12,798 matches
-
campioană mondială la juniori. În același an, la Jocurile Olimpice de la Seul, a cucerit medalia de aur după ce a trecut în finala de conaționala sa Sabine Bau. În cele din urmă, podiumul a fost ocupat de trei germance, Zita Funkenhauser cucerind medalia de bronz. Fichtel a continuat cu aurul la proba pe echipe, după ce Germania de Vest a trecut de Italia în finală. Performanțe sale i-au adus porecla „Steffi Graf din scrima”. În anul următor a ajuns în finală la Campionatul
Anja Fichtel () [Corola-website/Science/336089_a_337418]
-
au adus porecla „Steffi Graf din scrima”. În anul următor a ajuns în finală la Campionatul Mondial de la Denver, dar a pierdut cu sovietica Olga Veliciko și s-a mulțumit cu argint. La proba pe echipe Germania și-a adjudecat medalia de aur. În anul 1990 și-a regăsit titlul mondial, învingându-o în finală pe italianca Giovanna Trillini. În același an a plecat în Austria cu prietenul său, scrimerul austriac Merten Mauritz. Relația cu antrenorul său Emil Beck era dificilă
Anja Fichtel () [Corola-website/Science/336089_a_337418]
-
Ea a reluat antrenament la sfârșitul lunii sub îndrumarea antrenorul său personal, Harald Hein. A ratat la limită calificarea olimpică la individual, dar a fost selecționată pentru proba pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1992, unde Germania a cucerit medalia de argint după un meci greu cu Italia. În anul 1993 a câștigat Campionatul European; după ce a trecut în finală de maghiara Zsuzsa Jánosi. La Campionatul Mondial de la Essen s-a clasat pe locul 5 la individual, dar a cucerit
Anja Fichtel () [Corola-website/Science/336089_a_337418]
-
Vasil Mihailov Etropolski (în ; n. 18 martie 1959, Sofia) este un fost scrimer bulgar specializat pe sabie, laureat cu aur la Campionatul Mondial de Scrimă din 1983 de la Viena, cucerind în total șase medalii mondiale. A câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale de Scrimă în 1983, 1985 și 1986. Este geamănul lui Hristo Etropolski, care a fost și el un sabrer de performanță, membru lotului național. S-a apucat de scrimă la vârsta de
Vasil Etropolski () [Corola-website/Science/336106_a_337435]
-
pe locul 3. A câștigat și clasamentul general al Cupei Mondiale de Scrimă cu un număr record de 124 de victorii. Pentru aceste rezultate a fost ales cel mai bun sportiv bulgar al anului. Doi ani mai târziu, a cucerit medalia de argint pe echipe la Campionatul Mondial din 1985, cel mai bun rezultat din istoria Bulgariei. A reușit să reediteze aceasta performanță la Campionatul Mondial din 1987. La Seul 1988, cea de-a două participare la Jocurile Olimpice, s-a clasat
Vasil Etropolski () [Corola-website/Science/336106_a_337435]
-
ca deputat în primul Knesset din partea fracțiunii parlamentare Reshimat Halohamim (Lista Luptătorilor) În anul 1980 contribuția grupului Lehi și a veteranilor săi la întemeierea Statului Israel a fost recunoscută oficial în această țară. În acel an a fost instituită o „Medalie a Lehi” cu care au fost decorați veteranii organizației.
