127,199 matches
-
anul 1886 a avut loc atentatul împotriva primului ministru Ion C. Brătianu în timp ce mergea agale pe jos, pe o stradă in București, împreună cu Constantin F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei. Atentatul a eșuat iar agentul secret care îi însoțea pe cei doi l-a arestat pe agresor. A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu: "Florica", dispărută la numai 3 ani, "Sabina" (1863-1941, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino), "Ion" (1864-1927, de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
s-au arătat complet clemente. Istoric vorbind, călugării înșiși au traficat femei din familiile de care aparțineau (mame, de ex.) în pitorescul lor refugiu montan în timpul războiului de independență al Greciei, iar femei occidentale din familia elitei politice care a însoțit poporul grec pe calea lui spre independență, au reușit și ele să viziteze insula travestindu-se. Condiția celibatului, definitorie în viața monahală, ca și comunalitatea traiului (într-o chilie trăiesc adesea 3 sau mai mulți călugări), pare a fi o
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
endemică printre călugării atoniți se întoarce scârbit și dezamăgit înapoi în Rusia. De-a lungul timpului o serie de jurnale de călătorie au marcat reputația comunității monastice de la Muntele Athos în privința homosexualității. În 1920, muzicianul britanic Ralph Brewster a vizitat însoțit fiind de un amic grec complexul monastic de la muntele Athos, și a scris pe baza notelor lui de jurnal o carte numită "Cele 6000 de bărbi ale Athosului", publicată în 1935, în care atinge din punctul de vedere al homosexualului
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
copii, Herbert (n. 1849), Wilhelm (n. 1852) și Marie (n. 1847). Johanna a fost o femeie timidă, retrasă și profund religiosă - deși renumită pentru limba ei ascuțită mai târziu în viață - și în viața publică a lui Bismarck era uneori însoțită de sora ei, Malwine („Malle”) von Arnim. În timp ce era în vacanță singur la Biarritz, în vara lui 1862 (înainte de a deveni prim-ministru al Prusiei), Bismarck ar fi avut o legătură romantică cu Kathy Orlov, soția de 22 de ani
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
care tânărului nobil îi plăcea să se scalde în zorii zilei când ieșea din cârciumile afumate. Când s-a instalat la Berlin într-un apartament confortabil pe Friedrichstrasse nr. 161, la câțiva pași de bulevardul Unter den Linden, l-au însoțit doi prieteni, Motley și Keyserling. Otto, deși frecventa saloanele de operă mai mult ca universitatea, a reușit să-și ia examenele. Mama sa ar fi dorit ca el să lucreze în diplomație, dar concurența era mare în această profesie și
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
numește duce de Lauenburg, general de cavalerie, feldmareșal și îi oferă, printre altele, portretul său în mărime naturală (se știe că era înalt de 1,98 m). Pe 29 martie 1890, prințul Bismarck părăsește Berlinul, în mijlocul ovațiilor mulțimii care îl însoțește la gară. Furios de această popularitate, Wilhelm al II-lea pune să i se facă cancelarului tot felul de șicane. Îi schimbă numele din „Bismarck” în „Wagenfeld”. În ziua următoare bancherul Bleichröder, prieten intim al prințului, este chemat în fața tribunalului
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
nr. 4 (în prezent monument istoric), până în momentul în care s-a hotărât să părăsească țara, la 15 iunie 1946. Planul de plecare din țară a fost simplu, dar foarte bine pus la punct. În dimineața zilei de 15 iunie, însoțit de secretarul său, Barbu Niculescu, și de șofer (agent al Poliției, care avea sarcina să-l supravegheze), generalul Rădescu îi face o vizită lui Iuliu Maniu. Apoi a cerut să fie dus la nepoata sa, Aura Sachelarie, unde obișnuia să
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
fost domn al Țării Românești, și al lui Gheorghe Rakoczi al II-lea din Transilvania, este învins de Ghica la Strunga. În decembrie 1658 ia și el parte alături de armatele turco-tătare la jefuirea Transilvaniei. Dar, în anul următor, Constantin Șerban, însoțit acum de Mihnea al III-lea Radu al Țării Românești, îl lovește pe Ghica la Jijia și-l alunga spre Buceac. Tătarii îl reîntronează, gonindu-l pe Șerban peste munți, iar pe Mihnea în Muntenia (martie 1659), unde în cele
Gheorghe Ghica () [Corola-website/Science/297381_a_298710]
-
