KorAP: Find »[drukola/base=îndepărtat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...500 501 502 ...509 >

12,713 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ani. Începutul arheologic este indicat de primele obiecte sigure, pietrele sfărâmate și așchii de piatră, riguros datate, descoperite În siturile arheologice din Africa Orientală. Dar cultura poate să fi fost una din Însușirile primatelor hominide dintr-o perioadă mult mai Îndepărtată, chiar și În forme mai simple și mai puțin specifice, având În vedere că o mare parte a primatelor antropoide (fără a mai lua În considerare alte specii de animale) prezintă forme și grade de comportament cultural. Desigur, nu există

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puțin specifice, având În vedere că o mare parte a primatelor antropoide (fără a mai lua În considerare alte specii de animale) prezintă forme și grade de comportament cultural. Desigur, nu există speranța de a descoperi manifestări religioase atât de Îndepărtate În timp, dar acesta este arcul cronologic de posibil interes; iar În scop euristic, În cercetarea unui fenomen atât de evaziv, este bine să ne oferim o perspectivă cât mai largă. Ideea conform căreia comportamentul cultural de tip hominid a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai sus implică faptul că o metodă ideală pentru descoperirea și descrierea religiilor preistorice, În diversitatea lor, cu ramificațiile și rădăcinile lor, ar fi aceea care pornește de la prezent sau de la trecutul apropiat pentru a se aventura apoi În trecutul Îndepărtat. Această sugestie nu este nouă. După R.R. Marett (1935), dacă mergem din prezent Înspre trecut, urmele principalelor instituții umane, religia Înainte de toate, persistă până la dispariția lor comună În același punct În care dispare și omul. Dar ceea ce lui Marett și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut efectiv apariția: mai exact, un comportament nou care apare În interiorul comportamentului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și formulări religioase, nu numai al abilității conceptuale umane În general. În același timp, o descoperire de mare importanță este faptul că grafismul pare să Înflorească la fel de devreme (acum cel puțin 40 000-30 000 de ani) În trei zone foarte Îndepărtate unele de altele, situate la limitele extreme ale lumii: Africa de Sud, Australia și Europa atlantică. Un al patrulea pol ar putea fi și India Împreună cu Brazilia. Ne aflăm deci În fața unui fenomen legat de ariile marginale, situate departe de centru. Grafismul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele mai importante sunt, În afară de Înmormântările colective (sub un tumul sau nu), creșterea cailor și călăritul - aspecte ale unui mod de viață care a marcat până astăzi imensele stepe eurasiatice, din Mongolia până În Ungaria. Asemănările culturale Între regiuni atât de Îndepărtate, dar unite de stepe, nu lipsesc. Și totuși nu există nimic care să indice faptul că civilizațiile asociate au fost primele sau singurele care au vorbit o limbă indo-europeană. Ar fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre originea lumii - În timp ce mintea demiurgului (Ptahxe "Ptah", zeul meșteșugar din Memphis) concepea, gura sa pronunța: numele rostit era cel care producea existența În cadrul unui proces intelectual. Au existat dubii În privința vechimii acestui text plasat Într-o epocă atât de Îndepărtată de cea de care se vrea a fi legat. Dar anumite detalii ne permit să considerăm că cel puțin nucleul său ar fi putut apărea În acele timpuri. 7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELORTC "7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELOR" Tot ceea ce am spus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
i-a alungat pe aceștia din Egipt până În teritoriile lor de origine - este o familie de principi libieni din Deltă, stabilită În cetatea Sais. Aceasta a știut să profite de invazia asiriană pentru a guverna Valea Nilului În numele mult prea Îndepărtatei cetăți Ninive, iar apoi a reușit să manevreze armatele grecești și cariene pentru a-și cuceri independența și autoritatea. Astfel, cu puțin Înainte de jumătatea secolului al VII-lea Î.Hr., Egiptul este din nou unificat sub stăpânirea autoritară a Tebei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al biblicului Noexe "Noe", care, În tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
4. PANTEONULTC "4. PANTEONUL" 1. Formarea panteonuluitc "1. Formarea panteonului" Ceea ce am observat În subcapitolul 2.3 În legătură cu religia mesopotamiană rămâne, În general, valabil și În ceea ce privește formarea panteonului. Încă din cele mai vechi timpuri și, În general, din cea mai Îndepărtată perioadă atestată, panteonul mesopotamian reprezintă efectul unei acumulări multilaterale, cu toate că este mai degrabă de natură sumeriană, decât semitică. Majoritatea covârșitoare a divinităților sunt de origine sumeriană și corespund divinităților diferitelor cetăți-stat sumeriene (Eridu, Nippur, Ur, Uruk etc.). În general, divinitățile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
magiei analogice, al căror scop este eliberarea legăturilor create de impuritatea obiectului vrăjii. Adesea, purificarea se realizează printr-un ritual de transferare, care implică un substitut (uman, animal sau o păpușă simbolică) pus În contact cu impuritatea respectivă și apoi Îndepărtat sau distrus. Ca substitute (Gurney, 1997, pp. 52 sqq.) sunt folosit de cele mai multe ori păpușile făcute din argilă, aluat, grăsime sau ceară, animale domestice sau sălbatice (boi, țapi, porci, șoareci, păsări, pești etc.). În schimb, folosirea de substitute umane este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
arhaice. Documentele mitologice, scrise Într-o limbă aulică și arhaizantă, apar cu câteva secole Înainte de textele cultuale, iar fixarea lor În scris a selectat doar o mică parte a patrimoniului narativ care trebuie să fi circulat Încă din epocile foarte Îndepărtate; faptul că astfel de texte au fost copiate cu acuratețe ne garantează nu numai că amalgamul de credințe pe care le conțin Își păstrase actualitatea, ci și că textele trebuie să se fi recitat În ocazii ceremoniale deosebite, după cum ne