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
(n. 1 iulie 1966, Satu Mare) este o fostă scrimeră germană de origine română specializată pe floretă. A fost campioană olimpică pe echipe la Los Angeles 1984 și la Seul 1988, fiind laureată în total cu patru medalii olimpice din trei participări. A fost și triplă campioană mondială pe echipe în 1985, 1989 și 1993, și a câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale de Scrimă în 1989. S-a născut în Satu Mare într-o familie de etnie șvabă
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
pe ea la pensionatul sportiv din orașul. La vârstă de 18 ani a fost selecționată în echipa națională a Germaniei de Vest pentru Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles. Germania a trecut de Italia în semifinală, apoi de România, cucerind medalia de aur, prima medalie ei la o competiție de anvergură. În anul următor a obținut medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial de la Barcelona. În anul 1987 a devenit vicecampioană mondială la individual, după ce a fost învinsă în finala
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
echipa națională a Germaniei de Vest pentru Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles. Germania a trecut de Italia în semifinală, apoi de România, cucerind medalia de aur, prima medalie ei la o competiție de anvergură. În anul următor a obținut medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial de la Barcelona. În anul 1987 a devenit vicecampioană mondială la individual, după ce a fost învinsă în finala de românca Elisabeta Tufan. La Seul 1988, cea de-a doua participare la Jocurile Olimpice, a ajuns
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
anul următor a cucerit bronzul la individual la Campionatul Mondial de la Denver și a obținut un al doilea titlul mondial pe echipe. La Budapesta 1992 s-a clasat pe locul 13 la individual. La proba pe echipe Germania a cucerit medalia de argint după un meci greu cu Italia. În anul următor s-a desfășurat Campionatul Mondial „acasă” în Essen. La proba individuală a cucerit medalia de bronz. La proba pe echipe, Germania a întâlnit în finala România, considerată ca favorită
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
s-a clasat pe locul 13 la individual. La proba pe echipe Germania a cucerit medalia de argint după un meci greu cu Italia. În anul următor s-a desfășurat Campionatul Mondial „acasă” în Essen. La proba individuală a cucerit medalia de bronz. La proba pe echipe, Germania a întâlnit în finala România, considerată ca favorită după ce a trecut categoric de Italia în semifinală. După un meci greu, care au durat peste două ore, Funkenhauser a reușit în ultimul releu tușa
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
în ultimul releu tușa decisivă, adjudecându-se cel de-al treilea titlul mondial pe echipe. În paralel, sora sa Hedwig a cucerit argintul la proba de spadă pe echipe. În anul 1996 s-a retras din carieră sportivă, după o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1995, cea de-a 13-a medalie într-un mare campionat. În paralel cu cariera sportivă a studiat ea la Universitatea din Würzburg pentru a deveni medic dentist, absolvind în anul 1994. În prezent
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
pe echipe. În paralel, sora sa Hedwig a cucerit argintul la proba de spadă pe echipe. În anul 1996 s-a retras din carieră sportivă, după o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1995, cea de-a 13-a medalie într-un mare campionat. În paralel cu cariera sportivă a studiat ea la Universitatea din Würzburg pentru a deveni medic dentist, absolvind în anul 1994. În prezent are un cabinet propriu în Tauberbischofsheim și este dentista echipelor olimpice ale Germaniei
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
a efectuat o a doua și ultima apariție la televiziunea europeană, pe canalul French TV, pe 13 octombrie 1988. Programul dispune de imagini de la ceremonia cu ministrul francez al culturii de la momentul respectiv, Jack Lang, recompensând-o pe Fairuz cu medalia “Commandeur des Artes et des Lettres”. În anii 1990, Fairuz a sustinut numeroase concerte de amploare. A apărut la Festivalul Internațional de la Baalbek în 1998, după 25 de ani de absență autoimpusa, unde a interpretat trei piese de un mare
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]
-
economică” București, editor a 11 dintre cele mai apreciate reviste din țară din domeniul economic, i-a acordat, în anul 1999, „LAURII Tribunei economice” (echivalent al Premiului I pe țară, premiul care se acorda o dată la 5 ani), primind „Diploma”, „Medalia” și „Coroana de LAUREAT” pentru contribuția la abordarea problemelor fiscalității. De asemenea, în anul 2004 i s-au acordat, pentru a doua oară, „LAURII Tribunei economice”, primind „Diploma” și „Medalia”.
Nicolae Grigorie-Lăcrița () [Corola-website/Science/336171_a_337500]
-
premiul care se acorda o dată la 5 ani), primind „Diploma”, „Medalia” și „Coroana de LAUREAT” pentru contribuția la abordarea problemelor fiscalității. De asemenea, în anul 2004 i s-au acordat, pentru a doua oară, „LAURII Tribunei economice”, primind „Diploma” și „Medalia”.
