14,500 matches
-
atribuită lui Alexandru Ponehalschi. Prin această datare, Anca Pop-Bratu a încadrat pictură murala din Ieud Deal în perioada de final a creației artistului, imaginându-și o evoluție progresivă spre acest punct culminant din creația să. Se știe însă că o icoană mobilă poate fi completată inventarului ulterior și nu poate dată cu fermitate o pictură murala. Istoricul de artă Marius Porumb a notat, măi reținut, ca „în 1782 pictorul zugrăvește mai multe icoane în biserică din deal din Ieud” fără să
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
din creația să. Se știe însă că o icoană mobilă poate fi completată inventarului ulterior și nu poate dată cu fermitate o pictură murala. Istoricul de artă Marius Porumb a notat, măi reținut, ca „în 1782 pictorul zugrăvește mai multe icoane în biserică din deal din Ieud” fără să cuprindă și ansamblul mural. Documentele de arhivă aduc mai multă lumină în jurul datării picturii murale din Ieud Deal. În conscripția parohiala din 1774 apare informația că amândouă bisericile din Ieud au fost
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
împrejur, în navă, textele de sub ferestre apar drept manifeste ale păstrării tradiției ortodoxe în Maramureș. Textul lor trebuie cu mai mare atenție documentat, acolo unde mai este lizibil, si analizat: Tot pictorul Alexandru Ponehalschi a realizat și o serie de icoane pentru această biserică, dintre care una este datata 1782. Aceasta biserică a fost concepută la vremea ei că una din lăcașurile mari, 7,15 m largă și 11, 87 m lungă, cu o capacitate maximă de circa 340 credincioși, spațiul
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
jupâneasa Caplea, aceștia au dezgropat-o și i-au împrăștiat oasele. Cândva înainte de anul 1591, mănăstirea refăcută de jupâneasa Caplea a fost reconstruită ca schit și a primit numele de Biserica Albă-Postăvari. Conform unor legende, aici ar fi existat o icoană făcătoare de minuni la care Mihai Viteazul s-a închinat și a făcut legământul construirii mănăstirii Mihai Vodă, ținând cont și de o tradiție a vremii conform căreia o mănăstire nouă trebuia construită pe ruinele uneia vechi. Există și o
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
spre Piața Sf. Anton, locul în care trebuia să fie executat prin decapitare. Drumul spre piață trecea pe lângă Biserica Albă Postăvari de sub Dealul Spirei, iar Mihai cu permisiunea gărzilor se oprește la Sfânta Liturghie a bisericii și se închină la icoana Sfântului Nicolae, făcând totodată și legământul de a construi o mânăstire pe dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viață din această situație. Versiunile legendei oferă două variante prin care Mihai a scăpat de osânda pregătită de Alexandru-Vodă cel Rău
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
copiate și s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1994 Biserica Mihai Vodă este redeschisă pentru credincioși. Tot acum are loc restaurarea picturii neobizantine din biserică a lui Costin Petrescu, de către pictorii Mihai și Ștefania Stinghe, Irina Petrescu restaurează icoana Maicii Domnului Hodighitria, sunt refăcute stranele și este pardosită biserica cu marmură. În 2004 sunt coborâte din clopotniță, locul în care au fost depozitate osemintele în 1985, în timpul translatării bisericii. Osemintele sunt îngropate în grădina din curtea bisericii și este
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
întregii Rusii și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 7 iulie 1989, arhimandritul a fost ales în funcția de episcop al Chișinăului și Moldovei. El a fost hirotonit ca episcop la data de 21 iulie 1989, de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan, în Catedrala Patriarhală „Botezul Domnului” din Moscova, slujba fiind oficiată de către arhiereii care au participat în ajun la numirea și proclamarea în mod public a evenimentului hirotonirii sale ca episcop al Chișinăului și Moldovei și anume
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
