13,279 matches
-
cum au fost Popa Stan și Popa Toader în perioada 1755-1761. [[Fișier:Valeriu Pantazi - Peisaj din Comuna Racovita, Sibiu.jpg|350px|right|thumb|Peisaj din Racovița, pictură în ulei de [[Valeriu Pantazi]]]] Cele mai vechi date găsite până acum privind întinderea [[Suprafață|suprafețelor]] de teren ale [[sat]]ului aparțin [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]], astfel în anul [[1845]] aceasta era de 4152.27 jugăre, pentru ca în [[1881]] ea să crească la 6417 jugăre așa cum se consemnează în [[recensământ
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Mesteceni a unui colț din pădurea de azi, ce mărginește localitatea, precum și numele de BIRK mesteacăn în germană, dată de sași, la așezarea lor aici. Tradiția sașilor chiar spune că la venirea lor aici, colonizați de statul maghiar au găsit întinderi mari de păduri pe care le-au defrișat. Potrivit documentelor, grafia localității a fost următoarea: 1332 Pytula, Pycula 1348 Pechwle 1426 Petele 1465 Pethele 1645 Petelye 1824 Pelelye 1854 Petele, Birk, Petelea Prima atestare documentară a localității, de la care se
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
fiind cel de la Stanul. După inundațiile din 1970 și 1975, între Sânger și Tăureni, satul Moara de Jos, pe albia Pârâului de Câmpie, s-a amenajat un lac piscicol în suprafață de circa 40 hectare; înainte acest loc era o întindere de stuf și trestie, mlăștinos, cunoscut ca un rai al păsărilor de baltă. Tot în această perioadă Valea Șarchii a fost supusă unor lucrări de regularizare. Clima este în general moderat-continentală. Pentru interpretarea climei s-au folosit datele de la Stația
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
cu județul Brașov, pe cursul superior al Râului Doamnei, în Munții Făgăraș. Este deservită de șoseaua județeană DJ731, care o leagă spre sud de , (unde se intersectează cu DN73C), , și (unde se termină în DN73). Este a doua comună ca întindere din țară, cu peste 45.000 de hectare, având 1.500 de locuitori în 2010. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nucșoara se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Nucșoara, Argeș () [Corola-website/Science/300636_a_301965]
-
teritoriul lui este împărțit între județele Cluj, Alba și Mureș. Se învecina la nord cu județul Cluj, la vest cu județele Bihor și Arad, la sud cu județele Hunedoara și Alba, iar la est cu județele Târnava Mică și Mureș. Întinderea administrativă a județului interbelic Turda a fost identică cu cea a fostului comitat Turda-Arieș, care a existat între 1876 și 1925. În anul 1924 au fost redenumite unele localități: Copăceni (nume vechi: Copand), Săndulești (Sând), Petrești (Petrid), Deleni (Indol), Tureni
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
apă în Marea Caspică este cauzat de factori climaterici, geologici și antropogeni. Temperatura medie lunară a apei în Marea Caspică alcătuiește 0 °C în partea nordică și +10 °C în cea sudică; în lunile de vară temperatura apei pe toată întinderea mării este +23 - +26 °C. La adâncimi mari temperatura apei este aprox. +6 - +7 °C, fiind practic constantă în toate anotimpurile. În timpul iernii o bună parte a Mării Caspice îngheață. În partea de nord marea este acoperită de un strat
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
de tânărul Mihail Lomonosov . Această odă deține un loc în istoria literaturii ruse: versurile sale sonore iambice sunt adesea considerate ca un punct de început al poeziei rusești moderne. Astăzi cetatea este muzeu și constituie o mărturie a puterii și întinderii Moldovei din evul mediu. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Hotin era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
le transportă. Bancurile submerse constituie forma inițială de construcție. Prin înălțare și emersie (ieșire la suprafață-exondare a unor părți ale scoarței terestre) rezulta grindurile. Prin alungire se formează cordoanele litorale, care după forma și poziție pot fi: Laguna este o întindere de apă marină, de mică adâncime, care este separată de mare (ocean) printr-un cordon litoral, comunicând cu marea printr-o portiță (strâmtoare) îngustă (ex. laguna Razelm-Sinoie comunică cu marea prin strâmtorile Gura Portiței și Periboina). Limanele sunt lacuri dezvoltate
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
sau condensarea vaporilor de apă) permite chiar instalarea unei vegetații (în special de curmali). Acestea sunt oazele mult căutate de caravane și vizitatorii deșerturilor. Pe lângă asociațiile de dune transversale și longitudinale, cu o anumită uniformitate, majoritatea ergurilor și kumurilor prezintă întinderi mari de nisip modelate în câmpuri de dune neregulate, cu relief confuz, fără nici un fel de aliniament sistematic. Ele poartă în Sahara numele de akle și corespund regiunilor cu vânturi violente, care suflă din toate direcțiile. Uneori, culmile dunelor iau
