12,610 matches
-
de Turcia - și prin sporadice ciocniri diplomatice pe motive teritoriale În estul Mării Egee. Ciprul a devenit astfel un subiect de Îngrijorare internațională, iar diplomații și avocații ONU au pierdut decenii Întregi Încercând În zadar să rezolve disensiunile din insulă. Politicienii greci, scăpați de o grijă (deși jocul politic intern Îi obliga În continuare să-și manifeste interesul pentru soarta insulei), și-au Îndreptat privirea spre orizonturi mai senine. La mai puțin de un an după căderea coloneilor, În iunie 1975, guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
identificat-o cu Afrodita, Ra a preparat o licoare îmbătătoare de culoarea sângelui. În amintirea acestui vicleșug divin, egiptenii au pus vinul și toate sărbătorile ce au legătură cu vinul sub egida zeiței cu cap de vacă.5 În mitologia greacă, vița de vie a fost adusă de către Dionisos, zeul grec al vinului și al beției, lui Enea, ca recompensă fiindcă acesta îi împrumutase soția. Tradiția greacă vorbește, de asemenea, despre o altă poveste în care ciobanul regelui Enea, Stafilos ("ciorchine
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de culoarea sângelui. În amintirea acestui vicleșug divin, egiptenii au pus vinul și toate sărbătorile ce au legătură cu vinul sub egida zeiței cu cap de vacă.5 În mitologia greacă, vița de vie a fost adusă de către Dionisos, zeul grec al vinului și al beției, lui Enea, ca recompensă fiindcă acesta îi împrumutase soția. Tradiția greacă vorbește, de asemenea, despre o altă poveste în care ciobanul regelui Enea, Stafilos ("ciorchine", în limba greacă) și-a dat seama că una dintre
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
au legătură cu vinul sub egida zeiței cu cap de vacă.5 În mitologia greacă, vița de vie a fost adusă de către Dionisos, zeul grec al vinului și al beției, lui Enea, ca recompensă fiindcă acesta îi împrumutase soția. Tradiția greacă vorbește, de asemenea, despre o altă poveste în care ciobanul regelui Enea, Stafilos ("ciorchine", în limba greacă) și-a dat seama că una dintre caprele sale a devenit foarte veselă după ce a păscut struguri. Stafilos s-a gândit atunci să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vie a fost adusă de către Dionisos, zeul grec al vinului și al beției, lui Enea, ca recompensă fiindcă acesta îi împrumutase soția. Tradiția greacă vorbește, de asemenea, despre o altă poveste în care ciobanul regelui Enea, Stafilos ("ciorchine", în limba greacă) și-a dat seama că una dintre caprele sale a devenit foarte veselă după ce a păscut struguri. Stafilos s-a gândit atunci să stoarcă ciorchinii și să strângă sucul, inventând astfel vinul. În mitologia romană, introducerea vinului este atribuită lui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
situată în apropiere de Corfu) și tatăl lui Ulise, Laertes, era foarte mândru de cele cincizeci de rânduri de viță de vie de soiuri diferite. Însuși Ulise cel șiret râdea de vinul rustic al ciclopului Polifem cel nedemn de lumea greacă pe care o reprezenta. Romanii sunt cei care au folosit primii termenul de "grec" (graeci) referindu-se la eleni. Elada (Hellas) era pentru acest popor o abstracție la fel ca și "creștinătatea" în perioada medievală sau "poporul arab" din zilele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cărora el le asigură viața de după moarte. Totuși, acest fiu al lui Zeus nu se numără printre zeitățile care locuiau în Olimp. Acesta este poate motivul pentru care Dionisos este absent din poemele homerice. Dar poate tocmai pentru aceasta, poporul grec îl îndrăgește. El era de fapt foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție tipic dionisiacă în care grecii își manifestau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aceasta, poporul grec îl îndrăgește. El era de fapt foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție tipic dionisiacă în care grecii își manifestau cu bucurie solidaritatea: Bea cu mine, joacă cu mine, iubește cu mine, poartă cu mine o coroană: Ca mine, când sunt nebun fii și tu nebun și fii înțelept ca mine atunci când și eu sunt... Acest fragment de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cu 2 sau 3 părți de apă. Cu atât mai mult era deci blamat obiceiul de a bea vin neîndoit cu apă "în maniera Sciților" (popor de origine iraniană, care trăia în stepele din Nordul Mării Negre), după cum afirma deja istoricul grec Herodot. Poetul latin Virgiliu, în Georgicele, adăuga