12,522 matches
-
de la luce, édition soignée par Marin Mincu et Sanro Albisani, Garzanti, Milan, 1989, 150 p. 1075 V. Lucian Blaga, Poesii/Poesie, sélection, traduction et note introductive par Viorica Bălteanu, Timișoara, Editura de Vest, 1995, 106 p. 1076 V. Lucian Blaga, Tristețe metafizica : Poeme/Metaphysische traurigkeit : Gedichte, traduit par Wolf Aichelburg, Georg Drozowski, Zoltan Franyo, préface et tableau chronologique par Wolf Aichelburg, Éditions Grâi și suflet, Bucarest, 384 p. 1077 V. Lucian Blaga, Puizii aleapti (Poèmes choisis), traduit par Ionel Zeană, Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1995, 79 p. 1079 V. Lucian Blaga, Božja senka, traduit par Petru Krdu, Râd, Beograd, 1995. 1080 V. Lucian Blaga, Der wunderbare Samen, Deutsche Nachdichtung und Geleitwort von Wolf Aichelburg, Universal Dalsi, Bucarest, 1998, 80 p. 1081 V. Lucian Blaga, Tristețe metafizica, traduit par Lajos Áprily ; édition soignée par Ion Acsan ; préface par Elemér Jancsó, Éditions Grâi și suflet, Bucarest, 1999, 112 p. 1082 V. Lucian Blaga, Nas cortes de saudade : Antologia poetica, préfacio de José Augusto Seabra, traduçao do romeno
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Lucian Blaga, Poeme alese/Poèmes choisis, volume collectif, op. cît., p. XXII : " Pour le moț introductif, nous avons reproduit la préface de Eugen Simion au florilège bilingue de Poeme/Poèmes de 1974. " 1270 Idem, p. XXI-XXII. 1271 V. Lucian Blaga, Tristețe metafizica : Poeme/Metaphysische traurigkeit : Gedichte, op. cît. 1272 V. Tudor Arghezi, Poeme alese/Poèmes choisis, volume collectif bilingue, op. cît. ; Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite/ Wohlgefügte Worte, ediție bilingva română-germană, prefață de Paul Schuster, selecție și note asupra ediției de Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
critici) Boas enumera, cu satisfacție, o pluralitate de funcții ale literaturii și de tipuri corespunzătoare de critică ; iar la sfârșitul lucrării The Use of Poetry and the Use of Criticism (Utilitatea poeziei și utilitatea criticii) T. S. Eliot insistă cu tristețe sau, cel puțin, cu un ton ostenit, asupra "varietății poeziei" și asupra varietății funcțiilor pe care le pot îndeplini, în momente diferite, diferitele feluri de poezie. Dar acestea sunt excepții. A lua în serios arta sau literatura sau poezia înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate este redusă la minim. Toate aceste chipuri au în comun o enigmatică tristețe colorată de reflexivitate, de meditație, de un rapel către propria interioritate, refuzând orice contingență. Pictorul afirma tranșant: "Din momentul în care le dai ceea ce oamenii numesc expresie, distrugi caracterul tipic și le transformi în portrete degradate, care nu-s bune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci este reținută într-o interioritate stranie, care-i conferă o anume fixitate. Are ceva statuar, care contribuie la impresia de nemișcare, de reținere și retractilitate. Nu mai avem nimic tranzitiv în acest portret, afectele pe care le putem bănui, tristețe, decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare de somnolentă-abstragere și regresie în datele psihismului abisal. De aici decurge și acest efect de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător combinat cu un corp armonios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un fel care-l apropie pe Paciurea de Rodin. "Un bărbat, șezând cu capul în jos, ascuns între brațe, viguros construit, are de o parte și de alta două figuri de femei, una în picioare și aceasta exprimând neliniștea și tristețea. Peste suferința acestor personaje-simbol se ridică energicul chip eminescian. Proiectul, aproape odată și jumătate cât statura unui om, are un modelaj rodinian, susținut însă pe o forță constructivă ce amintește de dramatismul lui Michelangelo, coordonatele acestea manifestându-se adesea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din blocul de marmură 3) sensul anecdotic a dispărut complet, nu persoana empirică a Ceciliei Cuțescu-Storck ca persoană publică, ca personalitate, ca femeie de lume contează, ci ceea ce reprezintă dimensiunea geniului, a sensibilității ei artistice. Chipul exprimă un fel de tristețe abstractă, privirea se fixează într-un punct ideal, în afara vizibilului. Ștefan Luchian face portretul prietenului său, Virgil Cioflec, Portretul lui Virgil Cioflec (ulei pe pânză, 0,495 x 0,435 cm, cod 8219/71969, 1901), critic de artă care-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mărturisind o circumscriere tragică a existenței sale. Privirea concentrată, pătrunzătoare a pictorului te fixează cu energia unei somații, ceva s-a schimbat și în jocul între lumină și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată cu tristețe. Luchian pictează nu doar o état d'âme simbolistă, ci și o prise de conscience, privirea sa are ceva decisiv. Pictorul pare să-și fi asumat destinul, omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vie sans être préparés. L'allure îndreptățesc observația lui Șirato privitoare la relația sculpturii simboliste cu literatura, relație sesizată pe un alt palier și de Adriana Șotropa "Titlurile indică explicit apartenența operelor la un repertoriu simbolist sugestia misterului, a angoasei, tristețea, durerea, visul (...)318. Devine semnificativ faptul că artistul reia în