12,743 matches
-
volumul din 1966, "Răsfrângeri" („în flacăra drumului“, „de nuntă“, „în memoria soarelui“, „de umbră“, „cu spini“, „de dragoste“, „de solstițiu“, „de fulger înnoptat“, „de arbore lacom“ etc.), spațializarea eului fiind specifică întregii generații a resurecției, chiar o „maximă expansiune a eului“, o anume „somptuozitate“, o anume „epurare a concretului“, cerebralizarea / rafinarea pitorescului folcloric, dar și o anume „destindere ludic-folclorică“, „resuscitarea miturilor“, agresarea eului (cf. "Odihnă în țipăt"), „nervalianul soare negru“ - „substanțialitatea“ / „materialitatea“ Logosului, a universului (cf. ISct, 47), sentimentul dominând tiranic
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
înnoptat“, „de arbore lacom“ etc.), spațializarea eului fiind specifică întregii generații a resurecției, chiar o „maximă expansiune a eului“, o anume „somptuozitate“, o anume „epurare a concretului“, cerebralizarea / rafinarea pitorescului folcloric, dar și o anume „destindere ludic-folclorică“, „resuscitarea miturilor“, agresarea eului (cf. "Odihnă în țipăt"), „nervalianul soare negru“ - „substanțialitatea“ / „materialitatea“ Logosului, a universului (cf. ISct, 47), sentimentul dominând tiranic, până la „fragmentarea“ timpului (cf. SSra, I, 215) etc.» (TGrp, 411). De la versurile „luptei cu inerția“, din volumele "Comuna de aur" (1960) și
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
nu era neapărat alcătuit din fani. A recitat versurile din „I Should Be So Lucky” la "Royal Albert Hall", ideea venind din partea lui Cave, mai târziu artista mulțumindu-i pentru încrederea care i-a insuflat-o pentru a-și exprima eul artistic, declarând: „El m-a învățat să nu mă îndepărtez prea tare de cine sunt, dar să merg totuși mai departe, să încerc noi lucruri. Pentru mine, partea cea mai grea a fost să mă dedic total muzicii mele.” "Impossible
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
sală (numai în rochia de noapte) și m-am întâlnit cu ei "singură". Lordul Conyngham mi-a făcut cunoscut faptul că bietul meu unchi, regele, nu mai era de la 12 minute după ora 2 din această dimineață, și în consecință, "Eu" sunt "regină"." Documentele oficiale întocmite în prima zi a domniei ei au descris-o ca fiind Alexandrina Victoria, însă primul ei nume a fost retras la dorința ei și nu a mai fost utilizat. Ascensiunea sa la tron pune capăt
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
de moarte și anotimpul simbolic al stingerii naturii, „toamna violetă”. Prima strofă ca și celelalte este încadrată de cele două versuri cu rol de lait motiv,creând impresia unui spațiu închis în care ființa umană agonizează .Plopii sunt ipostaze ale eului liric prin care se evidențiază solitudinea acestuia.Metafora "apostoli în odăjdii violete",delimitată prin liniile de pauză,sugerează prezența obsesiei sfârșitului.În interiorul spațiului surprins de Bacovia impresia de viață este aproape anulată.