Nicolae Grigorie-Lăcrița () [Corola-website/Science/336171_a_337500]
-
a apucat de scrima la vârsta de 12 ani în școala secundară „Jean-de-Brebeuf” din Montréal, unde acest sport este o instituție. A fost format de antrenorul Jean-Marie Bănos. S-a alăturat lotului național a Canadei în 2009. A cucerit o medalie de bronz la individual și medalia de argint pe echipe la Jocurile Panamericane din 2011. În același sezon a devenit primul sabrer canadian să ajunge în sfeturi de finală la un Grand Prix. Cu toate acesta, nu a putut să
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
de 12 ani în școala secundară „Jean-de-Brebeuf” din Montréal, unde acest sport este o instituție. A fost format de antrenorul Jean-Marie Bănos. S-a alăturat lotului național a Canadei în 2009. A cucerit o medalie de bronz la individual și medalia de argint pe echipe la Jocurile Panamericane din 2011. În același sezon a devenit primul sabrer canadian să ajunge în sfeturi de finală la un Grand Prix. Cu toate acesta, nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice din 2012
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
o hernie discală și un ligament rupt la genunchi. S-a întors la antrenament în martie 2015. S-a clasat pe locul 5 la Campionatul Panamerican, apoi a ajuns în sferturile de finală la Grand Prix-ul de la Moscova. A obținut medalia de argint la Jocurile Panamericane de la Toronto. În cele din urmă s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, fiind unul din cei doi mai bine clasați din zona Americi.
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
în care a jucat pentru FC Red Bull Salzburg, unde a marcat 75 de goluri în 108 meciuri, dintre care 39 de goluri în 35 de meciuri în sezonul 2009-10. El este fiul lui Eva Janko, care a câștigat o medalie de bronz la aruncarea suliței la Jocurile Olimpice de Vară din 1968 din Mexic. Janko și-a început cariera la Admira Wacker din Mödling, Austria Inferioară. După ani de succes a venit la Red Bull Salzburg. El a fost unul dintre
Marc Janko () [Corola-website/Science/336242_a_337571]
-
împotriva terorismului sau care au participat în misiuni de menținere și stabilizare a păcii. Este echivalentul non-război al Crucii Vitejiei. Crucea Militară a fost înființată prin legea din 14 iunie 2007, care a modificat legea din 16 octombrie 1992 privind medaliile și decorațiile. Această lege a dus la crearea ordinului Crucii Militare, alături de Crucea Militară de Merit, Crucea Forțelor Navale de Merit, Crucea Forțelor Aeriene de Merit și Medalia Serviciul Credincios. Schimbarea a fost implementată pe 9 octombrie 2007. Conform legii
Crucea Militară (Polonia) () [Corola-website/Science/336251_a_337580]
-
mondial la ediția inaugurală a Campionatelor Mondiale din 1974 de la Havana, Cuba. El a câștigat premiul Manușa de Aur de două ori, în 1967 și 1969. El a participat la Jocurile Olimpice de Vară de la Munchen din 1972 și a câștigat medalia de aur la categoria grea. Parlov a trecut la profesioniști și a câștigat doisprezece dintre primele sale treisprezece meciuri înainte de a se lupta pentru titlul european la categoria ușoară. În 1976 s-a confruntat viitor campion mondial Matei Saad Mohamed
Mate Parlov () [Corola-website/Science/336258_a_337587]
-
retragere Parlov și-a deschis o cafenea în Pula. A fost numit antrenorul naționalei de box a Iugoslaviei înaintea Jocurilor Olimpice din 1984. La Jocurile Olimpice, boxerii iugoslavi au obținut cele mai bune rezultate pe care le-a avut Iugoslavia vreodată: o medalie de aur, una de argint și două de bronz. După Jocurile Olimpice s-a mutat la Fažana în apropiere de Pula, stând departe de box și de public. În martie 2008, el a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, și a murit
Mate Parlov () [Corola-website/Science/336258_a_337587]
-
naținal al Iranului. Este student la Universitatea Islamică Azad din Teheran. A fost vicecampion asiatic la individual în 2016 după ce a fost învins de sud-coreeanul Gu Bon-gil. Astfel a fost singurul scrimer din Asia de Est care a cucerit o medalie la această ediție. Pe echipe a fost laureat cu argint la Campionatul Asiatic în 2013 și 2015. A câștigat și argint pe echipe la Jocurile Asiatice din 2014. La Campionatul Mondial de Scrima din 2016 Iranul a creat surpriză, ajungând
Ali Pakdaman () [Corola-website/Science/336295_a_337624]
-
pus bazele Centrului de Afaceri al Femeilor din Nablus, care acum are sedii și în Gaza și în Amman. Lucrările sale includ numeroase romane și eseuri, traduse în mai multe limbi, inclusiv în limba ebraică. În anul 2006 a obținut Medalia pentru Literatură în urma romanului sau „The Image, the Icon, and the Convenant”. FORTEAZACUPRINS
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]