variațiuni același subiect prezentat în lucrarea Spre infinit, una din versiuni aflâdu-se la Muzeul Național de Artă din Craiova, lucrare executată "à la cire perdue", pe care și Constatin Prodan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca pentru o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din față era reprezentată, într-o schiță, moartea (schelet) călcând pe cadavre, pe alta un convoi de oameni încovoiați, pe latura din dreapta o femeie, având la picioare un cadavru, blestemând cerul, iar pe latura din stânga o altă femeie, doborâtă de tristețe, cu capul plecat, plângându-și durerea. Chiar și din acest stadiu al proiectului, deducem că Paciurea nu era preocupat de exprimarea ideii într-o viziune grandios monumentală, ci numai de sublimarea ei printr-o formă simbolică deosebit de expresivă"353. Artistul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și melancolia decadentă sau spleen-ul. Această tristețe era mult mai profundă și mai dramatică decât melancolia romantică, căreia îi constituie extrema agravare. Ca și "spleenul" lui Baudelaire el are o bază fizică și fiziologică"377. Oricum, melancolia va funcționa în doi timpi, alternând paradoxal stările de exaltare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea vitrificată a celei mai negre melancolii. Există însă și o altă dimensiune a melancoliei, diluată, îndreptată către stările de reverie, de difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic, ci unor sensibilități accentuate. Asociată unei état d'âme simboliste regăsim reveria, mai degrabă decât spleen-ul, reverie care-și face loc în tablourile pictorilor români de paletă simbolistă. În cazul decadentismului, reveria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o Schiță de monument funerar (ronde- bosse în ghips, 32 x 30,5 x 21 cm, nesemnat, nedatat, inventar 916184). Primele două sculpturi, dintre care una în mod cert cu destinație funerară, au câteva trăsături în comun, femeia care întruchipează tristețea își ascunde chipul lipindu-l de postamentul de marmură sau de un bloc de piatră. Efectul stă tocmai în această ascundere a chipului, asociată ascunderii plânsului sau a tristeții, dar și a unui rapel către propria interioritate. Ascunsă vederii și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu destinație funerară, au câteva trăsături în comun, femeia care întruchipează tristețea își ascunde chipul lipindu-l de postamentul de marmură sau de un bloc de piatră. Efectul stă tocmai în această ascundere a chipului, asociată ascunderii plânsului sau a tristeții, dar și a unui rapel către propria interioritate. Ascunsă vederii și descifrării, melancolia se reflectă la nivelul posturii care preia întregul potențial de expresivitate pe care-l avea chipul. Absența chipului transferă posturii capacitatea de evocare a celor dispăruți, tensiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amintiri triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie simbolistă se află și alte două sculpturi-nuduri: Pe gânduri (ronde-bosse, 34,5 x 10 x 10 cm, semnat și datat pe postament spate: Fr.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
filtru poetic. În același registru ar putea intra o ilustrată a lui Kimon Loghi intitulată Gioconda, unde personajul degajă un aer de mister, care vine și din contrastul dintre zâmbetul aparent, un zâmbet absent, care răspunde unei imagini interioare, și tristețea privirii visătoare. Băncilă ajunge la München în 1894, unde stă cu aproximație patru ani, studiind sub îndrumarea profesorilor Raub și Gysis, lucrând și în atelierul pictorului Haschbé, ca apoi să se deplaseze la Paris și ulterior în Italia. Anton Coman
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb și puțin albastru. Coroanele arborilor se pierd în brunul fundalului. De unde vine impresia de tristețe pe care o degajă acest chip și pe care pictorul o evocă și prin titlu? Kimon Loghi transferă un tragism de factură antică unor personaje extrase din mediul rural, ca în cazul tabloului Fată cu maramă albă, (ulei pe pânză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gauguinian. Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată în el într-un mod artificial. Această femeie de la țară insertul personajului într-o lume rurală este pur aleator -, are o noblețe tragică a trăsăturilor, o tristețe ineluctabilă. Tabloul degajă acest efect de încremenire în acest alb care gipsează personajul și îi conferă ceva statuar, culorile sunt vâscoase, dense. Chipul pare prins în rama acestei marame ca într-o mască. Și Loghi urmărește un spectru larg al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intrarea în cadru a acestui personaj feminin. Ipolit Strâmbu realizează un "Studiu de nud" în Rampa 389, "studiu" în care putem recunoaște o sensibilitate afină simbolism-decadentismului. Femeia pozează cu capul aplecat, sprijinit în palmă, într-o atitudine de reverie, de tristețe. Pictorul realizează pictura unei stări, a unui sentiment care, chiar dacă nu are intensitatea maladivului, se colorează de o sensibilitate puternică. Există aici și o subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici și o subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest. Altfel, inefabilul reveriei melancolice poate fi cuprins într-o temă îndelung utilizată în formatul idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]