12,603 matches
-
București i-au îngăduit lui Virgil Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența suprapopulării agricole relative, densității rurale, nivelului de trai al gospodăriilor țărănești și structurii sociale a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația, școala etc. - poate fi apreciată ca o contribuție, cu note originale, a sociologiei poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al gospodăriilor țărănești și structurii sociale a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația, școala etc. - poate fi apreciată ca o contribuție, cu note originale, a sociologiei poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cooperația, școala etc. - poate fi apreciată ca o contribuție, cu note originale, a sociologiei poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica diferențierii sociale și a claselor sociale; atât modelul funcționalist pluralist, cât și modelele de clasă ale stratificării operau pe terenul societății, statul fiind considerat fie o funcțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în instrumentarul analizei structurii de clasă a țărănimii a unor variabile demografice, precum vârsta și mărimea familiilor țărănești, a proceselor de diferențiere demografică (Madgearu, 1936, p. 62 și urm.), a contribuit la rafinarea și îmbogățirea indicatorilor de dezvoltare socială în sociologia din țara noastră, în ciuda exagerării rolului factorilor demografici și a neglijării proceselor de diferențiere socială; o contribuție originală a sociologiei țărăniste este și „teoria societății țărănești active”, creatoare din punct de vedere istoric, aflată la antipodul unor puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de diferențiere demografică (Madgearu, 1936, p. 62 și urm.), a contribuit la rafinarea și îmbogățirea indicatorilor de dezvoltare socială în sociologia din țara noastră, în ciuda exagerării rolului factorilor demografici și a neglijării proceselor de diferențiere socială; o contribuție originală a sociologiei țărăniste este și „teoria societății țărănești active”, creatoare din punct de vedere istoric, aflată la antipodul unor puncte de vedere cu circulație în epocă, care caracterizau masele țărănești în termeni de pasivitate, inerție și conservatorism. Sunt relevante, în acest context
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
poporaniste și țărăniste apar mai suple, mai nuanțate. Căci să nu uităm că, așa cum subliniază unii specialiști contemporani, teoreticienii agrarieni au condiționat înfăptuirea idealului lor țărănist de două reforme esențiale: democratizarea vieții publice și rezolvarea problemei țărănești; o contribuție a sociologiei poporaniste la înțelegerea dezvoltării sociale constă în identificarea unor mecanisme sociale ale deteriorării relațiilor și condițiilor de viață ale claselor și indivizilor, cum sunt procesele de înstrăinare care se dezvoltă în cadrul civilizației urbane capitaliste, pricinuite de fenomenele reificării esenței umane
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de transformare a claselor sociale (1926, p. 133): importanța numărului indivizilor care transformă sectele în clase sociale; creșterea cantității tinde să împartă o clasă în noi formațiuni, ca, de pildă, „elita uvrieră”; lupta de clasă - factor de transformare a claselor; sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 82). Ca alternativă la sociologia marxistă, observa Ilie Bădescu, sociologia poporanistă a formulat două teze
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
elita uvrieră”; lupta de clasă - factor de transformare a claselor; sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 82). Ca alternativă la sociologia marxistă, observa Ilie Bădescu, sociologia poporanistă a formulat două teze fundamentale: 1) întreaga organizare socială ierarhică a omenirii s-a născut prin superpunere; peste „elementul țărănesc nediferențiat social, conservator s-au superpus pe rând, în istorie, feluritele rânduieli ierarhice, de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
