15,743 matches
-
război nu trebuie să-și mai aibă locul. Americanii vor milita pentru indulgență și un altfel de revrăjire a lumii, pentru o raționalitate consensuală și pentru o artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de Umberto Eco „opera deschisă”. Pentru americani, noul limbaj trebuie să evite ermetismul pentru a nu da ocazia receptorului să cadă În capcana numinosului care transformă automat raportul autor-receptor Într-unul de putere. Cu acest crez, cultura americană pornea pe un drum care ținea prea puțin seama
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asupra unei lumi uniforme sau a Dasein-ului la fel de singur asupra locului său din această lume. SÎnt acești doi filozofi postmoderni? Francezii nu-și pun această Întrebare, dar un Rorty sau un Jacques Bouveresse ne asigură că nu. Cu toate astea, americanii Îl numesc pe Robbe-Grillet, care s-a dus să predea cursuri peste Ocean, postmodern. Aceeași confuzie este constatată de Geert Lernout, dar el nu ne explică de ce crede că lucrurile stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să predea cursuri peste Ocean, postmodern. Aceeași confuzie este constatată de Geert Lernout, dar el nu ne explică de ce crede că lucrurile stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar interpretări - Nietzsche - avea mare dreptate. Cred că, pentru americani, civilizația occidentală nu se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor civilizații care Îi deranjau. De aceea probabil ei, pragmatici, alături de englezi, nu și-au pierdut cumpătul, deși au Înțeles că, printre altele, gîndirea, pentru a se afla În slujba omului, nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
preferă să nu i se mai aplice lui, ci unor idei despre el. Au crezut că e mai bine să le evite pe cele periculoase sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și componente morale, că trebuie, cu alte cuvinte, făcut apel și la așa-zicînd „Întîmplările ființei” alături de cele ale pămîntului, pentru a da seama de o schimbare de paradigmă istorică. Am folosit mai sus un termen străin de cei patru autori americani citați. „Obez” este un calificativ baudrillardian care se poate aplica descrierii societății contemporane făcute de Harvey. Dar numai dacă sîntem de acord asupra existenței a două atitudini diferite - două povestiri - care pun față În față un „postmodernism materialist” american și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
precede lui post-, deci cea modernă. Aici, desigur, disputele pot curge: de ce să nu fie postun după al avangardelor, trecînd sub tăcere freatica lor ideologică? Cam asta se Întîmplă În România. Apoi, de ce ar fi postun dupăMarx, În viziunea unor americani care n-au nici un regret de a nu fi văzut Revoluția Întîmplîndu-se În altă parte decît În mințile oamenilor, pentru care autorul Capitalului este un purtător de drapel libertar - și libertin - pe care-l agită de-a valma minoritățile, undergroundul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă - conjuratrice - În același timp neliniștită și ușurată, al cărei teritoriu de elecție a fost Franța.” Pentru a preciza puțin comparația, aș spune că americanii nu de prefixul postsînt preocupați, pentru că au reușit să cadă de acord asupra lui, cel puțin inițial, deci nu l-au mai chestionat. Mai prost stăteau ei cu modernitatea, dar uite că, acum, o dată cu impunerea lui post-, pe cine mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
compulsiv, dintr-o indiferență care poate fi numită lehamite, dar apare mai degrabă ca o atitudine stoică. De altfel, Jean-Claude Lebrun numea scriitura lui toussaint „jansenistă”. Minimalismul francez practicat de scriitorii care publică la editura Minuit nu seamănă cu cel american, al unui Raymond Carver, de pildă. Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și fragil. și apoi, povestirea este una exclusiv interioară, a trăirilor și gesturilor unui personaj: În cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier van Cauwelaert Une vie interdite anunță “Je suis mort à sept heures du matin”; eroul interpretat de Kevin Spacey din American Beauty Își povestește ulimul an de viață de dincolo de moarte). Putem vorbi de reînnodarea unei tradiții: aceea a literaturii vii, Întrupate În personaje ancorate Într-o istorie, nu atât transcendentă, destinală - cazul existențialismului - ci personală, individualizată. Ambele istorii au Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Literatura este premiată de niște oameni care nu sînt nemuritori sau insensibili la anumite nevoi pe care producțiile artistice premiate le satisfac. Acești oameni știu, pe de altă parte, că o