24,313 matches
-
întărită: dezertorii și răzvrătiții sunt împușcați. Profesionalizarea impune recrutarea multor ofițeri țariști, justificată astfel de către Troțki: „Ne trebuie instructori care să cunoască arta războiului”. Din iunie 1918 până în august 1920, 48000 de foști ofițeri sunt reînrolați, voluntar sau nu - sub amenințarea sau chiar luarea ca ostatici a membrilor familiilor lor - printre care Serghei Kamenev, viitor comandant-șef, Boris Sapoșnikov - viitor șef de stat-major -, sau tânărul locotenent Mihail Tuhacevski - viitor mareșal -, cărora li se adaugă 215000 de subofițeri, printre care viitorii mareșali
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de a bate mereu noi recorduri. Natura însăși a birocrației este altfel modificată în mod fundamental, dată fiind șapa de plumb care acoperă această sinistră procedură al cărei secret apasă atât asupra funcționarilor de la bază obligați la tăcere sub amenințarea pedepsei cu moartea, cât și asupra masei de cetățeni terorizați. Cultura secretului este o trăsătură majoră a organizațiilor birocratice, dar în cazul în speță, ea este dublată de teroare ca element urmărit în mod prioritar. Iar ea se extinde și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întâi victorii pe măsura acestei ambiții. Strategia sa a fost, în primii ani, de o logică remercabilă. Sprijinindu-se pe aparatul politico-administrativ făurit de Liu Shaogi începând din 1936, pe bazele „roșii” din China de Nord, el lichidează mai întâi amenințările imediate la adresa puterii sale: cea din interior, printr-o represiune de mare amploare, cea din exterior - înlăturată grație protecției URSS*. După care, el restabilește moneda, relansează activitatea economică și realizează două reforme destinate să rupă definitiv cu vechea orânduire: reforma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe calea decolonizării. Dar această contradicție intrinsecă concepției sale despre coexistența pașnică nu întârzie să provoace puternice tensiuni internaționale care au fost pe punctul de a-i repune în cauză credibilitatea, îndeosebi în cursul crizei rachetelor din Cuba*. Recurgerea la amenințarea cu arma nucleară este incompatibilă cu coexistența pașnică. Promovarea acesteia de către Hrușciov la rangul de prioritate provoacă tensiuni și în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu Mao Tzedun* și cu conducătorii chinezi care o consideră ca pe o abandonare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un conflict scurt și violent pe fluviul Ussuri, în martie 1969. Cei doi șefi de guvern se întâlnesc în septembrie 1969 pentru a preîntâmpina războiul, dar tensiunea rămâne puternică. URSS, care și-a demonstrat superioritatea militară, lasă să planeze și amenințarea cu recursul la arma nucleară. Mao decide atunci să-și întoarcă privirile spre Statele Unite. în tot cursul anilor 1970, pe măsură ce apropierea chino-americană se concretizează, conflictul se globalizează, China ducând o campanie antisovietică în toată lumea. După moartea lui Mao, pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
gândesc în termeni de criză a regimului: trebuie dejucată tentativa „forțelor anticomuniste” de a „răsturna regimul de democrație populară”. După câteva manevre la care recurge pentru a câștiga timp, pe 25 februarie, președintele Benes este nevoit să se supună în fața amenințării PCC care agită spectrul „mâniei maselor”. în fața a 200000 de comuniști adunați în piața Orașului Vechi, Gottwald anunță sfârșitul interludiului democratic, imortalizat în Cartea râsului și a uitării de Milan Kundera. Așa cum capitularea lui Beneș în 1938 la Munchen anunță
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Malraux, trecut în 1944 la gaullism - comuniștii reușesc să impună ideea că lupta lor se identifică acum cu apărarea valorilor umane occidentale și să-i atragă astfel pe unii intelectuali. Dacă antifascismul* corespunde unei mobilizări spontane a intelectualilor democrați în fața amenințărilor venite din partea regimurilor autoritare, Stephen Kock a arătat, în Sfârșitul inocenței, că mișcarea a fost infiltrată și, în parte, deturnată în interesul URSS de către agenți staliniști - îndeosebi de către Willi Münzenberg și de rețeaua lui. Cele două Congrese internaționale ale scriitorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca în 1921, sau ca în Kazahstan - ci din confiscarea de către stat a produselor alimentare indispensabile populației locale. într-adevăr, Stalin este perfect la curent cu situația din Ucraina: încă din august 1932, Molotov îi raportase că există „o reală amenințare cu foametea, chiar și în districtele unde recolta a fost excelentă”. și totuși confiscările de cereale continuă în tot timpul foametei. și, mai ales, URSS exportă 1,7 milioane tone de cereale în 1932 și tot atâtea în 1933 - produsele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
