13,885 matches
-
Orele străzii Suntem mândri de faptul că suntem „oameni liberi” și că trăim după bunul nostru plac, că suntem stăpâni pe viața și pe hotărârile noastre. Așa să fie oare? Nu aș vrea să spulber nimănui iluziile, dar conform zicalei „iluziile noastre de azi sunt decepțiile noastre de mâine”, aș spune că ar fi bine să mai cugetăm un pic, înainte de a ne îmbăta de mândrie. Fiecare dintre noi este o mică rotiță într-un mare angrenaj național și chiar internațional
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
otomană, ele puteau fi cu greu ținute sub control. Luase deja ființă o mișcare națională albaneză. Ambele state bulgare, alături de Bosnia, Herțegovina și de sangeacul Novi Pazar făceau tehnic parte tot din imperiu, dar guvernul de la Constantinopol nu-și făcea iluzii în privința faptului că ele vor reveni vreodată sub deplin control otoman. Pacea a fost foarte nepopulară și în Rusia. Mulți ruși aveau impresia că țara lor purtase un război costisitor și primise foarte puțin în schimbul eforturilor depuse de ea. Mai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nuntă, la vestimentația asta, mai asortează niște sclipici. Acum, prin casă, la repezeală după toate aparențele, nu găsiseră niște sclipici mai de calitate. Civilizație egal politețe. Politețe de la poli-polizat. Așadar, să lucești, de unde nevoia de sclipici care să dea măcar iluzia polizării. Cum m-au văzut au rămas interziși. Dumneavostră sunteți prozatorul Cutare? Aaaaa, păi, noi căutam un om serios, nu - nu că dumneavoastră ați avea figură de om neserios, Doamne ferește, au încercat să dreagă busuiocul, dar sunteți prea tânăr. Știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aminte, asta era bine, încă aveam ce să-mi aduc aminte. Mai am ce scrie. Io, care nu am crezut niciodată că am trăit ceva semnificativ. Care-am crezut că viața e în altă parte. Să povestești pentru a crea iluzia vieții, pentru a compensa, pentru a-ți dovedi că ai trăit totuși ceva, pentru a-i băga în mă-sa pe ăștia, cu viața lor de căcat. Sigur, e și ceva ipocrizie să pretinzi că nu mai vrei tu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trăit degeaba până atunci. Faptul că acel profesor desconsideră elevii ascunde crunte complexe. Profesorul se consideră un ratat, nu-i place absolut deloc ceea ce face, îi vede pe puștii care probabil speră să învețe, mai și citesc, mai au încă iluzii, cai verzi pe pereți, iar el îi tratează acru. Ce, mă, vreți să ajungeți și voi ca mine? Nu vedeți că sunt un prăpădit? Hai, sictir! Literatura, măi, mormolocilor, e o chestie care nu vă folosește la nimic! Spun încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scriind poți supraviețui. Că n-am nevoie de altceva. Ce să faci în lumea asta, doar să te lași pe spate ca un înțelept tibetan și să aștepți așa, ceva imprecis, să se mai lege lucrurile astea. Să n-ai iluzii pentru a nu avea deziluzii. Că dacă așa a fost înseamnă că așa trebuia să fie. Marele Prozator, la vârsta lui, avea toată România la picioare. Câștiga un milion pe o carte. La vremea aia, erau bani serioși. Și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
agreabilă, aptă, În definitiv, să pună În valoare calitățile de mare memo rialist ale autorului, pe care numai verva nebună și uriașa poftă de a povesti Îl fac uneori să divagheze În exces ori să devină prolix. și ne facem iluzia că secretarul de redacție Bel die, cel care inter venea adesea În textele pe care le publica (o măr tu risește undeva În acest volum), ar fi mulțumit de ediția prezentă. Dincolo de abrevieri, am adus numeroase corecturi textului apărut la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini de iluzii, [plecați] din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și a ne exprima, Însușin du-și ele pentru asta, cu o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de rațiune sexuală) s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însușin du-și ele pentru asta, cu o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de rațiune sexuală) s-a produs și bagi seama
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pudoarei. Dar faptul că Lilica R., Încă tânără, frumușică, inteligentă și talentată, aleargă mereu și astăzi după un măritiș cu orice preț, la fel [ca] prostituatele de orice mână, mi-a smuls din ancorele ei și această ultimă a mea iluzie despre femei. Rămasă azi În mijlocul sau pe marginea drumului ce și-a ales, cât de puțin i-ar fi trebuit totuși Lilicăi R. ca să ajungă a fi, dacă nu chiar o nevastă, dar o iubită, o prietenă, o femeie, o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inspirată și neghioabă a unora dintre noi, acceptând această neașteptată și nemeritată promovare a lor cu Îndoieli și cu neîncrederi, „cântându-vă În strună, fiindcă vedem că vă face vouă plăcere“, cum Îmi spunea una ca să mă vindece de orice iluzii și pe toată viața, dar fără succes. și tot ele, dră guțele, se dezmeticesc cele dintâi din transele volup tă ților noastre comune, ca să ne ceară plictisite, enmerdate, o țigară și un chibrit. M-am supus uneori, dar fără convingere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a bordelurilor. Am cunoscut și eu pe una din aceste candidate și poate am Însemnat ceva În acel moment unic, critic și decisiv, care trebuia să hotărască de soarta, bună sau rea, cine știe?, fiindcă o dra goste plină de iluzii sau o căsnicie Începută sub cele mai bune auspicii, Însă ratate