13,312 matches
-
patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capelă "Sf. Maria", pune giulgiul, alte relicve și numeroase alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă siguranță în Biserică Mănăstirii din Vlaherne, notând: „"Giulgiul este din pânză obișnuită de în, miroase încă tare a smirna"”. Cel mai mult au fost atrași de mirajul giulgiului apusenii. Cavalerul Robert de Clari, cronicar al Cruciadei a patra, scria încă din 1203: „"deși am vederea slabă, cred că am văzut chipul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
încă tare a smirna"”. Cel mai mult au fost atrași de mirajul giulgiului apusenii. Cavalerul Robert de Clari, cronicar al Cruciadei a patra, scria încă din 1203: „"deși am vederea slabă, cred că am văzut chipul lui Hristos pe o pânză din Bizanț"”. În 1204, cruciații cuceresc Constantinopolul. Avizi după bogăție, capturează cât mai multe obiecte sfinte pentru a le valorifica. În cele din urmă, giulgiul ajunge în posesia lui Othon de la Roche. Acesta îl trimite pe ascuns tatălui său, Donche
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
focul lângă incinta și un incendiu mistuie biserică; că prin minune, giulgiul este salvat fără a suferi vreo dăuna. Nobilul Geoffrey de Charny plătește sume mari de bani și ridică relicva de la Lirey, ducând-o la Trieste. După puțină vreme, pânză este depusă în biserică Sf. Hipolit, transportată cu mare cinste la Chymy (Belgia). În 1353, de Charny este însărcinat de regele Ioan al II-lea (cel Bun) să fondeze o biserică în Lirey, Troyes (departamentul Aube). Acolo, în 1357, are
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Sușa (Italia), Chambery, Avigliana. Mai tarziu, giulgiul a fost donat casei princiare de Savoya (Franța). În 1578, a fost predat Domului din Torino, rămânând totuși proprietatea familiei de Savoya (până în 1983, când a fost predat Vaticanului). Cu un ceremonial deosebit pânză este dusă în 1578 la Catedrala „Sfanțul Ioan Botezătorul” din Torino. În 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia „pânză sfântă” pentru publicitate în toată lumea, dar pe negativ în loc de fâșii obișnuite, i-a apărut imaginea unui om
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
rămânând totuși proprietatea familiei de Savoya (până în 1983, când a fost predat Vaticanului). Cu un ceremonial deosebit pânză este dusă în 1578 la Catedrala „Sfanțul Ioan Botezătorul” din Torino. În 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia „pânză sfântă” pentru publicitate în toată lumea, dar pe negativ în loc de fâșii obișnuite, i-a apărut imaginea unui om în suferință, după descrierea fotografului. Isteria provocată de accesul la giulgiu a determinat municipalitatea din Torino să închidă lada cu relicva. Pentru prudență
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
imaginea unui om în suferință, după descrierea fotografului. Isteria provocată de accesul la giulgiu a determinat municipalitatea din Torino să închidă lada cu relicva. Pentru prudență, giulgiul nu a mai fost expus. În 1931, cardinalul din Torino a încuviințat expunerea pânzelor, nu numai giulgiul, ci și alte fâșii bănuite că ar posedă puteri miraculoase (husa cu care a fost învelit giulgiul). De data aceasta, savanții din diferite domenii au început investigațiile. Când toată lumea credea că pe pânză „a fost pictat” chipul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Torino a încuviințat expunerea pânzelor, nu numai giulgiul, ci și alte fâșii bănuite că ar posedă puteri miraculoase (husa cu care a fost învelit giulgiul). De data aceasta, savanții din diferite domenii au început investigațiile. Când toată lumea credea că pe pânză „a fost pictat” chipul lui Iisus Hristos, biologii și antropologii constată fantasticul: chipul apărut este al unui om, fiind din sânge, nu din vopsele. În 1946, giulgiul a fost expus din nou în același loc, reluându-se pelerinajul, în ciuda războiului
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
numeroase și aprinse controverse între oameni de știință, reprezentanți ai religiei creștine, istorici și scriitori, mai ales în ce privește modul și momentul în obiectul și-a făcut apariția cu amprentele binecunoscute. O parte importantă a credincioșilor creștini susține că ar fi pânză cu care Iisus a fost acoperit după coborârea Lui de pe cruce și că păstrează întipărita imaginea să. Scepticii, însă,consideră obiectul a fi un fals rafinat. În 1988, Sfanțul Scaun își dă acordul pentru efectuarea unei datări cu carbon radioactiv
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