factor de transformare a claselor; sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 82). Ca alternativă la sociologia marxistă, observa Ilie Bădescu, sociologia poporanistă a formulat două teze fundamentale: 1) întreaga organizare socială ierarhică a omenirii s-a născut prin superpunere; peste „elementul țărănesc nediferențiat social, conservator s-au superpus pe rând, în istorie, feluritele rânduieli ierarhice, de clasă și de castă; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și culturală nu mai țineau de tehnica politică, nici de resortul unor discipline parțiale, ca economia politică sau știința financiară, ci erau „probleme totalitare” care cereau soluții de ansamblu, de largă cooperare între științe și de perspective cuprinzătoare de cunoaștere. Sociologia ca știință de sinteză a societății era percepută ca fiind imperios cerută de nevoile vremii: „Era nevoie, pe de o parte, de documentare, pe de alta, de lămurire” pentru a ridica cetățeanul din „empirismul sărac pe care-l oferă cronica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca un centru multivalent, având obiective de informare și documentare, de cercetare științifică și de dezbateri publice, fiind structurat în 13 secțiuni: agrară, financiară, comercială, industrială, juridică, administrativă, politică, igienă socială și demografie, culturală, teorie politică și socială, politică externă, sociologie, probleme feminine. Secțiile țineau ședințe de dezbateri, analize pe probleme, acordau consultații și formulau proiecte de legi. Reputația deosebită de care s-a bucurat ISR pe plan intern și extern în cele peste două decenii de existență s-a datorat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernizare a societății românești este echivalentă cu tăgăduirea rolului istoric al principalului agent social al dezvoltării, și anume burghezia română, asistată în epoca mercantilismului de burghezia străină și de puterea de stat. Pe marginea celor prezentate până acum, rezultă că sociologia românească din epocă a acordat un spațiu larg și a mobilizat energii semnificative pentru diagnosticarea fenomenelor și proceselor dezvoltării sociale, devenind ea însăși parte a proceselor schimbării sociale. Sociologii vremii și ceilalți specialiști, care au adoptat punctul de vedere sociologic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și actualitate, Editura Metropol, București. Barbu, D., 1995, „«Formele fără fond» și puterea intelectualilor”, Sfera Politicii, anul IV, nr. 29-30, iulie-august. Bădescu, I., 1988, Timp și cultură, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Bădescu, I.; Dungaciu, D.; Baltasiu, R., 1996, Istoria Sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu, București. Brătianu, I.C., 1853, „Naționalitatea”, Republica Română (Bruxelles), nr. 2. Cernea, M., 1991, Putting People First: Sociological Variables in Rural Development, Oxford University Press, Washington. Constantinescu-Galiceni, V.; Ungureanu, Ion, 1983, Teorii sociologice contemporane, Editura Didactică și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Humanitas, București. Dobrogeanu-Gherea, C., 1910, Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare, Editura Socec, București. Drăghicescu, D., 1921, Evoluția ideilor liberale și un apel către tineretul liberal, Imprimeriile Independența, București. Filipescu, I., 1992, „Din contribuțiile lui H.H. Stahl la dezvoltarea sociologiei istoriei”, Sociologie Românească, III, nr. 5. Gusti, Dimitrie, 1938, „Starea de azi a satului românesc”, Sociologie Românească, nr. 10-12. Heath, A.; Evans, G.; Mărginean, I., 1994, „Clasa socială și politica în Europa de Est”, Revista de cercetări sociale, nr. 2. Hegedüs, András
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Dobrogeanu-Gherea, C., 1910, Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare, Editura Socec, București. Drăghicescu, D., 1921, Evoluția ideilor liberale și un apel către tineretul liberal, Imprimeriile Independența, București. Filipescu, I., 1992, „Din contribuțiile lui H.H. Stahl la dezvoltarea sociologiei istoriei”, Sociologie Românească, III, nr. 5. Gusti, Dimitrie, 1938, „Starea de azi a satului românesc”, Sociologie Românească, nr. 10-12. Heath, A.; Evans, G.; Mărginean, I., 1994, „Clasa socială și politica în Europa de Est”, Revista de cercetări sociale, nr. 2. Hegedüs, András; Markus, Maria
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
D., 1921, Evoluția ideilor liberale și un apel către tineretul liberal, Imprimeriile Independența, București. Filipescu, I., 1992, „Din contribuțiile lui H.H. Stahl la dezvoltarea sociologiei istoriei”, Sociologie Românească, III, nr. 5. Gusti, Dimitrie, 1938, „Starea de azi a satului românesc”, Sociologie Românească, nr. 10-12. Heath, A.; Evans, G.; Mărginean, I., 1994, „Clasa socială și politica în Europa de Est”, Revista de cercetări sociale, nr. 2. Hegedüs, András; Markus, Maria, 1972, „Modernization and the Alternatives of Social Progress”, International Sociological Conference of Modernization, Polish
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
