14,215 matches
-
dat un leu, ce-mi mai rămăsese și pentru rest m-a scris la condică. Ai rămas precum calicul... a complectat badea Chirilă. Întocmai precum spui, prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-a adăogat și mașinuța care a chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a doua casă, acolo îl va saluta marinărește pe dulăul Vasile, câinele de pază al sediului Partid Democrat. Participând la o conferință de presă, la sediul Partidului Democrat, Traian Băsescu fiind cel intervievat de jurnaliști, am putut să constat acel râs mânzesc al viitorului președinte al României, limbajul caracteristic unui șmecher de mahala. Știam că marinarii au ciudățeniile lor, mai ales când ajung într-o funcție înaltă, dar nici în felul acesta, fiindcă la Traian Băsescu s-au adunat toate acestea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cum sî-l țăs? O zâs cî: - Țăș’ un cot, laș’ o palmî, iar mai țăș’ un cot, iar mai laș’ o palmî. - Tatî, cum vini asta? - Nu! Așa faci cum îț’ zâc eu!” (Vădeni pe Prut - Galați). Pânza întreruptă stârnește râsul femeilor la râu, fiindcă denotă nepricepere. Ridiculizarea fetei este însă motivată de autoritatea paternă agresivă ca un preambul la căsătoria incestuoasă, puternic dezaprobată de comunitate. De fapt, pânza certifică statutul incomplet al fetei de măritat, ea a împlinit vârsta inițiatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transpiră o mare dragoste față de popor: "în timp de război ați cucerit Grivița și Plevna, și în timp de pace sunteți fără duh în voi. La Mărăști și Mărășești ați uimit lumea cu vitejia voastră și aici faceți țara de râs. Voi, țăranilor, puterea și fala țării bată-vă norocul, vedea-v-aș sănătoși și cu duh bărbătesc în voi"87. La aceeași rubrică "Cuvinte de gospodărie, Gh. Rădășanu a mai scris și alte articole precum "Hârtia din România", în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ei. Oamenii îi ziceau lui Vasile Sofroni Iftime și Ciobănosu. Deși era văr drept cu bunicu meu V. S. Iftime nu sămăna nici de feli cu el. Era foarte vesel și pâclișit, nu spunea o vorbă-două, să nu te bușească râsul. Mama lui a fost din Ciumulești Gane județul Suceava. A avut două surori: Maranda și Mărioara, au murit nemăritate. Când eu îl suparăm cu ceva el spunea: "Ghiorghi! să fiu mafleri 5 și dârdală 6 și donț de nu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am luat chiar note bune și am trecut în clasa a II-a. Băieții lui Iorgu Vasiliu, erau foarte obraznici și ghidusoși. Aveau o căruță foarte mică și la ea erau înhămați 2 țapi. Cine-i vedea se strica de râs. Odată de Bobotează au pus și pe bunică-sa mama mamei lor în sanie și au venit unde făcea preotul Vasile Mihăilescu Iordanu și au răsturnat baba cu tălpile în sus. Și cum pe atunci nu erau chiloți s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a. Erau de față toți colegii mei și Dl profesor Constantin Meissner. Și se vede că mă prea intimidam și atunci Meissner a spus: "încheie" și eu în loc să închei lecția, m-am încheiat la pantaloni. Și s-a produs un râs cu hohote și a râs și Meissner a 2-a oară, în cei 3 ani cât ne-a învățat. Și din 45 meri și peri plantați în 1908,mai trăiesc azi abia 4: 1) Un frumos de Butuaz, 2) Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Grigore a învățat milităria și a ajuns colonel, comandantul Regimentului Nr.16 Suceava Fălticeni, iar Mocanu tot un frate de-al lor a ajuns în mare slujbă la ministerul de industrie. Deși pezevenchiul de Ion Luca Caragiale, îi ia în râs, zicându-i ei Zoe și lui Tipătescu, în piesele de teatru O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută, ei au suflete alese și au făcut mult bine, celor necăjiți. Ion Radu era șeful echipei de dansuri naționale, al Școlii Normale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și am făcut școala de ofițeri de rezervă timp de 2 luni. Și am avut ofițeri profesori foarte buni: Căpitanul Cristea Ivanovici, era ofițer de mare valoare și era comandantul Companiei de învățători. Maiorul Ghiorghiu mai mult ne lua în râs, iar colonelul Niculescu iar era ofițer de elită. Și într-o zi maiorul Ghiorghiu m-a scos să comand plutonu și am dat o comandă așa de năstrușnică, că o parte s-au întors spre Gâdinți, o parte spre Sagna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