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
partea estică a României Mari, în sud-vestul regiunii Basarabia. Județul Cahul se învecina la vest cu județele Covurlui, Tutova și Fălciu, la nord cu județul Lăpușna, la est cu județele Tighina și Cetatea Albă, iar la sud cu județul Ismail. Întinderea sa a suferit modificări în nord, unde o treime din Plasa Cantemir a făcut câtva timp parte din județul Fălciu, și în sud, unde limita cu județul Ismail a fost mutată, comunele Brînza, Colibași, Văleni și Vulcănești trecând în subordinea
Județul Cahul (interbelic) () [Corola-website/Science/300791_a_302120]
-
1552, domnitorul Mircea al V-lea Ciobanul dădea printr-un hrisov lui Tatul: În secolele al XVI-lea-al XVII-lea, pe hotarul actual al Bisocii, existau proprietăți boierești, mănăstirești, precum și oameni liberi. Nu se cunoaște precis care a fost întinderea Bisocii în primele două secole de după atestarea ei, dar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în lucrarea generală a lui F.C. Bouer, acesta notează că Bisseika aparținea județului Buzău, apărând ca un cătun părăsit, iar pe harta de la 1700 a
Bisoca, Buzău () [Corola-website/Science/300794_a_302123]
-
a cărei areal natural este localizat în special pe coastele oceanice ale Europei de Vest. Și în alte țări din regiune (de exemplu Ungaria, Ucraina, Polonia ș.a.m.d.) există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta, care măsoară aproximativ 5ha. Cel mai vechi document păstrat în care se consemnează satul Blăjeni (Blașfalău) datează din 21 iunie 1434, fiind în legătură cu niște pământuri dobândite de proprietarii locali în hotarele satelor Dumitra și Tărpiu. Conventul de la
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
din Oradea sunt amintite moșiile din Birtin, Șuncuiuș, Tileagd și Săbolciu, cu ocazia procesului dintre Ladislau și Toma, cu comitele Paul pentru stabilirea hotarelor stăpânite de aceștia și a privilegiilor lor asupra vămii de la Birtin. Cu această ocazie se vede întinderea mare a celor două moșii, Crișul Repede fiind graniță comună . Sunt amintite granițele de nord ale pământurilor stăpânite de același feudal, care mergeau până la Ocnele de sare ale Dejului:"iar de aici merge de-a lungul albiei Crișului în sus
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
o serie de pâraie că: V.Nisipului, V.Seacă, V.Poienii, V.Luștii,V.Tisei, V.Prisăcele, V.Stejarului și foarte aproape de vărsarea în Sălăuta celebra Vale a lui Stan zisă și Valea Dragostei. Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană și deluroasa Păduri de foioase, conifere, pășuni, fânețe, floristica. Fauna este reprezentată de câteva exponate de urși, lupi, căprioare și iepuri. Date exacte despre întemeierea localității nu există, iar prima atestare documentara apare în 1245 într-un document al
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
1990). Există școală de 4 clase și în Valea Seaca, a fost până în 1990 și în Valea Lustii (4 clase). Deoarece Comună Telciu este așa de mare, cu 6386 locuitori în 2003, cu 2257 numere de casă și cu o întindere vastă de la Tibles până la Bătrână, Valea Fiadului având 15 km, de la Gură Fiadului și până în Telciu sunt 7 km, Valea Telcisorului având 15 km, putem spune că de la ultima casă de pe Fiad și până la ultima casă de pe Telcisor sunt 37
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
Mihai Eminescu este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Baisa, Cătămărești, Cătămărești-Deal, Cervicești, Cervicești-Deal, Cucorăni, Ipotești (reședința), Manolești și Stâncești. Comuna este așezată în partea de vest a județului și s-a constituit, în actuala întindere teritorială și componență, în anul 1968. Descoperirile arheologice au scos la iveală urme de așezări omenești încă din perioada neolitică (6000-2500 î.e.n.) în zona numită Medelean din vecinătatea satului Cucorăni. Locuirea geto-dacică pe teritoriul comunei este substanțial reprezentată, fapt dovedit
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
din marea unitate a Podișului Moldovei, subunitatea Cîmpia Moldovei, fiind situat în zona depresionară Jijia-Bahlui, sub-subunitatea Jijia-Bașeu, și în partea sa vestică Podișul Sucevei prin șeaua Bucecea. Teritoriul este alcătuit din punct de vedere geomorfologic din: Platourile se prezintă ca întinderi relativ plane de teren. În general solurile identificate pe această formă de relief sunt de tipul cernoziomurilor cambice și preluvosolurilor. Delimitarea platourilor este făcută de versanți cu diferite pante. Ca forme de microrelief pe platouri se întâlnesc uneori mici denivelări
