15,863 matches
-
profundă, misterioasă, sfidând vârstele și vulnerabilitățile. Imaginea din tren a dactilografei nu prea atrăgătoare stăruia, completând, acum, altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere, spusese celor care Îl așteptau la aeroport: „M-am Întors În pământul patriei”. Când a fost corectat („pe pământul Patriei”), oferise la rându-i funebra informație: „Nu. În pământul Patriei”. Era condamnat, se pare, nu mai avea de trăit decât puțin. Nu am mai apucat să-l văd decât În sicriu, la Văleni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din tren a dactilografei nu prea atrăgătoare stăruia, completând, acum, altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere, spusese celor care Îl așteptau la aeroport: „M-am Întors În pământul patriei”. Când a fost corectat („pe pământul Patriei”), oferise la rându-i funebra informație: „Nu. În pământul Patriei”. Era condamnat, se pare, nu mai avea de trăit decât puțin. Nu am mai apucat să-l văd decât În sicriu, la Văleni, la Înmormântarea care adunase, din nou, o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere, spusese celor care Îl așteptau la aeroport: „M-am Întors În pământul patriei”. Când a fost corectat („pe pământul Patriei”), oferise la rându-i funebra informație: „Nu. În pământul Patriei”. Era condamnat, se pare, nu mai avea de trăit decât puțin. Nu am mai apucat să-l văd decât În sicriu, la Văleni, la Înmormântarea care adunase, din nou, o pestriță adunare de doliu. Priveam În jur, nu prea vedeam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spune. Un grup de scriitori și intelectuali de limbă română, adică din diverse locuri mai mult sau mai puțin exotice ale lumii. O reunire prin literă și prin spirit a celor care poartă cu ei, oriunde le-ar fi domiciliul, patria domiciliului esențial: limba maternă. Primul laureat al acestui premiu, Lucian Raicu (Bernard Leibovici) - despre care mi-am Îngăduit câteva prea sumare considerații -, este un strălucit scriitor contemporan de limbă română care locuiește de mai bine de un deceniu la Paris
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artistului la tinerețe, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 1998) este, mai ales, a solitudinii esențiale: „Lumina nu lumina.// Timpul Înțepenise la gura cuvântului...”. Despre exilul esențializat al artistului pare a fi vorba, indiferent dacă se produce Între hotarele familiare ale Patriei („dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta”) sau Între cele, fluide, ale sufletului jefuit de alinări („Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte și aceasta/ pentru cei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu? Mutualitate? Miraj? Măreție?), nu doar „despre prietenii dispăruți sau pierduți”, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau un interpus-delegat al său, descrie memorabil ciclul despărțire-revenire-despărțire, procesul traumatic, adică, al pierderii și al regăsirii, fie și parțiale, de sine. Efectele deloc Întârziate, dar remanente ale dezrădăcinării se confruntă decisiv, dar și terapeutic, la revenirea temporară În vechea Patrie, cu realitatea imposibilei Întoarceri. Despărțirea reiterată Închide cu adevărat abia acum cercul, anume În clipa reajungerii din nou În Israel, domiciliu asumat de data asta În deplină cunoștință și conștiință. „Fusesem un străin care bântuise bolnav prin lume, bolnav Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mileniu În limba română, În Israel, țara vechilor și noilor evrei. Nu dumneavoastră trebuie să vă spun, desigur, cât eroism și candoare conține această condiție, mi-aș permite doar s-o separ de orice alt „patriotism” decât cel care, recunoscând Patria În Limbă, recunoaște că nu este neapărat vorba de fidelitatea față de un loc sau o istorie, sau o colectivitate, ci, mai mult și Înainte de toate, de fidelitatea față de eul nostru profund, Înscris În limbă, față de individualitatea irepetabilă a oricăruia dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu „muchii reci ca șerpii”, În mână cu chibrituri pentru rug sau candelă. Jungla care i-a fost dată ca Împărăție terestră este singura pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine. În adevăr, adică. Grădina revine ca nostalgie sau vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit: Grădina
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la auzul ciudatului meu nume, polițiștii deciseseră o subtilă manevră de evitare a canalului „cultural”, aprobând, pur și simplu, pașaportul turistic, cu speranța că voi Înțelege, În sfârșit, semnificația gestului și nu voi mai cuteza să revin În scumpa noastră Patrie. Vestea anulării premiului am primit-o la Washington, prin „Europa Liberă”. La revenirea la Berlin, În ianuarie 1987, mi-a parvenit din România, pe căi neoficiale, din partea mamei Cellei, un plic conținând Referatul de expertiză asupra volumului Pe contur, Înaintat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
estetice, existențiale sau politice, inevitabil interconectate, au deranjat și deranjează și astăzi nu doar parte din establishment-ul politic românesc, ci și cel cultural? Ce semnificație are marginalizarea sa (cu injuriile aferente) Încercată imediat după 1989, ca și Înainte, În Patria de care a rămas dureros și amoros Înlănțuit? Nu știm cine ar avea răbdarea să mai recepteze, astăzi, amarul unor asemenea Întrebări. Învățăturile revitalizatoare ale negației sale respiră, Însă, chiar și În câteva epistole modeste, ne place să credem. * Ion
