12,586 matches
-
omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge la măștile impersonale și geometrizează toate formele, cubul scenei, pe care-l tapițează cu negru și-l acoperă cu ecrane transparente sau cu oglinzi, trupurile interpreților, îmbrăcați cu colanți negri, cărora le cere să execute mișcări mecanice, apropiate de acelea ale unor automate. Astfel inventează el în 1922 "baletul obiectelor". Va merge până acolo încât să le dea baletelor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de convențiile cărora le este supus în teatrul anterior. Nu-i mai este necesar, în cursul expunerii, să prezinte personajele prin intermediul dialogului actorilor. În teatrul epic, personajele se prezintă ele însele publicului, numele lor putând fi chiar proiectate pe un ecran. Un recitator se află acolo pentru a comenta acțiunea în permanență, pentru a fi evaluată. Spre deosebire de teatrele orientale, unde totdeauna același personaj joacă rolul recitatorului, fără să participe la acțiune, orice actor poate pentru moment să-și părăsească rolul pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lipsită de orice stridență. Și aici este evidentă preocuparea pentru tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
face suma maselor etalonate adăugate pe talerul din dreapta. La celălalt tip de balanță tehnică, masa obiectului cântărit se citește adunând la masa de plecare, stabilită dintr-un dispozitiv cu rotiță(o, 100 g, 200g, ...500g, 1000g etc.), valoarea citită pe ecranul cu scala gradată, la care se oprește acul balanței, după oprirea oscilațiilor. Cântărirea la balanța analitică Este folosită pentru cântăriri exacte, rezultatul putându-se exprima cu patru zecimale. Acest aparat are ca element principal o pârghie cu două brațe egale
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
o scală gradată. Balanța este prevăzută cu un dispozitiv de oprire ce permite ridicarea pârghiei balanței, dispozitiv pus în funcțiune cu ajutorul unui buton așezat sub placa de suport a balanței. Un sistem de proiecție optică mărește imaginea scalei pe un ecran de sticlă mată. În interiorul cutiei balanței există bare metalice care susțin mase etalonate de dimensiuni foarte mici, ce pot fi adăugate când este necesar prin rotirea unor șuruburi amplasate lateral. Balanța analitică este amplasată într-o cutie cu geamuri prevăzută
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
nu se confunda cu ritmul) se determină ca raport între numărul (n) de evenimente identice (de exemplu unde R) și timpul (t) în care acestea se produc (); frecvența momentană este inversul perioadei (). Timpul este evaluat ca (respectiv viteza spotului pe ecranul osciloscopului), de obicei 25 sau 50 mm/s. Frecvența cardiacă normală în repaus este ~70/min; valori peste 100/min înseamnă tahicardie, iar sub 60/min reprezintă bradicardie (pentru intervalul 80-100/min se poate folosi expresia “frecvență (moderat) crescută”). Dacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
noastră. Vreau în primul rând să pun la îndoială legitimitatea unei astfel de atitudini în privința Bibliei. Istoria pe care ea ne-o prezintă nu este o peliculă de televiziune. Nu asistăm niciodată la evenimente relatate ca și cum am fi în fața micului ecran. Există în realitate o distanță, deseori considerabilă, între evenimente și descrierea lor pe care o găsim în Scripturi. Așa cum Michelangelo nu a putut să o ia drept model pe Maria și Isus pentru a sculpta „Pietà”, pentru că Maria și Isus
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să reprezinte cea mai fasta perioadă din istoria revistei, condusă din mai 1965 până în decembrie 1989 de Ecaterina Oproiu. S-au impus câteva rubrici cu caracter de permanență - „În dezbatere: filmul românesc”, „Panoramic românesc”, „Opinii”, „Epoca noastră”, „Cinemateca”, „Televiziune”, „Pe ecrane”, „Actorii”-, precum și portretele de cineaști (regizori, scenariști, operatori) realizate cu consecventă în cadrul analizelor consacrate creației originale. Îndeosebi „rubricile de autor” au consolidat, în perioada de referință, prestigiul revistei. Printre ele: „Cronică cineideilor” de Ov. S. Crohmălniceanu, „Un spectator temperat” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
