14,769 matches
-
mei nu-mi luau în serios veleitățile literare, socotind că, cu timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși, iar obrajii i se îmbujorau violent, întreaga ei ființă emana dăruire, participare, împlinire sufletească, paciență transcendentală. Eram încă prea copil ca ea să se străduiască a mă „lumina“ antroposofic, cum bănuiesc că avea de gând, căci mai târziu urma să descopăr aceste preocupări la surorile ei, de care m-am apropiat și dintre care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
politizarea mea din adolescență, totuși nu numai din proza lor îmi organizam atunci ideile. Ce păcat că memoria refuză să colaboreze cu mine la această întreprindere, căci mult aș dori să-mi explic cum s-au potrivit, în alcătuirea confuziilor sufletești din adâncul meu, sentimentele de generozitate pe care mi le-a inspirat citirea lucrării lui Theodor Herzl Țara veche-nouă (Altneuland) - carte tălmăcită în limba română, ce tata o achiziționase pe când era încă locotenent, după cum o dovedea iscălitura lui pe foaia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
esențiale, neavând nimic comun cu deschiderea mea cosmopolită spre toate formele și valorile, nereprezentând în ochii mei noul la care râvneam și care nu putea veni din lumea politicii, a ideologiilor. Rasist, șovin, antisemit? Așa ceva nu intra în compoziția mea sufletească. Destrămarea țării, a cărei imagine geografică mi se păruse a ține de ordinea naturii, căci cu ea mă născusem și nu cunoscusem alta, această ciocnire atât de fatală, de pustiitoare cu istoria altora (fiindcă, dacă nu ne bătusem, nu mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Birmingham. Cu alte cuvinte, în momentul întâlnirii erau deja personalități consacrate. Pe de altă parte, nu a existat un șef de școală care să confere o anumită unitate tematică, de abordare și, nu în ultimul rând, un tip de coeziune sufletească atât de necesară unei școli. Cei mai mulți specialiști consideră că personalitatea de cea mai mare anvergură a fost Raymond Williams. Însă Centrul de Studii Culturale de la Universitatea din Birmingham a fost înființat în 1964 de către Richard Hoggart, după care, în partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
am văzut prima oară fata cea mică pe Internet, am tremurat jumătate de oră și nu spuneam decât — Mamă, ce frumoasă ești! Mânca-o-ar mama de frumoasă! . Vreau să povestesc despre Leila și încep cu altceva. De ce? Pentru că stările sufletești sunt cele care primează, nu faptele. Nu munca este deosebit de grea, ci depărtarea și singurătatea. La un moment dat am spus: — Mamă, aici e pușcărie pe bani! Scrisoarea 11 N-aș vrea să-ți povestesc doar lucruri triste. Mulți vin
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
persoană cu mult spirit a spus că prinții sunt în morală ceea ce monștrii sunt în lumea fizică: se vede la ei în chipul cel mai vădit cea mai mare parte a viciilor care, la ceilalți oameni, sunt imperceptibile. Dispoziția ei sufletească este impetuoasă și inegală; se înfurie și se mâhnește, își iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
atunci se laudă pe ea însăși cu atât de puțină măsură și modestie, încât nu te poți împiedica, în ciuda indignării pe care o inspiră orgoliul ei, să râzi de lipsa de meșteșug și de ingenuitatea amorului ei propriu. Dispozițiile ei sufletești sunt atât de excesive încât o fac să fie cea mai nefericită persoană din lume și adesea cea mai ridicolă: nu știe niciodată ce vrea, de ce se teme, ce urăște, ce iubește. Ținuta ei nu are nimic degajat, nici natural
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe realitatea școlii. Nu puține sunt cazurile în care cadrul didactic este asemuit unui actor cu mii de fețe care-și joacă propriul rol, cât mai bine posibil. Partenerul de scenă este atât elevul, față de care trebuie să manifeste apropiere sufletească, empatie, răbdare, respect etc., cât și managerul școlar sau celelalte cadre didactice, pentru care trebuie să fie partener de cursă lungă. Altfel, spus, câte roluri, atâtea măști. Uneori profesorul împrumută replicile elevilor, încercând să-și estompeze adevărata personalitate. La rândul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul Stilul lui Henry James, al lui James Joyce, al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plece din spațiul natal, vine în lumea noastră (atât aflăm). Adevărata intrigă e de fapt încercarea romancierului de a