localitatea Máriapócs a fost ridicată la statutul de oraș. Este un important loc de pelerinaj. În localitate se află o renumită biserică greco-catolică, a Maicii Domnului Înlăcrimate, în care poate fi văzută o copie din secolul al XIX-lea a icoanei originale de la Maria Pócs, precum și un vast și deosebit de împodobit iconostas. Originalul icoanei din secolul al XVII-lea se păstrează, în prezent, în Catedrala Sf. Ștefan din Viena. Biserica Maicii Domnului Înlăcrimate face parte din "Mănăstirea Bazilitană „Vasile cel Mare
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
de pelerinaj. În localitate se află o renumită biserică greco-catolică, a Maicii Domnului Înlăcrimate, în care poate fi văzută o copie din secolul al XIX-lea a icoanei originale de la Maria Pócs, precum și un vast și deosebit de împodobit iconostas. Originalul icoanei din secolul al XVII-lea se păstrează, în prezent, în Catedrala Sf. Ștefan din Viena. Biserica Maicii Domnului Înlăcrimate face parte din "Mănăstirea Bazilitană „Vasile cel Mare”". Pe 18 august 1991, a avut loc la Máriapócs un impresionant pelerinaj, precum și
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
ctitorie a lui Ștefan cel Mare, atribuire contestată de medievistul Adrian Andrei Rusu. Monument de arhitectură gotică de tip biserică-sală cu 2 travee boltite în cruce pe ogive și absidă poligonală decrosată cu boltă pe nervuri, posedă picturi murale și icoane din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost restaurată în anul 1925, sub patronajul regelui Ferdinand al României, după planurile arhitectului Károly Kós, când a fost ridicat și turnul. Textul inscripției de pe placa aplicată pe un perete al bisericii după
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
aflat la 2/3 din înălțimea locașului. Interiorul era dominat de 12 coloane de piatră sculptată, care se aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
se află trei turle înalte, din lemn. Interiorul este compartimentat în pridvor, pronaos, naos și altar. Pronaosul este separat de naos printr-o arcadă masivă, iar absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor. Pereții interiori ai lăcașului de cult și icoanele din catapeteasmă au fost pictați în 1880 de zugravii T. Ioan și D. Iliescu, aceeași care au pictat în 1882 și pereții Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". În apropierea zidului sudic al bisericii se află mormântul poetei Veronica Micle (1850-1889). Acesta
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
primul etaj a fost amenajat în anii 1840-1850 paraclisul "Sf. Ierarh Nicolae". Acoperișul turnului-clopotniță are formă de mitră arhierească. În anii 1960-1961 în câteva încăperi din cadrul mănăstirii a fost amenajat un muzeu unde este expusă colecția de obiecte bisericești - broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică și artistică. Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele: Mănăstirea Văratec a fost descrisă în mai multe opere literare care descriu zona munților Neamțului. Printre primii autori care au descris
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
nici-o regulă; câte unele se rătăciseră pănă la marginea pădurii, și ferestele luceau ca aurul în razele soarelui ce apunea. Garduri de lemn de felurite chipuri despărțeau grădinile unele de altele; totul se arăta curat și bine ținut și înfățoșa icoana unei vieți regulate dusă de o numeroasă și pașnică colonie. Din mijlocul acestor case se înălțau turnurile a două biserici ciudat zugrăvite cu multe fețe, și sunetele clopotelor pentru vecernie ajungeau rar și limpede pănă la noi”". Musafirii au fost
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
importăm în literatură (...) - câte și mai câte bolnave idei și cu totul străine spiritului românesc”"<br> Și Alexandru Vlăhuță, în „Sămănătorul” numărul 3, de vineri, 16 decembrie 1901, dezvoltă pe larg bazele conceptuale ale revistei în articolul „Cărți pentru popor”: "„Icoane din trecut, întâmplări vitejești, isprăvi din acelea care-ți înalță sufletul, scene din viața de la țară, pilde și învățături sănătoase date într-o formă atrăgătoare, puterea providențială a unui primar ideal, a unui proprietar, a unui preot, a unui învățător
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de ea. Interviuri cu Sofia Vicoveanca :
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