roll back-ului, îndeosebi în țările lumii a treia, politică amorsată deja de președintele Carter la sfârșitul mandatului său. 1983 apare ca anul tuturor pericolelor, cu dobândirea în plin zbor de către avioane de vânătoare sovietice a unui Boeing sud-coreean civil, cu amenințarea de către Reagan a proiectului „războiului stelelor” și cu instalarea rachetelor Pershing în Europa. Sfârșitul Războiului Rece și implozia sovietică Chiar în momentul în care R. Reagan se pregătea să reia dialogul cu Moscova, M. Gorbaciov* se instalează la Kremlin și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ani, blocul sovietic dispare. în același timp, lumea de după Războiul Rece începe să apară la suprafață. Războiul rece din Golf, afirmarea tot mai zgomotoasă a islamismului radical, emergența noilor țări industrializate, revoluția tehnologică, reformele economice din China schițează contururile noilor amenințări și ale mondializării. Războiul Rece s-a încheiat oare din cauza epuizării modelului sovietic? Să fi fost acesta provocat de reformele lui Gorbaciov, de fermitatea lui Reagan, de alegerea unui papă polonez în persoana lui Ioan-Paul al II-lea, de supraexpansiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
practică procesele de unificare cerute de cel de-al VII-lea Congres al IC. Astfel, la nivel sindical, minoritarii comuniști intră în UGT socialistă, în vreme ce Tineretul Socialist, sub conducerea lui Santiago Carrillo, basculează în tabăra comunistă. în iulie 1936, sub amenințarea iminentă a războiului civil, este creat Partidul Socialist Unificat din Catalonia, prima fuziune dintre socialiști și comuniști adunați acum în sânul aceluiași partid. în Franța, CGTU comunistă se alătură Confederației Generale a Muncii reformiste în martie 1936, reformiștii fiind majoritari
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bancul de probă permițând măsurarea priorității date de IC intereselor sovietice. Anticipând trimiterea de ajutor militar sovietic, IC optează pentru apărarea democrației republicane din Spania, fără a pierde nicio clipă din vedere interesele sovietice. Abia când progresele franchiste semnalează amploarea amenințării devenită realitate, începe, în septembrie 1936, organizarea Brigăzilor Internaționale, menite să ajungă emblema internaționalismului comunist. Chiar în momentul în care recomandarea privind Frontul Popular este tradusă în practică în forme diverse în alte țări, inclusiv prin victoria din Chile, experiența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Evenimentele din Belgia și din Grecia confirmă necesitatea strategiei prudente a PCF și a PCI. Ca și în Franța, guvernul belgian încearcă să-i integreze pe luptătorii din maquis în armată și să-i dezarmeze pe ceilalți rezistenți. Or, dacă amenințările PCF au rămas doar verbale, PC Belgian trece la fapte: pe 16 noiembrie 1944, miniștrii comuniști demisionează și, printr-o puternică agitație la care iau parte și militanți înarmați, se încearcă obținerea demiterii guvernului Pierlot. Dar armatele aliate reacționează ferm
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lung nu constituie un succes militar decât în sensul că principalii conducători - deplasându-se în general în condiții destul de bune, călare sau într-un palanchin și fiind bine hrăniți - au reușit să ajungă într-un loc sigur, la adăpost de amenințarea trupelor naționaliste. El este însă un mare succes politic. Mai întâi pentru că, pus la încercare, PCC a putut vedea apariția unor adevărați conducători militari și politici. Printre militari, unii comandanți excepționali: Zhou De, Peng Dehuai, Lin Biac și Luo Renghuan
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țărănești conduse în Naxalbari de către PC Indian Marxist-Leninist, se dezvoltă o mișcare de gherilă numită „naxalistă”; ea durează din 1967 până în 1972. Susținută de o bună parte a țărănimii care-i combate pe marii proprietari, această mișcare constituie o reală amenințare militară pentru statul indian, în statul Andhra Pradesh înregistrându-se un mare număr de asasinate de polițiști, funcționari și țărani bogați. Arestarea, în 1972, a președintelui PCIML, Charu Mazumdar, și moartea lui în localurile poliției slăbesc mișcarea care se stinge
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca fiind condiția primă și indispensabilă pentru orice fel de emancipare a muncitorilor”, dar denunță „nebunia” „pacifiștilor burghezi”. într-adevăr, după Jaurès, societatea capitalistă „poartă războiul în ea așa cum poartă o noapte liniștită furtuna”. De-acum înainte, socialiștii vor agita amenințarea cu revoluția pentru a obliga burghezia la prudență. în practică, ei se arată circumspecți în privința atitudinii pe care trebuie s-o adopte în caz de război. Nu toate imperialismele pot fi puse pe același plan, iar o grevă generală ar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înhamă până în cele mai mici detalii. Organizează nenumărate întruniri și primește multă lume. încă din 1953, el vorbește de o retragere „în linia a doua”. Numai că se minte pe sine însuși căci, în lungile lui insomnii, e obosit de amenințările la adresa puterii sale, iar el le traduce ca fiind tot atâtea amenintări la adresa socialismului. Cum