ne educa în spiritul relativului. E un relativ care trece dincolo de teoria lui Einstein. E un relativ îmbogățit cu o dimensiune sufletească. Întreaga operă a lui Ackroyd e o fereastră deschisă spre mister. Revenind din lumea noastră de întuneric, care e o peșteră de umbre sub lumea "stafiilor de lumină" (p. 100) unde trăiește el, Platon încearcă să facă lumina să perceapă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că va fi descoperit. Moare în final (începutul cărții) paralizat pe un pat de spital. În această clipă începe derularea inversă. Povestirea nu e nuanțată afectiv. Viața e uscată și stearpă: fără amoruri, fără familie. Putem să-i înțelegem golul sufletesc doar când descoperim cumplitul lui trecut (în carte acesta fiind văzut ca viitorul lui). Cartea începe cu o viață în care sexul nu are nicio urmă de sentiment. Eul interior nu încetează a se minuna. Ochiul acesta interior e tânăr
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poveștile altora, de preferință eroi din alte vremuri. Dată fiind această nevoie acută de impersonalitate (oare nu pretindea și foarte personalul T.S. Eliot că e impersonal?), volumul de poezie (începutul carierei scriitoricești a lui Peter Ackroyd) este un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne mărturisește ce simte, ce știe despre iubire, sex și moarte. Tragem cu ochiul la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de mâhnire învelite
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria e o temă foarte aproape de sufletul poetei. Revine imaginea părinților, propria imagine împreună cu soțul ei (To Break This Silence, Ca să rupem tăcerea). Întâi caută pacea sufletească, apoi descoperă "izolarea reciprocă". Soțul și soția sunt fiecare "destinul și aerul celuilalt", împart casa, priveliștea și viața, dar sunt două inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The House of Doctor Dee. E un regret cu o cauză precisă, ori e doar o stare de fond? PA: Da, există acest regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că starea mea de spirit s-a strecurat în text, însă intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului Dee; de când eram student m-a interesat necromanția. Este una din figurile pe care le am mereu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și cultural, distinct, al psihologiei. Formulând, cu pricepere mai mare sau mai mică, acest obiectiv pretind, cu rândurile acestea, că fac psihologie, nu vrăjitorie, că transmit, prin ele, din înțelepciunea unor predecesori, cu ajutorul căreia, peste vremuri, s-au alinat suferințe sufletești, s-au formulat regulile și legile de urmat pentru a găsi soluții în situații problematice, s-au găsit căi de împăcare cu sine a oamenilor greu încercați de problemele vieții. Măcar și din respect pentru trecutul și diversitatea cunoștințelor deprinse
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de cel de anima sau de suflet. Pitagora l-a identificat într-un alt termen, de pneuma, folosit de scolastică până la sfârșitul Evului Mediu. Conceptele respective erau destinate să încorporeze preocupările existente pentru studierea unor fenomene de conștiință, de alienare sufletească, de experiență personală, de activitate mintală, de orientare ș.a. Pentru M. Ralea și C.I. Botez (1972), termenul de psihologie apare pentru prima dată într-o lucrare despre morală, a lui Rudolf Goelenius, publicată în 1590, consacrarea conceptului fiind apoi realizată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
omenesc, în special pentru a tăia sau despica ceva, o acțiune net diferită de ceea ce făceau până atunci oamenii primitivi cu dinții și unghiile. Un alt argument de bază, evocat în favoarea acestei perspective de gândire, se referă la analiza vieții sufletești a omului, în acord cu care progresele realizate în domeniul diverselor tehnologii în decursul vremurilor istorice au fost prea lente și nu au atras după sine o dezvoltare asemănătoare a inteligenței. Mai mult, avântul extraordinar al tehnologiilor din ultimele două
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ascunse au făcut și fac ca relațiile dintre psihologie și teologie să fie ignorate, să fie tăinuite sau considerate cu multă prudență (M. Eliade, 1981; P. Țuțea, 2005), deși domeniile lor de aplicație aproape că se suprapun, și anume viața sufletească, conștiința umană. Se preciza că teologia își revendică accesul la cunoaștere pe calea credinței, ca spre ceva reproductibil în ordine logic deductivă; în știință, locul personajelor divine este preluat de predecesori, de cei care s-au sacrificat în domeniul respectiv