doi școlari pe drumul de la Craiova spre Drumul Carului. Obișnuiam să le indic localitățile prin care treceam: Ne apropiem și în câteva minute intrăm în Pitești. Imediat, Cătălin i se adresă fratelui său: "Ionuț aici ne pitim". Am izbucnit în râs și eu și Nicoleta și Silvia. Am apreciat cum se cuvenea istețimea de a face legătura lexicală între orașul Pitești și verbul a se piti (a se ascunde). De altfel, comunicam foarte mult și plăcut cu copiii noștri, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când cei din jur au descoperit că scriu poezii? Mult timp am ascuns faptul că scriu. Mi se părea că cei din jur m-ar lua în râs și n-ar înțelege rostul unei astfel de îndeletniciri. La început n-au știut nici părinții, nici colegii de liceu, nici prietenii că scriu. După ce-au aflat și au aflat destul de târziu, când deja numele meu circula prin reviste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai simțit mândru că ești român, în toți anii pe care i-ai petrecut în străinătate? Nu m-am gândit în acest fel la apartenența mea română (balcanică). Am încercat să fac în așa fel ca să nu mă fac de râs, ba din contra "actele" mele să fie respectate de orișicine și în acest fel să fiu mândru că am reușit să nu-mi fac eu țara și obârșia de râs. Sunt mândru când copii mei spun că sunt și români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să fac în așa fel ca să nu mă fac de râs, ba din contra "actele" mele să fie respectate de orișicine și în acest fel să fiu mândru că am reușit să nu-mi fac eu țara și obârșia de râs. Sunt mândru când copii mei spun că sunt și români, cu toate că doi sunt jumătate suedezi și nici unul din cei trei copii ai mei nu au trăit vreodată în România. De asemenea mă bucur și, da, sunt mândru când România sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ale lumii. Cu câțiva ani în urmă unii "aburitori" din preajmă l-au îndemnat pe Cezar Ivănescu să candideze la șefia Uniunii Scriitorilor, punându-l în postura de perdant sigur, aruncându-l în dispute sterile, în timp ce "galeria" se prăpădea de râs, își fabrica anecdote, avea "material" pentru bârfă...! Mare parte, ajunsă la urne, nici nu l-a votat! Cezar Ivănescu era un om de o singurătate înfiorătoare. I-o simțeai, chiar atunci când poetul se situa în mijlocul unei lumi fremătătoare. Mai rar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Wolf, colonelul Rotaru, maiorul Hău, căpitanul Gavrilă et alții eiusdem farinae putrescibilis. Scaraoțchi să-i cheptene pe toți... cu ragila. Ei apăsau pe pedala rectorală numită Viorel Barbu, pe cea decanală numită Al. Andriescu, pe pârghia catedrală a Madamei Agrigoroaie. Râsul gurului: întrețineam relații excelente de colegialitate, chiar în periodul acesta de strâmtorare, cu profii de la Filosofia Marxterialistă & Diabolectică, inclusiv cu Ștefan Celmare, considerat politruc atunci, însă mereu om de treabă, deferent și cu simțul umorului. Trucul neocomuniștilor actuali: interpretează dezuniversitarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cea de-a patra călătorie și care va redacta, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, în importanta sa lucrare "Historia de las Indias", un rezumat al "Jurnalului" pierdut al Amiralului, afirma, în legătură cu decizia respectivei comisii, că "toți îl luau în râs"! Pleacă la Cordoba unde o cunoaște pe tânăra Beatriz Enriquez de Arana, țesătoare, care îi dăruiește un fiu, Hernando sau Fernando, cel care peste ani avea să scrie "Historia del Almirante Don Cristobal Colon" și care, fiind fiu provenit dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din spate. Tipul cu țigara era la volan. Și-a scos țigara din gură și s-a-ntors spre mine. - Cu ce vă ocupați, domnule Lee? A Întrebat politicos, pe un ton de om educat. - Agricultură, am răspuns. Tipul cu pipa a rîs. - Porumb cu buruiană printre rînduri, ai? a zis. Tipul cu țigara de foi a clătinat din cap. - Nu, a zis el. Nu crește bine lîngă porumb. Trebuie să crească singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și a copilului. „Aceasta nu vrea să zică că n-o să fiți toate arestate.