piatra de mormânt este săpată o inscripție în versuri în limba greacă, care a fost tradusă astfel de către profesorul N.G. Dossios ("Studii Greco-Române", p. 60): Dintre odoarele de preț cu care a fost înzestrată biserica s-a mai păstrat o icoană de argint a Maicii Domnului, purtând pe cap o coroniță de aur încrustată cu pietre prețioase, dăruită de Doamna Ecaterina, soția lui Constantin Mavrocordat. Pe latura inferioară a icoanei se află următoarea inscripție în limba greacă: „"Din evlavie pentru Maica
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
cu care a fost înzestrată biserica s-a mai păstrat o icoană de argint a Maicii Domnului, purtând pe cap o coroniță de aur încrustată cu pietre prețioase, dăruită de Doamna Ecaterina, soția lui Constantin Mavrocordat. Pe latura inferioară a icoanei se află următoarea inscripție în limba greacă: „"Din evlavie pentru Maica Domnului, Ecaterina a îmbrăcat cu argint această icoană cu banii ei. Era fata lui Constantin Roset iar doamnă a unui stăpânitor, om foarte bun, Mavrocordat, adică Constantin. Ecaterina, doamna
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
cap o coroniță de aur încrustată cu pietre prețioase, dăruită de Doamna Ecaterina, soția lui Constantin Mavrocordat. Pe latura inferioară a icoanei se află următoarea inscripție în limba greacă: „"Din evlavie pentru Maica Domnului, Ecaterina a îmbrăcat cu argint această icoană cu banii ei. Era fata lui Constantin Roset iar doamnă a unui stăpânitor, om foarte bun, Mavrocordat, adică Constantin. Ecaterina, doamna lui Constantin Mavrocordat"“. Istoricul N.A. Bogdan menționează în monografia sa dedicată municipiului Iași că, în Biserica Mănăstirii Frumoasa, exista
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
ecumenice și să respingă conciliul de la Calcedon. Toți episcopii urmau să semneze edictul. Deși majoritatea episcopilor orientali au acceptat scrisoarea, patriarhul Constantinopolului Acacius a refuzat, cu susținerea populației orașului, arătându-și fățiș disprețul față de Basiliskos prin draparea în negru a icoanelor din biserica Sfânta Sofia. La scurt timp după urcarea pe tron, Basiliskos i-a trimis pe Illus și pe fratele acestuia Trocundus împotriva lui Zenon, care, întârit în fortărețele din regiunea sa, își reluase viața de căpetenie isauriană. Basiliskos, însă
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
orașul Gătaia, la 67 km sud de Timișoara. Hramul mănăstirii este „Schimbarea la Față” (6 august). Biserica veche a mănăstirii a fost ridicată în prima jumătate a secolului XV și se află pe lista monumentelor istorice, cod LMI: TM-II-m-A-06294. Aici există o icoană a Maicii Domnului despre care se spune că este făcătoare de minuni. Tot aici se mai găsesc și moaștele sfinților Nicolae, Tecla și Filofteia. Data exactă a întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Conform unor izvoare documentare cunoscute indirect biserica mănăstirii
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Conform unor izvoare documentare cunoscute indirect biserica mănăstirii a fost (re)zidită în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana. Tradiția consideră ctitori la zidirea bisericii pe urmașii despotului Serbiei Gheorghe Brancovici, care au donat o icoană mănăstirii. Mănăstirea a fost renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fii săi Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
Giuriciko Lazarevici și fii săi Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea o școală unde se învăța și pictura de icoane. Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
secolului XVIII mănăstirea adăpostea o școală unde se învăța și pictura de icoane. Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
de restaurare la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, în 1884, preotul paroh Gavriil Ursu a amenajat în această casă un paraclis, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului Sf. Ștefan (unul dintre cele trei altare a bisericii, aflat pe latura nordică) și icoana Sfântului Mina Egipteanul, considerată a fi făcătoare de minuni. Casa Dosoftei a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice între anii 1966 și 1969, vechile ziduri fiind conservate în bună stare. Acoperișul casei a fost refăcut după o stampă din 1845
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]