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vremurile antice, acesta a existat și nu poate fi negat. Elementele structurale ale acestui trecut fac parte din / și completează cu succes paradigma actuală a acestui domeniu de cunoaștere distinct, psihologic. Vorbesc aici de un trecut de pe vremea când vieții sufletești i se spunea anima sau pneuma, când lipseau categoriile conceptuale fundamentale de astăzi, când obiectul cunoașterii sau "grădinăritului" era doar aproximat sau era tăinuit în spatele metaforelor, miturilor și ritualurilor de diferite feluri. Interesant este însă cum, cu un aparat conceptual
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
puzzle, dominat de concepții fanteziste și extravagante, încărcat cu numeroase superstiții, dar cu interes pentru sufletul individual, pentru destinul acestuia după moarte. Alexandria a fost locul unde au apărut mugurii pornind de la care vechea paradigmă antică, panteistă, asupra explicării vieții sufletești sau psihice, a putut să-și completeze necesara verigă lipsă. Aceasta s-a întâmplat prin individualizarea credinței divine panteiste, deja existente, cu una creștină. A fost o împlinire realizată prin descoperirea credinței în Dumnezeu, inițiată de un reprezentant de seamă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
funcțiilor superioare ale rațiunii, putea fi realizată doar prin înălțarea spre Dumnezeu. Era o înălțare în care lumina sufletului se vedea prin adevăruri științifice, estetice și morale. Paradigma gândirii psihologice se completează aici dintr-o nouă perspectivă, în care viața sufletească este făcută dependentă în întregime de divinitate. Pentru a exista, sufletul se folosește de corp, adevărul din operațiile matematice ale minții este un produs al intervenției divinității, al înțelepciunii acesteia. Grație unei experiențe interioare a fost admis că sufletul se
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
arbitru propus anterior ca novator de credința creștină este luat acum de un altul activ, interesat de cunoașterea fenomenelor naturale, a celor dependente de voința și dorința acțiunilor sale transformatoare, cu interes deschis față de exploatarea resurselor naturale. Paradigma explicării vieții sufletești se completează cu un nou element structural, bazat pe o altă putere statală, diferită și complementară celei bisericești. Această putere era distinctă și mai rafinată, dobândită pe baza productivității materiale a omului concret. Se trezește interesul pentru detaliile vieții cotidiene
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
tot mai pronunțate note naționale. S-a născut un noul raționalism, s-a deschis o nouă perspectivă de interpretare a fenomenelor naturale și a celor sociale, cartezianismului i s-a dat prioritate în explicarea omului și a naturii sale. Viața sufletească a putut fi din nou regândită, ca fiind făcută după o mecanică mai perfecționată, substanța subiectivității se redimensionează, sunt implicate în studiul ei instanțele neuronale de suport. Problema raportului suflet corp dobândește dimensiuni concrete. În centrul preocupărilor cercetătorilor iluminiști ai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
om concret deasupra naturii, unde, în bună sfidare a Sf. Augustin, i-a luat locul divinității, celui din Ceruri omul fiind făcut Dumnezeu. Fetișul aflat la baza acestui raționalism a constat într-o abilă substituire a determinismului natural-istoric al vieții sufletești inclusiv a esenței sale religioase prin cel social istoric. Omul reprezentat de filosofia marxistă este un ateu, căruia i s-a permis să devină Dumnezeu, cel din Cer, i s-a permis să ia locul sfinților din cărțile biblice sau
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au făcut-o "de mână" cu ordinea evlaică cum a fost cazul lui Descartes, ordine pe care a înfruntat-o și a depășit-o "din interior". "Prezicerile" lui René Descartes s-au referit la o perspectivă reflexologică diferită asupra vieții sufletești, la modul de a voi și de a gândi al oamenilor, la pasiunile acestora, care până atunci erau puse doar pe seama divinității. Raționalismul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea a adus cu sine o perspectivă de integrare mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]