curând, cât și, mai ales, sluțeniile vârstei care nu iartă sunt lucruri tot pe atât de triste și de hidoase pentru o femeie sensibilă ca și necesitatea de a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Încasări revenea lui Ion Căcat și Pătruței, obligați să plătească fetelor, În afară de dreptul lor real, și unul social, Întreținând, adică, o cantină și punându-le gratuit la dispoziție articolele de cosmetică și de toaletă intimă, indispensabile acestui comerț de iluzii, cum și garantării sănă tății publice. Contabilitatea normată a Întreprinderii arăta o cheltuială lunară la acest capitol de 15 000 de lei, cum și un beneficiu comercial de 4 000 până la 7 000 de lei pe zi. La desființare, inventarul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îndeletnicire a lui domnu’ Busuioc, pe după perdeaua cofetă riei, erau odăile Închiriate de el În hotelul Lambru, mobilate sumar și date apoi cu ora sau cu „randevuul“ prostituatelor care-și recru tau clienții de pe stradă. Cum fu acea vânzătoare de iluzii dibăcită cu ochii miopi ai vechiului meu prieten Ioa chim Botez, recrutat și el de pe stradă ca toți masculii În criză de copulație - și care, intrând cu clientul ei În odaie, biata femeie, cu vezica ei urinară șubrezită de cistite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pri pășit pe la noi ca director al Întreprinderii publicitare americane Walter Thompson, despre superioara competență a surorilor Bădulea, care contribuiau cu experiența lor În moșitul deficien țelor virile ale mușteriilor boieri, spre salva rea bunei reputații a comerțului lor de iluzii. „Concentrați-vă, vă rog, concentrați-vă!“, interveneau patroa nele cu sugestiile lor stăruitoare sau cu infama lor dexte ritate de a gâdila sărmanele simțuri ofilite prin mijloace manuale, labiale, bucale sau digito-anale, În crearea unui fals climat de lubricitate, ori de câte ori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
străin și necunoscut, pășești aceste praguri primitoare de unde, În sfârșit, Îți poți alege, după gustul tău nestingherit, și cu un simplu gest sau ocheadă de stăpânitor peste neamul cel recalcitrant al femeilor, pe complicea, la fel de străină și de necunoscută, a iluziilor tale amoroase de-o clipă. (Aristip, discipol al lui Socrate, propaga o filozofie a feri cirii bazată pe practica plăcerilor lumești, nerușinându-se, de aceea, când era văzut de elevii săi intrând la o curtezană: „Nu Înseamnă că ești vicios
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de o sută de ani Încoace, nu a cucerit Într-o măsură atât de universală majorita tea tineretului și chiar a oamenilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
altfel, într-un asemenea prilej m-ai cunoscut, nu? Cât despre corporalitate, avem și n-avem. Uite, există munți, iazuri, păduri, cade ploaia, bate vântul, et caetera, et caetera, dar realitatea fizică este doar o reprezentare imaginară, o convenție, o iluzie. De fapt, totul, aici, cu noi, se petrece în duh. Ține minte, în duh. Tace, mă măsoară cu privirea căutând să se convingă dacă explicațiile lui au fost înțelese. Se pare că e mulțumit de ce descoperă pe fața mea, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privit-o și trupul său tânăr i s-a părut de o frumusețe pe care el n-o merita. Au făcut duș împreună. Tata o săruta, o mângâia pe sâni, pe coapse, ca pentru a se convinge că nu este iluzie. S-a lăsat în genunchi și și-a îngropat fața între picioarele ei. Era dulce, era plină de viață, compensa toate nenorocirile pe care le suferise, cu ea putea să înceapă totul, încă o dată, mai bine. *** Seara târziu, când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dacă am înțeles bine, nu mai am corp, așadar nu are cum să-mi mai bată inima și-ncă atât de tare de parcă ar fi gata să-mi sară din piept... Probabil, iarăși, doar mi se pare, e doar o iluzie, o rămășiță în mintea mea a felului cum reacționam când eram om, când eram viu. Încă n-am scăpat de obișnuințele, de comportamentul de pe pământ, asta de fapt îmi convine... Și dacă Serenite a fost șters de pe fața pământului, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă i s-ar fi pompat o tonă de deșteptăciune în cap, tot și încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Sa fie-aici sfârșitul oare A tot ce eu cândva visăm? Iluzii dulci, amăgitoare, Al suferințelor balsam, Ce tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
fusese tocmai Înțeleaptă: soarele se pregătea să apună, iar de jur-Împrejurul nostru lipsea cu desăvîrșire orice urmă de viață. Totuși, am presupus că, fiind În apropierea orașului, trebuie să existe vreo colibă sau ceva de genul ăsta și, impulsionați de această iluzie, am continuat să mergem. În curînd s-a lăsat o beznă ca-n nucă și Încă nu Întîlniserăm nici măcar un semn de civilizație. Mai grav, nu aveam nici apă cu care să ne facem de mîncare sau să ne fierbem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care le-am pierdut definitiv. Este de remarcat că de prin 1983-1985 atitudinea securității a început să fie din ce în ce mai puțin severă iar noi am putut activa mai ușor și mai larg. Așa am ajuns în 1989, zilele dureroasei noastre iluzii, când s-au schimbat multe dar nu așa cum am sperat noi. Îndrăznesc să spun că și azi ne aflăm încă tot în persecuție, într-un anumit fel mai primejdioasă decât cea de dinainte; aceasta nu pentru soarta persoanelor, ci pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]