că acest obicei deplorabil nu putea să aparțină decât "barbarilor nedemni ai lui Bachus". Horațiu, ale cărui scrieri sunt consacrate în cea mai mare parte lui Bachus, ceremoniilor și isprăvilor sale, a lăudat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a casei). Restul populației recurgea la negustorii de vin (negotiatores vinarii) sau la numeroși alți negustori din oraș și, mai ales, la cârciumi specializate numite taveranae vinariae, chiar vinariae, mai pe scurt, sau, cel mai frecvent, thermopolia. Cuvânt de origine greacă, thermopolia (crâșmă) desemna la Atena locurile publice, unde se consuma vin într-o companie agreabilă. Cu alte cuvinte aceste thermopolia nu erau deloc frecventate de cetățenii greci de rang înalt. La Roma, clientela așa ziselor thermopolia forma o lume rău
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
chiar vinariae, mai pe scurt, sau, cel mai frecvent, thermopolia. Cuvânt de origine greacă, thermopolia (crâșmă) desemna la Atena locurile publice, unde se consuma vin într-o companie agreabilă. Cu alte cuvinte aceste thermopolia nu erau deloc frecventate de cetățenii greci de rang înalt. La Roma, clientela așa ziselor thermopolia forma o lume rău famată, în care domneau prostituția și jocurile de noroc. Cel mai popular dintre jocurile de noroc era cottabos. Acest joc provenit din Grecia Mare, mai precis din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dintre jocurile de noroc era cottabos. Acest joc provenit din Grecia Mare, mai precis din Sicilia, "țara de adopție a lui Dionisos", după spusele lui Sofocle, era practicat începând din secolul al V-lea înainte de Hristos, fiind cunoscut sub numele grec de cottabos. El consta în aruncarea de către jucător a drojdiei din cupa sa de vin rostind numele iubitei. Dacă jetul de vin atingea ținta indicată, auspiciile erau favorabile. O altă variantă a jocului prevedea ca jucătorul să bea tot atâtea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Hristos romanii au început să aprecieze vinul și, în consecință, s-au ocupat în mod deosebit de cultivarea viței de vie. De asemenea, această dată a marcat în istorie momentul întemeierii Massaliei (Marsiliei) de către foceeni. Veniți din Foceea, o veche colonie greacă din Asia Mică, foceenii au plantat primele vii cultivate în Galia celtică. Pentru gali vinul era parte integrantă a alimentației. În regiunile unde vița de vie era cultivată, sâmburii de struguri erau frecvent asociați boabelor alimentare. În timpul banchetelor din Galia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al zeilor: egiptenii îl atribuiau lui Osiris, grecii lui Dionisos, iar romanii lui Bachus. Osiris, zeul egiptean care simbolizează continuitatea nașterii și a renașterii, este considerat inițiatorul ideii preschimbării vinului în sânge. Sub influența asimilării lui Osiris de către Dionisos, zeul grec se va orienta din ce în ce mai mult spre cunoașterea misterelor vieții de după moarte. Chiar și cultul lui Bachus va adopta un zeu mai mult oriental decât roman. Simbolistica păgână a vinului a fost integrată în mistica creștină al cărei sanguis uvae ("sângele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ar fi fost în Caucaz, apoi ar fi săvârșit o călătorie lungă și misterioasă în India, până la malurile Gangelui, într-un car tras de pantere și, de acolo, ar fi parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu zeul Osiris egiptean, Ut-Napishtin mesopotamian, Ammon libanez, Moloc sirian, Spendaramet armean, Sabayios trac și frigian, cu zeii Liber Pater și Bachus latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Asvin în India vedică) este înlocuită în perioada domniei regilor etrusci Tarquin (secolele al VII-lea și al VI-lea înainte de Hristos) cu cele trei divinități Jupiter Optimus Maximus, Junona și Minerva (corespunzând lui Zeus, Herei și Atenei în Panteonul grec). Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă pe Aventin 14 (Mons Aventinus), una din cele șapte coline ale Romei: zeița Ceres, zeul Liber și consoarta sa Libera (respectiv zeița Demeter, Dionisos și Kore la greci). Ideologia tripartită indo-europeană se regăsește
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
uman. Pentru grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia pământului, acesta fiind în același timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau fără îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari 18 deopotrivă, mergeau primăvara și toamna la sanctuarul din Eleusis pentru a primi revelația acestor mistere. Candidații la inițiere purtau un bachos, un fel de toiag format din nuiele strânse într-un mănunchi și prinse cu un inel