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra fenicienilor În sfera magiei, vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie penetrării În Egipt a populațiilor semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel, Anatxe "Anat" (vechea zeiță a Ugaritului, Însoțitoare a lui Baalxe "Baal

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte pe Baalshamin („Stăpânul cerului”) și Îi includea pe Malakbelxe "Malakbel" și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui Bel”, teonimul care amintește de fenicianul Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
caracteristice spicele, mănunchiul de fulgere și taurul; pasărea lui sacră este vulturul). Baalshamin primește epitete care Îl desemnează ca mare zeu, milostiv și ocrotitor (hypsistos, epekoos); acestea Îl arată ca pe un zeu mult mai prezent În devoțiunea populară decât Îndepărtatul Bel. În panteonul compozit de la Palmira figurează și Bel-Hammonxe "Bel-Hammon", un zeu În mod sigur analog cu Baalxe "Baal"-Hammon din tradiția feniciano-punică, introdus În oază, probabil, de grupuri tribale din Antiliban sau Hauran. Acesta deținea un sanctuar În afara orașului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unei evidente reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr venerate de către locuitorii insulei ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe "Auge" și Opixe "Opi", ajunse din Îndepărtatul și misteriosul ținut al hiperboreenilor ca să aducă daruri la Delos, unde au murit și au fost Îngropate. Cu toate acestea, continuitatea cultelor miceniene sau vreo formă de readaptare, ca În cazul Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fie estimate cu prudență. Se creează mai degrabă impresia a două civilizații diferite, oricât ar fi de omogene din punct de vedere etnic, unde cea mai recentă a remodelat și adecvat la noile ei exigențe amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
societății ce se stabiliza În urma prăbușirii monarhiilor miceniene, complexul religios propus de poezia homerică și hesiodiană rămâne un produs specific și original al culturii și civilizației grecești. 3. Forme divine și ordine cosmicătc "3. Forme divine și ordine cosmică" Odată Îndepărtată generația Titanilor În adâncimile Tartarului care, Împreună cu Haosul, Gheeaxe "Gheea" și Erosxe "Eros", preexista formării universului, ordinea se poate cuprind Întreaga lume. Haosul și Tartarul nu sunt zeități și poate că nici Eros nu este Încă fiul Afroditei, nici zeul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia a arătat În ce fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri ale cultului eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca Oedipxe "Oedip", sau Își ucid mamele pentru a răzbuna moartea taților, ca Orestexe "Oreste". Sunt istorii ale unor incesturi Între frate și soră, ca Macareusxe "Macareus" și Canacexe "Canace". Însă acestea sunt fapte exilate și proiectate Într-un trecut Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască ordinea Într-un prezent echilibrat. Încălcarea legii, alterarea legăturilor familiale și sociale, frângerea tabuurilor, canibalismul sunt modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce, prin contrast, se Înalță imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente și exemplare. Dacă În acel trecut, câteodată indistinct, grecii situaseră Înseși originile mortalității omenești și ale ireductibilei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cu toate acestea, vechimea acestor Întreceri cultuale, Întemeiate de eroi a căror moarte era celebrată În acest fel, importanța pe care o căpătau ele pentru familiile nobiliare și articularea În clase a vârstelor participanților par să trimită la un trecut Îndepărtat În care ele fuseseră un fel de mare rit de trecere sau de inițiere care trebuia să confirme intrarea tinerilor aristocrați În societatea adulților. Era, așadar, vorba despre sărbători exclusiv religioase, celebrate Într-un spațiu sacru, ca Olimpia sau Delfi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de lasaxe "lasa", aflat poate În legătură cu cel latin de lar, urmat adesea de o specificare (de pildă, Lasa Vecuxe "Lasa Vecu"viaxe "Lasa Vecuvia", latinizată, așa cum vom vedea mai departe, În Nympha Begoexe "Nympha Begoe") - se ascund atât straturile mai Îndepărtate ale religiei colective, cât și rădăcinile cultului domestic, În care un loc central Îl ocupă strămoșii eroizați și divinizarea capacității generative a lui pater familias, ca larii și geniile latine. Riturile matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dintre om și divinitate, legitimează puterea și organizează spațiile și știința tehnică primitivă, dar tocmai pornind de la fundamentele „teoretice” ale auspiciului etruscii au elaborat acea diviniație proprie lor, arta auspiciului. Toate aceste fenomene contribuie la delimitarea, pentru perioada cea mai Îndepărtată, Între sfârșitul celui de-al II-lea și Începuturile primului mileniu, a unei situații culturale foarte interesante prin consecințele ei În domeniul religiei. În această perioadă, elementul etrusc apare În strânsă legătură socială și culturală, prin intermediul unor procese de integrare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai semnificativ de informații antice pe care le posedăm despre religia etruscă. Fundamentele societății etrusce, așezate pe puternice și extinse structuri nobiliare conduse de principes, reies și din grija deosebită acordată dimensiunii funerare Încăxe "lari" din perioada arhaică cea mai Îndepărtată, grijă ce transpare nu numai din construirea unor morminte nobiliare impunătoare - aproape Întotdeauna documentul cel mai monumental și durabil lăsat de clasele dominante din Etruria -, dar și din elaborarea unor ritualuri foarte complexe pentru Înmormântarea defuncților și pentru conservarea legăturilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]