Alexandrescu, Călin Căliman, Mircea Diaconu, Ioana Eliad, Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, Dinu-Ioan Nicula, Iaromira Popovici, Dan Predescu, Eva Sarbu, Dumitru Solomon. Printre rubricile permanentizate ale revistei „Noul Cinema”: „Dosare tematice”, „Festivaluri”, „Profiluri”, „Fan Club”, „Portretul lunii”, „Europa Cinema”, „Ecranul de acasa”, „Călătorii sentimentale”, „Redescoperind cinematograful”, „Sport”. C.Cl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
ciclista. Ca și alte distracții ale momentului, mersul la cinema era o plăcere colectivă. În micile orașe italiene, filmul săptămânal era văzut și comentat de toată lumea: un divertisment public, dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să cânte În cor, ghidați de o mingiuță albă care sărea din cuvânt În cuvânt. Evocând anii copilăriei, petrecuți după război În sudul Londrei, un scriitor Își amintește un astfel de cântecel de prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
voi nu poate privi realitatea În față”. Poate că acest diagnostic al atmosferei instabile din Marea Britanie În momentul crizei Suezului nu era teribil de nuanțat, Însă el conținea o doză de adevăr. Privește Înapoi cu mânie a apărut pe marile ecrane acompaniat de o sumedenie de filme Într-o notă similară, cele mai multe bazate pe romane sau piese de teatru scrise În a doua jumătate a anilor ’50: Room at the Top (Drumul spre Înalta societate, 1959), Saturday Night and Sunday Morning
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o lume divizată, Înăcrită, cinică și Împietrită, cu iluziile spulberate. Singurul lucru pe care filmele de la Începutul anilor ’50 și cele de la Începutul anilor ’60 Îl aveau În comun era că femeile jucau Întotdeauna roluri secundare și toți cei de pe ecran erau albi. Dacă iluziile Imperiului fuseseră Înecate În Suez, Încrederea În sine a clasei de mijloc a Angliei insulare se afla de mult sub asediu. Dezastrul din 1956 n-a făcut decât să accelereze prăbușirea acesteia. Semnalul simbolic dat de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
laburist Harold Wilson, televiziunea „putea fi abuzată de orice șarlatan capabil să o manipuleze cum trebuie. Așa s-a dovedit În deceniul următor”. Ca mediu vizual, televiziunea reprezenta o provocare directă pentru cinema. Nu numai că oferea divertisment alternativ pe ecran, dar mai putea să aducă filme de lung metraj În casele oamenilor, astfel Încât aceștia nu mai erau nevoiți să iasă din locuință decât pentru ultimele apariții. În Regatul Unit, cinematografele au pierdut 56% din clienți Între 1946 și 1958. Cifrele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suficient al culturii populare americane va corupe sau va seda sensibilitatea tineretului european. Însă filmele, În măsura În care contau, par să fi avut mai degrabă efectul contrar. Tinerii spectatori europeni filtrau conținutul propagandistic al filmelor americane obișnuite - invidiind „traiul bun” prezentat pe ecran În mai mare măsură decât o făcuseră părinții lor cu douăzeci de ani Înainte, dar râzând În hohote de patosul exagerat și naivitatea amorului american și a rutinei domestice. În același timp Însă, acordau o atenție sporită stilului actoricesc adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe Dumnezeu și cel marxist pe Istorie. Ce frapează astăzi nu e conversația În sine, familiară oricărei persoane suficient de bătrâne Încât să-și amintească anii ’60 În Europa continentală, ci seriozitatea cu care era tratată atât de protagoniștii de pe ecran, cât și de milioanele de spectatori. Zece ani mai târziu, subiectul (dacă nu filmul) era deja Învechit. Recursul la Istorie În apărarea opțiunilor politice indigeste se dovedea naiv din punct de vedere moral și chiar lipsit de sensibilitate. Cum spusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motive să spere la mai mult. Un factor nou a fost rolul mass-media. Ungurii, cehii și mai ales germanii și-au văzut În fiecare seară propria revoluție la știrile televizate. Pentru populația Pragăi, reluările evenimentelor din 17 noiembrie pe micul ecran au constituit un soi de educație politică ad-hoc, inoculând un dublu mesaj: „n-au ce să ne facă” și „am Învins”. În consecință, comunismul și-a pierdut principalul atu: controlul și monopolul informației. Teama că ești singurul - imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocultare estetică a unei structuri de adâncime, a unor imponderabile, inefabile. Cu alte cuvinte, suntem puși în posesia unei "realități" de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc secund", a unei "realități" prime, pe care o reprezintă inefabila "schemă universală". Spațiul de joc este cel desfășurat de spațiul de mediere, spațiul fiecărei arte cu specificul ei, cu retorica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care o solicita viziunea raționalistă a societății conform proiectului iluminist, conform căruia Medicina, o altă extensie a rațiunii în act, era chemată să vindece le mal de siècle. Toate legăturile sunt rupte, niciun personaj dintre cele care apar pe acest ecran existențial nu întreține o relație conștientă cu un altul, de aici impresia de dezarticulare universală a șuvoiului uman, "de chaosmos" transportat în sfera unei viziuni de un pesimism crud, o viziune deziluzionată, sumbră. Această dezagregare a umanității elimină orice posibilitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care spectatorul îl poate sesiza peste umărul lui. Frederic (Fritz) Storck realizează două sculpturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care spectatorul îl poate sesiza peste umărul lui. Frederic (Fritz) Storck realizează două sculpturi de valență simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
privitor, sugerând un fel de proiecție onirică, o visare în așteptare. Pădurea este peisajul în care visarea apare interpretată de femeia singură, așa cum femeile burgheze visează citind o carte, sau contemplându-se în fața oglinzii. În acest caz, fundalul pădurii constituie ecranul pe care se proiectează visul. VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent Armonicele simboliste sunt recuperabile cu un întreg instrumentar și repertoriu specific simbolist, de la clavir la vioară, de la valsul melancolic la romanța-tangou. Scriitura artistă în proza decadentă dezvoltă propriile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu piesele Împăcare târzie, Rătăciți în amurg și Cantonul de vânătoare, și Trilogia provincială, cu Comedie provincială, Victima fericită și Trivial tango. Ați avut o bogată activitate și ca editor. Care au fost proiectele de marcă ale Editurii Rampa și Ecranul? Rampa și Ecranul este o editură mică, o editură cu preocupări restrânse, care și-a propus să ofere cititorului, culturii scrise din România câteva colecții. În primul rând „Sinteze pentru mileniul III“, consacrată lui I.L. Caragiale în față cu reacțiunea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
târzie, Rătăciți în amurg și Cantonul de vânătoare, și Trilogia provincială, cu Comedie provincială, Victima fericită și Trivial tango. Ați avut o bogată activitate și ca editor. Care au fost proiectele de marcă ale Editurii Rampa și Ecranul? Rampa și Ecranul este o editură mică, o editură cu preocupări restrânse, care și-a propus să ofere cititorului, culturii scrise din România câteva colecții. În primul rând „Sinteze pentru mileniul III“, consacrată lui I.L. Caragiale în față cu reacțiunea criticii, de la Titu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
poate fi întruchipat aievea, ci doar reliefat difuz și palid în cuvinte, tot așa precum chipul unei persoane demult dispărută apare, din când în când, sub forma imaginii fotografice îngălbenită de vreme pe o cadră de carton sau pe micul ecran, readucând doar amintirea omului care a fost și nu mai este. La fel și satele care nu sunt altceva decât oamenii din ele, umbre pe urzeala timpului fără întoarcere. CAPITOLUL IX ANGAJAREA UMBRĂREȘTENILOR ÎN ACȚIUNI DE EMANCIPARE SOCIALĂ ȘI CULTURALĂ
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
blocare a acestor instalații și accesorii că de exemplu prin înghețarea vaporilor de marfă, efectul de polimerizare, depuneri de pulberi din atmosferă sau gheață depusă în condiții de vreme rea. În acest context trebuie menționat că opritoarele de flacăra și ecranele de protecție contra flacării sunt dispozitive mult mai predispuse la obturare. Trebuie luate măsuri că aceste instalații și accesorii să poată fi inspectate, verificate în exploatare, curățate sau înlocuite, după caz. 8.3.7 Mențiunea din paragrafele 8.3.1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149868_a_151197]