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se numesc Rosengarten și Rosenberg. * Absența numelui meu În revista studențească americană este, evident, de altă natură decât absența mea (atât de prezentă, deși nenumită) În interviul lui Mircea Zaciu. Despre acest aspect al diferențelor de mentalitate dintre vechea mea patrie și noul meu domiciliu aș fi fost bucuros să pot discuta cu profesorul. Din păcate, este prea târziu. Prin dureroasa dispariție a lui Mircea Zaciu, acest post-scriptum și-a pierdut, regretabil, destinatarul firesc. New York, mai 2001 * Mircea Zaciu către Norman
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tenebroase ale național-socialismului ceaușist. Rezervasem o dimineață de sâmbătă pentru Întâlnire. La telefon, Zigu nu s-a arătat deloc surprins de brusca aterizare În România a „extra-teritorialului”, cum fusesem numit În presa de scandal socialistă când Încă locuiam pe teritoriul Patriei. Reacționase de parcă ne-am fi văzut În urmă cu câteva zile sau am fi vorbit regulat la telefon, ceea ce nu se Întâmpla nici când trăiam la București. Nu-mi aminteam, de fapt, să fi vorbit vreodată la telefon! Cu perfectă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Kokoschka, Schiele, care i-ar fi spus multe, sunt sigur, maestrului Aschenbach. (Familia, nr. 11-12/2002) A cincea imposibilitatetc "A cincea imposibilitate" Despre țara În care s-a născut, Kafka scrie rar. Când se referă la limbă - adică la adevărata Patrie pe care a locuit-o - el vorbește despre „imposibilități”. Într-o scrisoare către Max Brod, Kafka enumera trei imposibilități ale scriitorului evreu de limbă germană. De orice limbă, se Înțelege, ceea ce Înseamnă În orice Patrie, de vreme ce este vorba, de fapt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la limbă - adică la adevărata Patrie pe care a locuit-o - el vorbește despre „imposibilități”. Într-o scrisoare către Max Brod, Kafka enumera trei imposibilități ale scriitorului evreu de limbă germană. De orice limbă, se Înțelege, ceea ce Înseamnă În orice Patrie, de vreme ce este vorba, de fapt, cum spune Kafka, de „chestiunea evreiască sau disperarea În legătură cu ea”. Kafka se considera el Însuși un produs al imposibilului, pe care l-a recreat continuu, ca text, deci ca viață, și l-a transgresat, astfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viața”, cum ne relatează o pagină de jurnal. „Întreaga mea ființă este orientată spre literatură... În clipa când o abandonez, Încetez a exista. Tot ceea ce sunt și nu sunt este rezultatul acesteia.” Puțini au fost cei care și-au avut patria atât de dramatic Încastrată În scris ca evreul Franz Kafka, scriind În Praga, În germană - felul său paradoxal de „a trece de partea lumii” În lupta cu sine Însuși. „Nu sunt decât literatură și nu pot și nu vreau să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carnavalești. Posteritatea kafkiană a extins condiția de evreu asupra multor categorii de exilați, fără a izbăvi Însă „imposibilitatea evreiască”. Primo Levi s-a salvat, la Auschwitz, prin limba germană. Paul Celan a scris, după Holocaust, În limba călăilor mamei sale. Patria lui Mandelștam a rămas, până la capăt, limba rusă, În care Stalin Îi decretase moartea. Joyce, Musil și Thomas Mann, Conrad și Nabokov, Beckett și Ionesco, Gombrowicz și Bashevis Singer, Brodski și Danilo Ki½, și Cortázar au conferit o nouă legitimitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În comedia cotidianului. Oricare ar fi explicația, ea Își păstrează enigma sau gluma, care Își caută Încă locul În repertoriul de curiozități al atâtor Patrii derizorii. New York, martie 1998 (Intervenție la „Seara Kafka”, la Town Hall, din New York, la 26 martie 1998 și apărut În Lettre International, toamna 1998, Partisan Review, nr. 4/1998, Lo Straniero, nr. 4/1998, Lettera Internazionale, 3 trimestre/1999) Cartea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nouă formă a bolii Alzheimer, această revenire? Era, cu siguranță, cum avea să remarce, cu acuitate, Ion Vartic, o izbutită regresie. Un mod de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
această revenire? Era, cu siguranță, cum avea să remarce, cu acuitate, Ion Vartic, o izbutită regresie. Un mod de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează, tot ce am făcut bine datorez Partidului”, declarau, prin ședințele deceniilor postbelice, rinocerii roșii. Da, „growth and improvement”... nu era ușor est-europeanului să se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru „insulte” aduse Statului și Națiunii. Criticase, Într-adevăr, dezgustat, Armata, Biserica, Justiția, demagogia, imoralitatea, ciocoismul, și din nou și din nou, „figurile Îngerești ale naționalismului român”. Dar și intelectualii „fini”, fascinați de elementaritatea Fiarei. Făcuse totul ca să evadeze din Patria rinocerizată. „Orice s-ar fi putut Întâmpla. Să mor; să fiu condamnat; să devin un câine, și eu; să fiu locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că am scăpat de la un foc, de la cutremur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Când am ieșit din țară, am avut impresia că am scăpat de la un foc, de la cutremur, din valurile oceanului, din vârtej... Parcă nu mai văzusem oameni de nu știu când. Mă trezeam din coșmar; scăpam din infern... Unde nu e patria naționalistă, numai acolo este bine.” Opera sa, interzisă, apoi, În perioada stalinistă, a beneficiat de o scurtă recuperare, În intervalul „liberalizării” de la mijlocul anilor ’60, invocându-se „umanismul” și „antifascismul” ei. Exilată din nou, ulterior, din cauza subversivității antitotalitare a textelor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]