ul (din = "de cursă lungă") era o corabie lungă, rapidă și ușor de manevrat, cu pânze și vâsle, folosită de Imperiul Bizantin din secolul V până prin secolul XII. Derivate din galerele antice, dromoanele au navigat în Marea Neagră, pe Dunăre, în Mediterana, în Marea Roșie și Oceanul Indian, asigurând siguranța porturilor și rutelor comerciale ale imperiului. Au fost excluse
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
diferite forme și dimensiuni. Aveau între 30 și 60 metri lungime, și între 5 și 9 metri lățime. Echipajul putea avea 300 de oameni. Existau trei clase de dromoane, cele mai mici fiind denumite "moneria" (în general navigau doar cu pânze), cele de circa 40 de metri "galeia" (aveau un rând de vâsle și două catarge) iar cele mai mari "meizones dromones", "helandia megala" sau "dynatotera"(aveau două rânduri de vâsle, o sută de vâslași și trei catarge). Unele dromoane aveau
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
are pridvor. Biserica nu a fost pictată niciodată în următorii 200 de ani. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tisă și pictată în stil neoclasic de schimonahul Vladimir Machedon. În această biserică sunt păstrate două tablouri mari pictate pe pânză reprezentând "Patimile Mântuitorului" și "Judecata universală". În perioada 1990-1992, pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului a pictat interiorul bisericii în tehnica tempera grasă și în stil neobizantin. Pe peretele exterior sudic al naosului au fost repictate scene din judecata de
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
de carbon și metanul, care produc efect de seră și contribuie la încălzirea globală. Poluarea apei și a solului se face prin "levigat" (lichidul scurs în urma proceselor biochimice), care, în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol și poluează apele pânzelor freatice. Aceste poluări pot fi așa de puternice că împiedică creșterea plantelor deasupra acestor rampe. În mod normal, pe rampă deșeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea și stabilitatea, și acoperite cu folii și cu pământ. Rampele pentru deșeuri
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
Cărtărescu („Zaraza”) și istoria cântecului. Deși unele detalii istorice par să fie inexacte (Benjamin Lara este dat drept argentinian), comentariul literar este însă util. Numele românesc al tangoului, "Zaraza", provine din textul tangoului original și denumește în spaniolă "chintz", o pânză imprimata colorat. Interpretările legate de sensurile cuvântului în limbile slave ("zaraza" = infecție, contagiune, molima) sau în limba români ("zarada" = cea minunată) sunt ficționale. Legenda creată de Mircea Cărtărescu, cât și Zaraza că prezența în imaginarul colectiv românesc pornesc desigur de la
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
piesei de lucru, se folosesc cabluri flexibile de sudare din CuE, de construcție multifilară din sârme foarte subțiri de 0,2 mm diametru, acoperite cu o înfășurare din fire de bumbac și izolație de cauciuc, peste care se aplică o pânză cauciucată și o îmbrăcăminte cu manta din cauciuc. Electrozii pentru sudare subacvatică au vergeaua metalică din oțel cu conținut redus de carbon (0,1%). Diametrul electrozilor este de 4...6 mm, lungimea de 350...450 mm, iar grosimea învelișului este
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
din Transnistria . După anexare forțată a Basarbiei, de către URSS în 1940, a fost impus un drapel străin tradiției istorice și spiritului național al moldovenilor . La 11 aprilie 1952 sesiunea Sovietului Suprem al R.S.S.M a adoptat alt drapel, reprezintând o pînză de culoare roșie și verde având în colțul de sus, din stânga, la o depărtare de 1/5 a lungimii pînzei steagului, imaginea secerii și ciocanului de aur și deasupra lor o stea cu cinci colțuri de măsură mai mică. Totuși
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
spiritului național al moldovenilor . La 11 aprilie 1952 sesiunea Sovietului Suprem al R.S.S.M a adoptat alt drapel, reprezintând o pînză de culoare roșie și verde având în colțul de sus, din stânga, la o depărtare de 1/5 a lungimii pînzei steagului, imaginea secerii și ciocanului de aur și deasupra lor o stea cu cinci colțuri de măsură mai mică. Totuși, după instaurarea puterii sovietice în Basarabia au fost încercări de arborare a tricolorului. În noaptea de 24 ianuarie 1941, când
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
din Tiraspol, unde era păzit de un detașament de studenți în frunte cu rectorul Mihail Coșcodan și profesorul Ștefan Urâtu . Pe 23 aprilie 2010, Legislativul a declarat această dată drept „Ziua Drapelului de Stat” . Drapelul de Stat - tricolorul - reprezintă o pînză dreptunghiulară, formată din trei fîșii de dimensiuni egale, dispuse vertical în următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastru-azuriu, galben, roșu. În centru, pe fâșia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova. Legea nr. 217 din 17 septembrie
