12,731 matches
-
publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Poe însuși descrie entuziasmul pe care l-a stârnit povestirea sa; el susținea că clădirea ziarului "Sun" a fost „asediată” de oameni care doreau copii ale ziarului
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra casului d-lui Valdemar”, inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și I.L. („Adevărata întîmplare a lui Valdemar”, "Gazeta Transilvaniei", anul LXV, 1907, nr. 53, pp. 12; nr. 55, pp. 12) sau au fost publicate anonim sub titlurile „Un
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Adevărul în cazul domnului Valdemar” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Poe folosește
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Adevărul în cazul domnului Valdemar” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Poe folosește în special descrieri detaliate și niveluri relativ ridicate de violență în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, arătându-și cunoașterea textelor medicale. Din ochii lui Valdemar se scurge abundent la un moment
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
a doua traducere în limba română a unei scrieri a lui Poe (prima a fost traducerea povestirii „Hruba și pendulul”, publicată anonim în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. În afară de avertizarea cititorilor pentru a-și asculta medicii oftalmologi, Poe pare să abordeze conceptul de „dragoste la prima vedere” - de fapt, primul paragraf al povestirii subliniază că
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D. și publicată în ziarul "Viitorul" din București, anul II, 1908, nr. 407, pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
noastre, portretul și note biografice asupra acestui nuvelist.” O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Aventura fără egal a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Hans Pfaall” este considerată a
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Aventura fără egal a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Hans Pfaall” este considerată a fi una dintre primele scrieri științifico-fantastice, ea având ca subiect zborul dincolo de limitele gravitației terestre, cu 30 de înainte de apariția romanului " De la Pământ la Lună" (1865) al lui
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
din februarie 1845 a revistei "Godey's Lady's Book" Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „A o mie doua poveste a Șeherazadei” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, unii editori au optat pentru titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Cea de-
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
editori au optat pentru titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Cea de-a o mie doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
Șeherezadei” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori).
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
procesul Memorandumului Transilvaniei, organizând o campanie în favoarea tricolorului în 1898-1899, protestând împotriva germanofiliei profesorilor din Cernăuți în 1900, alegându-l pe Nicolae Iorga ca membru de onoare în 1908, când i s-a interzis să intre în Bucovina. Societatea a editat mai multe publicații: "Tinerimea română", "Junimea literară" și "Deșteptarea", precum și o serie de reviste satirice de scurtă durată. Manifestările organizate în 1908 cu prilejul celei de-a treizecea aniversări au adus o serie de intelectuali români proeminenți printre care Simion
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
Manuscrisul se află în colecția Poe a Departamentului de Manuscrise și Arhive din cadrul New York Public Library. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul acela!” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul acela!” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Ca și „Crimele din Rue Morgue”, „Tu ești ucigașul!” este un experiment în genul ficțiunii detectivistice pe care Poe l-a inventat și l-a numit „povești
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
al revistei "Southern Literary Messenger" și apoi în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840). Prima traducere în limba română a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată sub titlul „Regele Ciumă” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă în viața gloatei”. Potrivit lui Charles Baudelaire, trei teme majore sunt
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]