de cimitir. Nu credea că morții au ora lor, când ies din morminte, ca moroi. Mi-era frică să mă urc și în clopotniță, ca să nu stingheresc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-n școală a acumulat multe lipsuri. Prea multe zile a fost scos de la clasă să păzească oile popii. Tatăl său, bun gospodar și epitrop la biserică, nu putea să i reproșeze preotului nimic. Îi era jenă și rușine, deși îl durea sufletul pentru băiatul său. Și Vasile Clemenciuc n-a fost singurul elev de care s-a făcut un astfel de abuz. Tata îmi spunea adesea: "Învățătura e la om comoară și munca cheia ei. Păzește bine cheia, ca să nu pierzi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ascunzându-se sub acele-i protectoare. M-am lămurit și cu zgârieturile mele... Tata, nu putea să lipsească de la un asemenea incident și repede mi-a pansat piciorul. Mi-a zis să nu mai urc în pom c-o să mă doară mai tare. Eu m-am folosit de scară și-am continuat să culeg, doar de pe crengile, de la poalele mărului. Între timp, băieții dovedindu-se tare harnici, au coborât din meri, hotărâți să treacă la culesul perelor. Au ajutat la căratul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Dimi a plecat la școală, iar eu mi am pierdut vremea prin bazar. Acum, la ora prânzului, sunt singură în părculețul de lângă școala lui. Privesc cum cad frunzele la o simplă adiere a vântului. Căderea lor mă impresionează și mă doare totodată, deși acest fenomen face parte din ciclul vieții. Natura are ciclicitatea ei de la care nu se abate. La fel și omul. În matricea existenței lui sunt înscrise anotimpurile vieții. Dacă Omul s-ar supune naturii lui superioare, existența i-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trebuia. Câțiva pași mai Încolo aș fi căzut direct În rai, spuse el, dându și aere de om curajos. Simeon privi mirat și-și trase piciorul de sub cal. Slavă Domnului, nu era rupt și putea să pășească. Doar brațele Îl dureau. și le scutură privindu-l cu luare-aminte pe tânărul călăreț. De sub boneta de catifea un păr bogat, auriu, se revărsase pe umerii subțiri. Era o făptură delicată, frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul. Pielea feței era neîn chipuit de fină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]