n-a avut niciodată destulă încredere în alții pentru a agrea un adevărat grup de partizani apropiați, problema majoră o constituie de la început pentru el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1967-1968. PC Japonez și PC Indian sunt majoritar favorabile maoismului, înainte de a rupe cu el în urma exceselor Revoluției Culturale. După 1976, China reduce numărul contractelor internaționale cu partidele maoiste, cu excepția câtorva aliați „strategici” în India - țară considerată ca o amenințare. Astfel, naxaliștii practică o luptă armată extrem de sângeroasă. Iar mișcarea maoistă din Nepal este singura care s-a atins obiectivul: după un deceniu de război ucigaș de gherilă, ea este astăzi asociată la putere. Alte câteva mișcări maoiste de gherilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de revenire la ortodoxie*. Răbdător, aceștia profită de câteva ocazii: moartea în 1978 a lui Jean Kanapa, consilier al lui Georges Marchais în probleme de politică internațională, apoi cea a lui Enrico Berlinguer, în 1984. Moscova își multiplică presiunile financiare - amenințarea de a întrerupe ajutoarele bănești pe care anumite PC le primeau sub formă de subsidii secrete -, provoacă sciziuni în rândurile anumitor PC eurocomuniste - spaniol și finlandez - și reușesc să anihileze formarea unui pol eurocomunist. Numai că toate acestea nu curmă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a militanților săi, dintre care un milion de membri - din trei milioane - sunt excluși. Acuzațiile de nonconformitate ideologică sunt folosite iar după asasinarea lui Kirov, la 1 decembrie 1934, pentru a arăta că aceste devieri ideologice și politice constituie potențiale amenințări împotriva partidului și a URSS, și dobândesc o dimensiune criminală exacerbată în timpul Marii Terori*. Din acest moment, diferența este mare între partidul-stat* sovietic, în care non-conformitatea și excluderea din partid duc la dispariția fizică - prin împușcare sau trimitere în Gulag
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rezistență, cu atât mai puternică cu cât, începând din 1948, Stalin vrea să impună sovietizarea. Rezistența militară și gherilele - în Ucraina sau în România -, chiar dacă sunt înăbușite, arată cu atât mai mult că popoarele sunt capabile să se revolte. Dubla amenințare, internă - prin rezistența societală - și externă - prin izbucnirea Războiului Rece*, determină polițiile politice să-și extindă prerogativele, să-și diferențieze câmpurile de acțiune și să-și întărească structurile. Totalitarisme de mare și mică intensitate Dacă, între 1917 și 1953, polițiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de ambasadorul sovietic, Iuri Andropov, care va deveni, la rândul său, șeful KGB în 1967, apoi conducător suprem al URSS în noiembrie 1982. Polițiile politice trag concluziile: de-acum înainte trebuie să controleze societatea* nu numai prin represiune sau amenințarea constantă cu represiunea, ci și infiltrându-se la toate nivelurile, pentru a recunoaște o eventuală escaladare a pericolelor. De la o situație de represiune violentă și spectaculară se trece la niște forme de supraveghere mai discrete, care recurg la o represiune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care cunosc totuși la marginile lor tentații extremiste - mai ales de dreapta -, ce rămân cu toate acestea relativ reduse pe plan electoral, cu excepția României - Partidul România Mare -, a Slovaciei - Partidul Național Slovac - și a Bulgariei - mișcarea ATAKA. Totuși, există unele amenințări: corupția este prezentă la toate nivelurile societății*, economiei și politicii. Populațiilor le este teamă de propriul viitor economic și social și sunt foarte critice față de elite și instituții politice. Legăturile partizane sunt slabe, iar participarea cetățenească este în declin. Cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după plecarea lui Gorbaciov, adună trupele și, în noaptea din 3 spre 4 iunie, înăbușă mișcarea care își pierdea avântul. Au fost, probabil, un milion de victime la Beijing și aproape la fel de multe în celelalte mari orașe. Deng înăbușă această amenințare într-un mod atât de criminal și pentru a-și oferi mijloacele politice de a relansa reforma economică și deschiderea spre exterior. Oricât de atroce a fost, masacrul din iunie 1989 a permis, paradoxal, extraordinarele mutații care au urmat, garantându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
supus unor presiuni crescânde ale „partidelor surori” în cursul mai multor întâlniri, de la Dresda în martie până la Čierna în august. Dubček începe un joc de echilibrist între aspirațiile din ce în ce mai vehemente ale societății - „Manifestul celor 2000 de cuvinte” în iulie - și amenințările Moscovei. Divizat și sub presiunea societății, PCT trebuie să-și reunească al XIV-lea Congres în august și să aleagă între democratizare și democrație. Trimițându-și tancurile, URSS hotărăște să aleagă în locul său și demonstrează că reforma sistemului din interior
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]