I., 1994, „Clasa socială și politica în Europa de Est”, Revista de cercetări sociale, nr. 2. Hegedüs, András; Markus, Maria, 1972, „Modernization and the Alternatives of Social Progress”, International Sociological Conference of Modernization, Polish Acadmey of Sciences. Varșovia, iunie. Herseni, T., 1941, „Sociologia”, în N. Bagdasar, T. Herseni, S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne (vol. V, pp. 464-465), Societatea română de filosofie, București. Jowitt, Kenneth (coord.), 1978, Social Change in Romania, 1860-1940, University of California, Berkeley. Larionescu, Maria, 2001, „Ideea de organizare a competențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pop, Luana Miruna, 2003, Imagini instituționale ale tranziției, Editura Polirom, Iași. Popescu, L., 1998, Structură socială și societate civilă în România interbelică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Ralea, M., 1928, „Intelectualii și țărănimea”, Dreptatea, 9 ianuarie. Ralea, M., 1926, Introducere în sociologie, Editura Cartea Românească, București. Ralea, M., 1930, Ideea de revoluție în doctrinele socialiste. Studiu asupra evoluției tacticei revoluționare, Casa Școalelor, București.s Rădulescu-Motru, Constantin, 1904, Cultura română și politicianismul, Editura Socec, București. Rădulescu-Motru, Constantin, 1932, Vocația. Factor hotărâtor în cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
București. Zamfir, C., 1999, Spre o paradigmă a gândirii sociologice. Texte alese, Cantes, Iași. Zeletin, Ș., 1925/1991, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, Editura Cultura națională, București. Teorii ale dezvoltării Ilie Bădescu Teoriile dezvoltării sunt consemnate de istoricii sociologiei ca reprezentând cel dintâi răspuns al științei schimbărilor sociale la marea problemă a tranziției de la tradițional la modern. Dincolo de marea lor diversitate, teoriile dezvoltării și deci ale schimbării sociale au ceva în comun: apartenența la paradigma tranziției. Gloria paradigmei tranziției
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintâi răspuns al științei schimbărilor sociale la marea problemă a tranziției de la tradițional la modern. Dincolo de marea lor diversitate, teoriile dezvoltării și deci ale schimbării sociale au ceva în comun: apartenența la paradigma tranziției. Gloria paradigmei tranziției și, implicit, a sociologiei dezvoltării a fost atinsă în cadrul teoriilor modernizării. În spatele acestor teorii ghicim un sistem de gândire de o extraordinară persistență, în ciuda infirmărilor spectaculoase atât a teoriilor, cât și a ideologiei dezvoltării prin modernizare. Teza de bază a teoriilor modernizării este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
procese au însemnat și colapsul teoriilor modernizării ca sistem de gândire, dar și colapsul ECLA ca strategie politică de dezvoltare. Dar să examinăm mai îndeaproape istoricul teoriilor dependenței și deci începuturile noii paradigme, care a înlăturat aproape cu totul paradigma sociologiei tranziției, punând în locul ei un alt model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea capitalistă, evidențiind alte procese dominante, în locul tranziției urmate de succes, și anume: subdezvoltare durabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
atingea SUA doar în anii ’70 (teoreticienii americani iau așadar act de criza modului lor de gândire după zece ani; este paradoxul înapoierii relative a celor dezvoltați). În Europa de Est, modul acesta sincronist de gândire, ilustrat de teoriile modernizării și de sociologia și economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe o diferențiere între state, în cadrul statelor între regiuni, iar în cadrul regiunilor între oraș și zona rurală etc. Bibliografie So, A.Y., 1990, Social Change and Development, Sage Publications, Newbury Park. Bădescu, Ilie (coord.); Dungaciu, Dan; Baltasiu, Radu, 1999, Istoria sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu, București. Bellah, Robert N., 1957, Tokugawa Religion, Free Press, Glencoe. Brown, M.B., 1970, After Imperialism, Humanities Press, New York. Cohen, Benjamin J., 1973, The Question of Imperialism: The Political Economy of dominance and Dependence, Basic Books, New York
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbe societatea românească mai dramatic și mai profund decât oricine altcineva, prin mijloace nu tocmai ortodoxe, este adevărat, și împotriva teoriilor economice care afirmă că schimbarea „de sus în jos” a societății și a economiei nu e posibilă (Ionete, 2003). Sociologia românească s-a ocupat prea puțin de ei până acum și încă și mai puțin de mecanismele pe care le-au utilizat pentru a schimba societatea. Problemele genezei noului capitalismului românesc Două mari paradigme există cu privire la capitalism. Cea originară în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]