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
un veșnic prezent. Mulți au simbolizat această idee printr-un punct aflat în mijlocul unui cerc, reprezentare a Unității-început (punctul) în centrul Eternității (cercul, linie fără început și fără sfârșit). Astfel, numărul 10 simbolizează "Începutul-Tot", 1, unindu-se cu "Neantul-Nimic", 0. Eul nu poate să ia ființă decât prin opoziție cu Non-Eul. Abia stabilită afirmarea Eului (iod), că trebuie să apară numaidecât o reacție a Eului-Absolut asupra lui însuși, de unde va fi dedusă ideea existenței sale printr-un fel de împărțire a
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cerc, reprezentare a Unității-început (punctul) în centrul Eternității (cercul, linie fără început și fără sfârșit). Astfel, numărul 10 simbolizează "Începutul-Tot", 1, unindu-se cu "Neantul-Nimic", 0. Eul nu poate să ia ființă decât prin opoziție cu Non-Eul. Abia stabilită afirmarea Eului (iod), că trebuie să apară numaidecât o reacție a Eului-Absolut asupra lui însuși, de unde va fi dedusă ideea existenței sale printr-un fel de împărțire a Unității. Această idee este originea ideologiilor referitoare la dualism, originea opoziției în general, a
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
prin analogie, imaginea masculinității. Zece, divizându-se pentru a se opune lui însuși, va fi egal cu 5, exact numărul literei "He", a doua literă a numelui sacru. Așadar " He" va reprezenta "pasivul" în timp ce "iod" va simboliza "activul"; Non-Eul în raport cu Eul, femeia în raport cu bărbatul; substanța în raport cu esența; viața în raport cu spiritul. Opoziția dintre Eu și Non-Eu dă imediat naștere unui al treilea factor; este vorba de însuși "raportul" care există între acest Eu și acest Non-Eu. Ori, "waw" (vav, vau), a șasea
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
antice (reducere teosofică), adică 10 (iod) + 5 (he)=15=1+5=6, reprezintă "legătură", raport. Ea este legătura ce unește într-un singur tot contrariile în întreaga natură, și care constituie al treilea termen al misterioasei treimi: Eu—Non-Eu—Relația Eului cu Non-Eul. Nu se știe exact, dar traducerea ar putea fi "el face să devina". Acest "al doilea he" poate fi comparat cu bobul de grâu în raport cu spicul. Spicul, treime manifestată sau iod - he - vau își rezumă întreaga existență în
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
morții sale și apărut în traducerea în limba română a lui George Șipoș la editura Humanitas, în 2008. Încercând să se autodefinească, Mishima amintește jurnalul lui Amiel, pe care îl ia drept model pentru a sa "critică a confidenței"・ Astfel, Eul e alcătuit din Sinele cel mai profund pentru care corpul e livada care înconjoară locuința Sinelui. Ca orice livadă, corpul trebuie cultivat, folosind soarele și oțelul. Dacă în tradiția europeană post-platoniciană corpul (lipsit de cuvinte dar greu de frumusețe fizică
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a constat din cei doi copii Isus, unul dintr ei fiind reîncarnarea lui Buddha (copilul Isus pe linie natanică), iar celălalt a lui Zoroastru (copilul Isus pe linie solomonică, copil care a murit înaintea celui natanic). Conform lui Rudolf Steiner, Eul copilului Isus solomonic a părăsit corpul acestuia, în momentul în care „Eul suprem” a intrat în corpul copilului Isus solomonic, vechiul său Eu unindu-se cu corpul eteric al copilului solomonic decedat, combinație care s-a reîncarnat într-un nou
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
lui Buddha (copilul Isus pe linie natanică), iar celălalt a lui Zoroastru (copilul Isus pe linie solomonică, copil care a murit înaintea celui natanic). Conform lui Rudolf Steiner, Eul copilului Isus solomonic a părăsit corpul acestuia, în momentul în care „Eul suprem” a intrat în corpul copilului Isus solomonic, vechiul său Eu unindu-se cu corpul eteric al copilului solomonic decedat, combinație care s-a reîncarnat într-un nou copil. În anumite curente din islam corespondentul aproximativ al lui Mesia este
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
Zoroastru (copilul Isus pe linie solomonică, copil care a murit înaintea celui natanic). Conform lui Rudolf Steiner, Eul copilului Isus solomonic a părăsit corpul acestuia, în momentul în care „Eul suprem” a intrat în corpul copilului Isus solomonic, vechiul său Eu unindu-se cu corpul eteric al copilului solomonic decedat, combinație care s-a reîncarnat într-un nou copil. În anumite curente din islam corespondentul aproximativ al lui Mesia este Mahdi. Mai precis, în Coran Isa ( Isus) este numit Mesia și
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
tipologia umană, alegerea personajelor din înalta pătură a societății. Romanticii sunt pasionați de mister, de exotic, au gust pentru macabru, creează personaje și situații excepționale. Motive romantice, precum: lacul, codrul, izvoarele, stânca, teiul, salcia, luna, stelele, floarea, noaptea, visul, reveria. Eul romantic evadează din realitate în vis, în fantezie sau în reverie, este evident interesul pentru mituri, simboluri. Fundalul istoric este dat de dezamăgirea izvorâtă din [[Revoluția franceză]], apoi [[războaiele napoleniene]]. Caracteristicile generale ale literaturii romantice: Mișcarea [[Sturm und Drang]] (literal
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea. Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință: Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea exterioară, conștiința de sine este intuiția "eului" ca persoană. Rațiunea este conștiința revenită la ea însăși din lumea transcendentală, în măsura în care devine interesată la observația naturii. Ea este expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile. După Hegel, rațiunea guvernează lumea și
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
și geniul morții." În această direcție specifică, "Mai am un singur dor" este mai mult decât o declarație poetică, fiind un crez ontologic, totul concentrat în optativul inițial, ""să mă lăsați să mor"". Ca și în "Miorița", propria anulare a eului postulează pătrunderea acestuia în realitatea naturală, în universul vegetal, mineral și animal, vis evocat în mod sublim și în basmul filozofic al "Luceafărului". O asemenea intuiție se ascunde în vocația stingerii la Eminescu, care-l leagă de anumite prezențe în
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
eroii) etc. Clasicismul a impus separarea netă a celor trei genuri literare, în timp ce romantismul a optat pentru amestec. Tendințele actuale direcționează cercetările în sensul descoperirii unei puzderii de tipuri de creație, fiecare diferențiindu-se / asemănîndu-se între ele, în funcție de atitudinea specifică eului creator (aceasta constă într-un joc puternic marcat subiectiv între autoreflectare și distanțare)".