“ „Chiar mama?“ A tăcut și a lăsat ochii în jos. Am înțeles și am alergat la Petre Carp, care, după ce m-a ascultat, a izbucnit în râs și mi-a răspuns cu cinismul lui obișnuit: „Iată cum sunt femeile! Se cred prea importante. Nici nu se gândesc germanii la dvs., deși au dreptul să răspundă la ororile care s au petrecut în câmpurile noastre de concentrare“. Eu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără ferestre, cu parchetele scoase, fără mijloace de trai, izolate cu totul de oraș, lipsite de orice ajutor medical, fără pază în trecerea bulgarilor? Și încă de bunăvoie! Nici gând nu aveam și spuserăm lui Carp, care o luă în râs, lui Lupu Costache, care făcu pe neștiutorul, și lui Tzigara, care rămase înmărmurit de rezistența mea. Mă povățui să scriu lui Czernin sau cel puțin lui von dem Bussche, cu care fusesem în relații bune în timpul misiunii lui la București
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Beldiman. Carp a refuzat deoarece comisia din Moldova venea în numele regelui, pe care el nu-l mai recu noștea. Arion fusese în ajun ca să-l convingă, era însă tur bat pe partizanii lui de aici care l-au făcut de râs, revenind asupra ches tiunii Ferdinand. „Cucoane Petrache, dacă l-au iertat împărații, iartă-l și d-ta.“ Arion îl și iertase. Acum aveam știri mai precise și mai dese de la Iași prin Papiniu și alții, care văzuseră înainte de plecare pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
barăci, desperarea ordonanței care l-a îngrijit ca o mamă. Avea „La Croix de guerre“ de la francezi. Era ca un copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându-și aminte de un caraghioslâc: fusese la groaznica nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu mai ține banii la ciorap, fiindcă nici ciorapi nu mai are. * În băncile noastre, pierderea banilor este asigurată. * Stelele de cinema sunt cele mai căzătoare; cele de televiziune nu sunt deloc. * Umorul nu a fost inventat pentru a stimula râsul, ci gândirea. Deși este dens populat, Pământul pare uneori pustiu. * Atunci când nu găsesc noduri în papură, căutătorii înghit cu noduri. * Lupul își schimbă părul; omul și-l păstrează. * Cel ce-și face semnul crucii pentru a fi văzut de alții
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
jos, cum țineam eu pânza, de fapt era invers, așa cum privești tabloul. Un coleg pictor, dar nu naiv, Ziepfl Dragoș, care este un foarte bun portretist, m-a văzut, fiind în vizită pe la sectorul de naivi, și l-a pufnit râsul, văzându-mă în postura asta, care părea, și poate este și acuma, o postură caraghioasă. Eu, la râsetele lui am replicat, care e problema lui, dacă eu pictez mai bine așa, pot să stau și cu picioarele în sus, dacă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
colegă de-a noastră, mi se pare că Narcisa o chema, s-a aplecat peste balustrada de protecție ca să vadă ce se întâmplă, și a revenit repede, spunând agitată: Băi, ăștia o pun aici !!! Normal că ne-a pufnit un râs teribil, ca să nu mai spun că jos erau doi băieți cu o fată, care aveau mașina oprită la capătul treptelor care duceau la izvorul termal, aveau și ei chef de o distracție, și au oprit ca să se simtă bine.......... la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nici țipenie de om. În cinci zile de când mă aflam în satul ăsta văzusem doar două babe, un moșneag și doi câni. Era ceva curios, dar nu știam ce. Am primit imediat răspunsul, fiind pe măsura întrebării: un hohot de râs cu lacrimi din partea unora, ce cu greu s-au putut opri ca să-mi explice că așa e obiceiul aici. Zilnic o femeie din sat ce are în grija ei biserica, trage clopotele la ora cu pricina, fiind un obicei străvechi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]