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
numele de „ZECEHOTARE” dat localității ar proveni de la această împărțire a terenurilor unor oameni din 10 sate. Așezarea cu acest nume cuprindea atunci teritoriul dintre Vadu-Crișului, Gălășeni, Călățea, Roșia, Beiuș, Șuncuiuș. Mai târziu ea va deveni comuna ZECEHOTARE, având aceeași întindere, apoi unele zone de margine vor trece la comunele învecinate. Astăzi satul face parte din comuna Șuncuiuș. Cătunele din care a fost constituit inițial sunt : Hulpi, Corn, Cărmăzan, Gugu, Bătrânu, Deal, Măguran, Brejești, Valea Mierăie și Tomnatic. Locuitorii satului sunt
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
aplicare a legii de expropriere. Deținea în proprietate, la acea dată, o suprafață totală de 51 iugăre 1387 stânjeni (2 iugăre 631 stânjeni intravilan, 43 iugăre 18 stânjeni arător, 392 stânjeni vie și 6 iugăre 346 stânjeni pădure). Moșie cu întindere semnificativă avea, în 1920, și biserica luterană din Șmig: 39 iugăre 1261 stânjeni (1 iugăr 1510 stânjeni intravilan, 31 iugăre 1222 stânjeni arabil, 1 iugăr 600 stânjeni vie și 4 iugăre 926 stânjeni pădure) . Sașii din Șmig au construit în
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
din satele învecinate. Cele două sate, Băcălești și Rata se unesc și formează un singur sat cu numele de Băcălești începând cu anul 1968, când are loc nouă împărțire administrativ-teritorială a țarii. Satul Ionașcu ia ființă în anul 1895 prin întinderea vetrei de case a comunei Bășești. Denumirea satului provine de la boierul Ionașcu de la Slatina, care stăpânea această moșie. Datorită faptului că boierul a vandut o parte din moșie cu un preț redus unor locuitori din satul Bășești, în semn de
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
satul Bășești, în semn de recunoștință, au dat numele de Ionașcu satului nou format. Până în 1838, sate Băcălești și Bășești au aparținut județului Olt iar în urmă reîmpărțirii administrative au fost trecute în județul Teleorman. ..Ionașcu - denumit și ”cătun”, datorită întinderii sale mici, dar și a dotărilor reduse, în comparație cu comună Calmatuiu de Sus, din care face parte mică localitate, situată în județul Teleorman, Muntenia, România. Are o școală (clase I - IV). Până în anii '80 era amenajat, la intrarea în sat, un
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
696 de locuitori din care; 678 români, 14 evrei, 3 maghiari și un german. Din cei 696 de locuitori, 682 s-au declarat creștini, 657 aparțineau confesiunii ortodoxe, 25 erau catolici iar cei 14 evrei aparțineau Iudaismului. În anul 1908 întinderea suprafeței satului era de 3.217 jugăre. Satul avea o biserică de lemn construită în secolul al XVIII-lea, care, în anul 1939 a fost strămutată pe domeniul poetului Octavian Goga de la Ciucea. Numărul maxim de locuitori al satului a
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
hectare, donație a familiei Kalinderu, în acest scop: “noi, subsemnații, făcându-ne Consiliul Județean Teleorman, în care stăpânim în devălmășie Moșia noastră Tecuci-Kalinderu, perdinte de comună Tecuci-Kalinderu, Plasa Teleorman, cererea a’i înlesni înființarea unui spital rural prin dăruirea unei întinderi de două (2) hectare , teren în partea despre Cătunul Cățelești a sus disei moșii, venim printr’ această a face cunoscut de obște și după formele cerute de legi, cum că în vederea frumosului scopu de a veni în adjutorul sătenilor bolnavi
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
datorită faptului că aici cresc 3 specii rare (stejarul brumăriu, stejarul pufos și gorunul) care au fost declarate monumente ale naturii iar pădurea "Rezervație silvică". Suprafața actuală a acestei păduri este de aprox. 100 ha. În secolul XIX avea o întindere de cel puțin 4 ori mai mare însă nevoia constituirii de pământ arabil promovată de proprietarii de atunci a făcut ca ea să fie defrișată masiv prin arendare pe 2 sau 3 ani investitorilor interesați de lemnul acesteia. Mare lucru
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
dealului cu următoarele denumiri: În centru dealului se află localitatea numită "Băltăgești", unde cu 200 de ani în urmă a fost un sat în care a trăit neamul Băltăgeștilor, iar în partea de Sud-Vest sunt localitățile: Acest deal pe toată întinderea are o poziție foarte frumoasă și în toate direcțiile o priveliște întinsă. De pe "Piscul Hengiul" și "Piscul Uliul", în timpurile senine se vede spre Vest o parte din munții Carpați, spre Est se zăresc vârfurile multor dealurimari de peste Prut, în
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]