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
a transfigura realitatea cotidiană și, într-un fel, de a demistifica, stabilind (ca orice artist autentic) relații noi între fenomene sau între om și lumea înconjurătoare, răsturând, dacă e cazul, înțelesuri vechi, propunând în locu-le altele inedite, și umplând cu eul său omniprezent spațiile Universului.» (MarP, 245). Paradoxul purității edenicului cuplu este conjugat în versuri grațios-tensionate și de mare originalitate: "La-nceputul lumii noastre delirante, / Când pământul se ținea de soare încă, / Sau cu-o mare și cu-o Africă adâncă
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
de nuanțele atitudinii, Adrian Păunescu este implicat în evenimente, cu vocație pentru social, întrebându-se (și ca foarte talentat și incisiv publicist) asupra problemelor zilei, forțând auzul colectivității și insinuându-se drept conștiință reprezentativă a epocii. [...] Profund implicat în real, eul poetic se afirmă ca factor catalizator, cu dubii față de tiparele impuse, cultivându-și, prin urmare, luciditatea receptării „întâmplărilor din afară”. Existența (esențialmente socială) nu e simplu spectacol, obiect de contemplație detașată, ci spectacol al destinului individual în spectacolul mare al
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
față de tiparele impuse, cultivându-și, prin urmare, luciditatea receptării „întâmplărilor din afară”. Existența (esențialmente socială) nu e simplu spectacol, obiect de contemplație detașată, ci spectacol al destinului individual în spectacolul mare al istoriei, prilej al unei permanente confruntări, în care eul poetic își revendică o anume superioritate, întrucât are tocmai acest orgoliu al lucidității intransigente, capabilă să „demaște” inerțiile exterioare, ca de altfel și propriile momente de stagnare.» (PPg, 224 sq.). O treaptă importantă în evoluția liricii lui Adrian Păunescu se
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
aproape un fanatic îndrăgostit de viață. Trăiește totul cu o frenezie uluitoare, cu un fel de disperare. Iubește sau urăște paroxistic, ingenuitatea de a spune adevărurile îi dă dreptul la revoltă, conștiința unor posibile dezastre cosmice îi dă prilejul jubilației eului. El intră în deceniul opt hotărât să schimbe lumea, de unde această cuprindere „enciclopedică” a tuturor problemelor și evenimentelor ei cotidiene. [...] ...încă de la " Manifest pentru sănătatea pământului" începe să apară o anume „oboseală”, liric mai fertilă, venind dintr-o înțelepciune, dacă
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
sale au găsit mulți admiratori în cele mai bune cercuri literare din Romă; admiratori pe care ii găsea insuportabili și nici nu se ferea să-și ascundă comportamentu față de ei. Motivele centrale ale operei sunt constituite de meditația neliniștita a eului poetic, pierdut în infinitul misterios al universului, efemeritatea iubirii și imposibilitatea atingerii fericirii umane, constiinta durerii cosmice și a neantului, care anihiliează iluziile și miturile individului, distrăgându-l de la viață ingenua și naturală, instinctuala - considerată că un blestem al naturii
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
pauză de ritm. Infinitul, se compune din patru lungi perioade din care prima și ultima, se termină la finalul uniu vers. Folosirea de termeni vagi, ajută să dea o senzație de spațiu temporar indefinit, care este necesară concentrându-se pe "Eu" și care solicită imaginația cititorului. Trebuie remarcată utilizarea demonstrativelor "acesta", "acela" menite să descrie distanță obiectului în plan subiectiv și nu în cel obiectiv. Infinitul în viziunea Leopardina, nu este un infinit real, dar este rezultatul imaginației omului și prin
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]