zilei de 30 decembrie 1947, regele, împreună cu regina-mamă și câteva persoane de la Curte s-au deplasat spre București, iar în jurul orei 12:00 au ajuns la palatul din șoseaua Kiseleff. În 15 minute au sosit și Petru Groza, care era însoțit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Groza a fost cel care s-a adresat primul: "„Ei bine, Majestate, a sosit timpul să aranjăm o despărțire prietenească”". Surprins, Mihai a întrebat ce trebuie să înțeleagă prin aceste cuvinte. "„Problema de a pune capăt monarhiei
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
literare n-a găsit, dar a găsit acte publice și particulare, scrisori etc. în care - dacă nu se putea urmări dezvoltarea unor idei - se pot vedea fazele evoluției limbii. El nu s-a mulțumit să le transcrie, ci le-a însoțit de observații felurite despre care marele filolog german Schuchard a zis: "Pătrunderea și erudiția lui Hasdeu se pun în evidență aici în modul cel mai splendid". Volumul al II-lea poartă titlul special de "Cărțile poporane ale românilor în secolul
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
chirurgicale pe cutia craniană (confirmând textele hipocratice ulterioare care descriu această practică). Etnonimul "Ἀβδηρίτης" ("Abderites") se aplica locuitorilor orașului Abdera sau celor originari din Abdera (română: "abderit, abderitan"). Conform uzanțelor din Grecia antică, o indicație referitoare la locul de origine însoțea în mod obligatoriu numele proprii ale marilor personalități recunoscute la nivel panelenic. Astfel, numele lui Democrit, Protagora, ș.a. erau însoțite de „epitetul” "ὁ Ἀβδηρίτης" (abderitanul, cel din Abdera), care a sporit fără îndoială prestigiul intelectual al orașului și de care
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
sau celor originari din Abdera (română: "abderit, abderitan"). Conform uzanțelor din Grecia antică, o indicație referitoare la locul de origine însoțea în mod obligatoriu numele proprii ale marilor personalități recunoscute la nivel panelenic. Astfel, numele lui Democrit, Protagora, ș.a. erau însoțite de „epitetul” "ὁ Ἀβδηρίτης" (abderitanul, cel din Abdera), care a sporit fără îndoială prestigiul intelectual al orașului și de care localnicii au ajuns să fie, pe bună dreptate, extrem de mândri. Pe de altă parte, în antichitate, locuitorii din Abdera erau
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
unei parități cu SUA în cursa înarmării . Cheltuielile imense din anii 1970 pentru producerea rachetelor balistice și submarinelor au provocat mari lipsuri alimentare și nemulțumirea populației. Dezaprobarea puternică a intelectualilor și disidenților că Aleksandr Soljenitin și Andrei Saharov a fost însoțită de măsuri represive: deportări în gulaguri și izolarea în spitalele de psihiatrie. După suprimarea prin forță a Primăverii de la Praga în 1968, conducerea sovietică a aprobat politică de conciliere lansată în 1970 de către cancelarul Willy Brandt. Din 1970 s-a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
textile. Rezultatele au fost excelente. Volumul producției industriale a crescut de 1,5 ori, iar productivitatea muncii cu o treime. Brejnev a criticat reformele și reorganizările organelor economice și ale partidului ale predecesorului în cadrul Congresului XXIII al PCUS. Reformele erau însoțite de o schimbare neîncetata a cadrelor ce au dus la apariția neîncrederii în rândul funcționarilor de partid. Prezidiul CC a redevenit Biroul Politic, iar primul secretar al CC al PCUS și-a reluat vechea denumire de secretar general. În 1965-1966
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
1678, și a intrat în București la 6 ianuarie 1679 (stil vechi). În 1683 a luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați. Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol-Bender care au ocupat orașul. 2. în Bender e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici . „Brigada 22 era alcătuită, de fapt, dintr-un batalion de infanterie, două companii de pionieri, 1 escadron de cavalerie și o baterie de artilerie” . Plecarea s-a făcut
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
mai multă notorietate. În iarna anului 1566 în Imperiul Otoman s-a dat ordin de mobilizare a trupelor pentru campania din vară, care avea drept țintă Viena. Sultanul în vârstă de 71 de ani urma să conducă personal marea oaste, însoțit de marele vizir Sokollu Mehmet Pasă. Suleyman pleacă din Istanbul în fruntea armatei la 1 mai 1566.În drumul său spre cetatea Eger, ultimul bastion înainte de Viena, Suleiman a hotărât să asedieze cetatea Szigetvar, a cărui comandant Nikola Zrinski (Miklos
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