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se petrece faimosul episod al împărțirii mantiei pe care Martin, într-o zi foarte friguroasă o rupe în două pentru a îmbrăca un cerșetor. Sfânta scenă i-a inspirat în mod deosebit pe italianul Giotto și pe spaniolul de origine greacă, supranumit El Greco, meșterul sticlar al catedralei din Le Mans. În noaptea care a urmat acestui gest de milostenie, Hristos i s-a arătat lui Martin înveșmântat în jumătatea de mantie oferită sărmanului amărât. Ca urmare, mărinimosul binefăcător s-a botezat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Attica povestește că părintele ceramicii, Ceramo, s-a născut din iubirea dintre Dionisos și Ariadna. Prin urmare, e normal ca grecii să-l asocieze pe zeul vinului cu obiectele din pămînt ars care conțineau băutura divină. Amforele, folosite de către viticultorii greci încă din secolul al VII-lea înainte de Hristos, prezentau forme variate, dar aveau întotdeauna două torți așezate pe verticală (de unde și numele de recipient cu două torți: amphoreus). Dar, atunci când traseul maritim trebuia continuat cu unul terestru, conținutul amforelor era
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
conținutul amforelor era transferat în burdufuri din piele de capră care erau impermeabilizate, fiind unse în interior cu rășină obicei ce se păstrează încă în zilele noastre în Grecia, unde se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vinului și patria berii, iscând deopotrivă lupta culturală dintre carafa de vin și halba de bere. Născută în Orient cu aproape patru mii de ani înainte de Hristos, și anume în Mesopotamia și în Egipt, această băutură fermentată numită de istoricul grec Herodot "vin de orz", a fost ulterior consumată și în Europa occidentală, din întunecatul Nord până în vesela Galie. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, consumul de bere a câștigat teren, făcând o concurență semnificativă vinului, datorită activității negustorilor olandezi. În
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
auteur, c'est à Philon que l'on doit le principe de littéralisme dans la traduction de textes sacrés. L'existence des textes sacrés mène aussi à l'idée des langues privilégiées ou " sacrées ", comme, en Occident, l'hébreu, le grec et ensuite le latin. En d'autres mots, la pratique de la traduction se fondait largement à l'époque sur l'" idée que leș langues nouvelles, leș vernaculaires, leș langues rattachées à une civilisation inférieure, n'ont pas le même pouvoir
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fondait largement à l'époque sur l'" idée que leș langues nouvelles, leș vernaculaires, leș langues rattachées à une civilisation inférieure, n'ont pas le même pouvoir que d'autres. "13 Dans la même lignée s'inscrit la traduction en grec de l'Ancien Testament par la communauté juive hellénisée d'Alexandrie, entreprise qui a été nommée la Septante. Îl convient de rappeler que ce travail a été poursuivi en Grèce, un milieu assez hostile aux autres langues, considérées comme " barbares
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
offert au public roumain un panoramă de la poésie du monde dès leș temps leș plus anciens : N-am intenționat să dau, cu această culegere, o antologie a poeziei lirice universale. Citind și recitind stihuri cantate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africei, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorința arzătoare de a anexă și a asimilă graiului nostru o seama de poezii, dintre cele mai frumoase ale literaturii universale. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduction en allemand de quelques poèmes de Blaga, parue aux Éditions Minerva de Bucarest (recueil bilingue)1064 → 1980 : traduction en portugais du recueil Mirabila sămânță (A milarosa semente), parue aux Éditions Minerva de Bucarest (recueil bilingue)1065 → 1981 : traduction en grec de quelques poèmes de Blaga, parue aux Éditions Minerva de Bucarest (recueil bilingue)1066 → 1982 : traduction en allemand de l'ouvrage Despre esență sufletului popular românesc, parue aux Éditions Minerva de Bucarest 1067 → 1984 : traduction en hongrois du drame Meșterul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]