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
plenitudinei și ritmului armonios al corpurilor. Frații Goncourt sunt plini de entuziasm cân vorbesc despre "Coșul cu smeură": "Miracolul cu care Chardin ne farmecă rezultă din corpurile obiectelor, în jurul cărora modelează propria lor lumină, încât par să se desprindă de pe pânză și să se deplaseze în spațiu grație unor fenomene de neînțeles, ce se nasc în relația tablou - privitor". Tabloul "Borcanul cu măsline" trebuie privit de la oarecare distanță, deoarece pictorul este preocupat mai ales de efectul pe care îl provoacă compoziția
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
denumirea de "Muzeul de Antichități și Etnografie". Acesta este cel mai vechi muzeu etnografic din Moldova. Muzeul prezintă ocupațiile tradiționale, portul popular din nordul României, țesături, scoarțe, traiste, cusături și broderii pe pieptare albe din blănițe de miel și pe pânză, lucrate cu gust și artă fină, sculpturi în lemn, obiecte de ceramică etc. Se remarcă obiectele de ceramică neagră de Marginea și de ceramică de Kuty, precum și colecția de ouă încondeiate. În anul 1920 s-a început colectarea primelor obiecte
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
3 în 1: Muștar, Cenușă și Noroi” care are loc la „Galeria 26” artistul se folosește de efectele cromatice ale celor trei componente pentru a realiza serii de peisaje urbane ale Bucureștiului contemporan. Dezvoltând un plan compozițional ce debordeză spațiul pânzei, N.C. construiește un discurs pictural folosind materiale deja consumate (moarte) extrase din acțiuni ale cotidianului bucureștean, încercând astfel să redea într-o manieră hilara și tristă imaginea Bucureștiului. Noroiul, muștarul și cenușă reprezintă contingenta urbană, 3 în 1 de București
Nicolae Comănescu () [Corola-website/Science/314922_a_316251]
-
transmisie directă sau cu angrenaj de transmisie (într-o treaptă sau în două trepte), cu roți orizontale sau verticale (simple, duble sau triple), cu toate tipurile de aducțiune (inferioară, medie sau superioară), cu aripile de vânt din scândură sau din pânză, cu întreg corpul construcției pivotant sau având doar cupola mobilă - morile "olandeze" etc. Ea demonstrează, între altele, caracterul fundamental agrarian al civilizației tradiționale a poporului român și capacitatea "inginerilor" țărani de a-și apropia și adapta specificul local la cele
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
picturi poartă veșminte care nu pot fi ușor conectate cu o anumită perioadă istorică: poartă blăni, piei, șepci de piele etc. Metoda de lucru pe care o folosește Nerdrum este una tradițională: își pisează și amestecă singur pigmenții, își întinde pânzele singur sau cu ajutorul asistenților (nu folosește pânze gata întinse), lucrează cu modele vii, care deseori sunt membri de familie sau el însuși. Lucrările sale sunt prezente într-o serie de muzee cunoscute din lume: Hirshhorn Museum and Sculpture Garden din
Odd Nerdrum () [Corola-website/Science/314950_a_316279]
-
ușor conectate cu o anumită perioadă istorică: poartă blăni, piei, șepci de piele etc. Metoda de lucru pe care o folosește Nerdrum este una tradițională: își pisează și amestecă singur pigmenții, își întinde pânzele singur sau cu ajutorul asistenților (nu folosește pânze gata întinse), lucrează cu modele vii, care deseori sunt membri de familie sau el însuși. Lucrările sale sunt prezente într-o serie de muzee cunoscute din lume: Hirshhorn Museum and Sculpture Garden din Washington, DC, The Metropolitan Museum of Art
Odd Nerdrum () [Corola-website/Science/314950_a_316279]
-
mătase care continuă, în formă de tub, deasupra vizuinii până la înălțimea de 20 cm. Tubul este mascat cu particule de sol sau resturi vegetale, de aceea este greu de-l observat. Păianjenul așteaptă în interiorul tubului până când cineva nu va atinge pânza. Simțind vibrațiile pânzei, el se repezește spre victimă și o aduce în vizuină. În cază de pericol se retrage sau atacă inamicul cu chelicerele puternice. Dimorfismul sexual este evidențiat în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
în formă de tub, deasupra vizuinii până la înălțimea de 20 cm. Tubul este mascat cu particule de sol sau resturi vegetale, de aceea este greu de-l observat. Păianjenul așteaptă în interiorul tubului până când cineva nu va atinge pânza. Simțind vibrațiile pânzei, el se repezește spre victimă și o aduce în vizuină. În cază de pericol se retrage sau atacă inamicul cu chelicerele puternice. Dimorfismul sexual este evidențiat în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7 - 21 mm, iar
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]