tributara otomanilor înainte de Rovine. La 1417, Sukrullah a consemnat că în urma unei demonstrații de forță a sultanului, au avut loc negocieri între domnul valah și sultan, astfel că Mircea a acceptat să plătească haraciul, să trimită ostatici și să îl însoțească pe sultan în expediții militare. În cele din urme a fost încheiat și un jurământ, care era valabil pe durata vieții lui Mircea ( era o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
care dacă refuzau să se convertească la Islam, puteau plăti o taxă, djizya ( bineînțeles, că dacă refuzau una din cele două oferte, atunci musulmanii porneau un război împotriva lor. Prima „invitație” era reprezentată de chemarea la Islam. Această chemare era însoțită de o serie de drepturi și obligații reciproce: cei care se converteau trebuiau să se supună, să celebreze slujbele religioase, să achite zakat-ul, să cedeze cincimea din pradă etc., însă era protejat de Allah ( politeiștilor arabi care treceau la Islam
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
editoriale ale participanților cu</spân><spân class=" 5yi- 5yi "> Gazeta.</spân></div> Pentru a participa la atelier, vă rugăm să trimiteți un text de critică de artă</spân> (arte vizuale / teatru / film / muzică / literatura / etc.) de maxim 500 de cuvinte, însoțit de un <spân class=" 5yi-">CV, o prezentare sau o biografie</spân> la adresa atelieregap@gmail.com</div> Atelierul este deschis unui număr de maxim 15 participanți. Participarea la atelier este gratuită</spân>. <spân class=" 5yi-">Termenul limită</spân> pentru trimiterea
Împreună scriem politic! () [Corola-website/Science/296099_a_297428]
-
de gunoaie din București. Aceștia sunt ei înșiși parte din lucrare: unii își celebrează propria muncă, aceea de colector de fier vechi, prin performarea unui „cor al gunoierilor”, care cântă în patru limbi vest-europene, în fața turiștilor culturali, aterizați mahmuri și însoțiți de ghizi locali, în Rahova, Ferentari sau Giulești. Alții chiar strâng gunoaiele în urmă turiștilor, fiind angajați în proiect că free-lanceri.</div> Din păcate, chiar mulți artiști sunt nevoiți să se mute tot mai la periferie. Unii găsesc însă soluții
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.14: Locuirea - istorii personale () [Corola-website/Science/296100_a_297429]
-
este însă alegerea ce asigură disocierea fără echivoc de o populație extra-europeană, percepută în logica colonială ca o amenințare civilizațională. În contextul românesc a dominat „nu”-ul, arătând amnezia societală față de experiențele extrem de dure ale migrației populației locale. Amnezia este însoțită de speranța recunoașterii de către Occidentul european potrivit căreia - conform logicii coloniale - societățile adolescentine ale Europei de Est s-au maturizat în sfârșit și au devenit suficient de albe, civilizate și stabile. Și iată că, în sfârșit, începem azi să avem
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
online, și pot fi un punct de plecare pentru viitoare colaborări editoriale ale participanților cu Gazeta. Pentru a participa la atelier, vă rugăm să trimiteți o opinie personală argumentata despre un obiect artistic (arte vizuale / teatru / film / muzică / literatura / etc.), însoțită de o scurtă prezentare<spân style="font-size: medium;"> la adresa atelieregap@gmail.com .</spân></spân></spân> Atelierul este deschis unui număr de maxim 15 participante/ți. Termenul limită pentru înscrieri este 8 octombrie. Programul atelierului va fi stabilit împreună cu participantele/participanții
ÎMPREUNĂ SCRIEM POLITIC! - sesiunea a doua () [Corola-website/Science/296109_a_297438]
-
pe chipul protagonistei. Deși Maren Ade respinge o intenție feministă în spatele scenariului, este imposibil de ratat observația că Ines este singurul personaj feminin care participă activ în cadrul dezbaterilor cu partenerii de afaceri. Cu excepția asistentei personale, Anca, protagonista sosește la birou însoțită de un grup de bărbați, se așază la masa negocierilor doar cu bărbați și se învârte în cercuri profesionale majoritar populate de bărbați. În plus, regizoarea nu se sfiește să ridiculizeze încercarea pedant-cavalerească a lui Tim, iubitul de ocazie al
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
va fi - cum?” (p.359) Unii deplâng golul afectiv rămas în urma destructurării sentimentelor naționaliste: când coborau din tren la Moscova, coborau pe muzică: ”În avânt, puternică, de neînvins de nimenea/ Moscova mea, patria mea, ție-ți dăm toată dragostea” și însoțiți de mesaje: ”Tovarăși pasageri, trenul nostru a ajuns în capitala patriei noastre, orașul-erou Moscova!” Acum îi întâmpină ”un oraș străin, necunoscut... Vântul purta pe străzi hârtii murdare și bucăți de ziare, sub picioare îți scrâșneau cutii de bere.” Văzând că
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]