literatură se ofilește rapid În lipsa traducerilor iată de ce, deși americanii de nord sau sud, sau englezii, sînt cunoscuți peste tot, francezii nu vor să-i imite. Pentru a Încrca să existe, ei trebuie să scrie altfel. Ce au romancierii francezi de spus lumii literare, ce au ei de propus publicului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fordismul" unei arte militante În felul ei Împotriva alienării omului de către tehnică acompaniază metafizica hermenutică evazionistă a unui Heidegger și, În cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin uciderea lui Syagrius, strămoșii, iar regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia. Cu grijă, excelentul romanist care este Pascal Quignard decupează un cronotop misterios, În umbră, arheologic, al primelor secole creștine (În alte cărți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Minuit, au primit eticheta de “minimaliști”. Ori altceva se Întîmplase În cultura anglo-saxonă. John Barth, « La littérature du renouvellement », in Poétique nr. 48/1981. Titlul original este The Literature of Replenishment, publicat În numărul din ianuarie 1980 În mensualul american The Atlantic. Este vorba despre o replică pe care Barth și-o dă lui Însuși din urmă cu 13 ani, cînd publicase un articol ce provocase controverse - « The Literature of Exhaustion », tot În The Atlantic. Idem, p. 402. art. cit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de alta” și cu un „centru încă neformat”. Aici este surpriza, descoperirea unuia dintre elevii lui Gusti. Nucleul unei comunități sătești, aflăm din aceste studii reluate, nu este „centrul satului”, ci „vecinătatea”. Studiile monografice redescopereau și validau, într-altfel, teoria americanului C.H. Cooley, care identifica în grupul primar al vecinătății a doua matrice, lângă familie, a genezei personalității. Cu studiile dedicate comunității sătești din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc se atinge una dintre chestiunile de mare semnificație, pe care a studiat-o în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
termenul de „infracționalitate” are o sferă mai largă decât cele de „victimă a criminalității stradale” sau „victimă a furtului din locuințe”. Sondajele de opinie efectuate în SUA, în 1989 și în 1993, au relevat că mai mult de 55% dintre americani se tem că ar putea fi victime ale criminalității și că între 82% și 90% dintre cei intervievați nu se simt în siguranță în casă noaptea. Între 84% și 89% dintre americani consideră că în SUA criminalitatera a crescut an
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au relevat că mai mult de 55% dintre americani se tem că ar putea fi victime ale criminalității și că între 82% și 90% dintre cei intervievați nu se simt în siguranță în casă noaptea. Între 84% și 89% dintre americani consideră că în SUA criminalitatera a crescut an de an (dar aproximativ 50% declară că a crescut și în districtul lor) (Warr, 1993, passim). Datele sondajelor de opinie publică din SUA, ca și din Europa sunt sugestive și permit comparații
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
publicului despre rata criminalității este inexactă, cel mai adesea supraevaluând-o. Julian V. Roberts (1992, 109-111) aduce în sprijinul acestei concluzii datele sondajelor de opinie efectuate în SUA, Canada, Marea Britanie, Australia și în unele țări europene. Iată câteva dintre acestea: - americanii supraestimează rata criminalității cu violență. În timp ce în Ohio rata era mai mică de 4% anual, doar 20% au indicat-o cu exactitate, așa cum apărea în statisticile oficiale (Knowles, 1984); - în Canada, crimele cu violență reprezentau, la data efectuării cercetărilor, aproximativ
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
evidență două modele explicative, unul vizând criminalitatea în general și altul referitor la cazurile individuale (Doleschal, 1970). Timothy Flanagan (1987) a remarcat în datele sondajelor de opinie din SUA o schimbare în atribuirea de către respondenți a cauzelor criminalității. După 1950, americanii au început să incrimineze mai mult factorii de mediu (environment) decât cei legați de structura personalității. Într-un sondaj realizat de Louis Harris în 1968 în SUA, aproximativ 60% dintre respondenți considerau că sărăcia constituie cauza criminalității. Cercetări mai recente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cei legați de structura personalității. Într-un sondaj realizat de Louis Harris în 1968 în SUA, aproximativ 60% dintre respondenți considerau că sărăcia constituie cauza criminalității. Cercetări mai recente (Erskine, 1974; Campbell și Muncer, 1990) au reținut că, în opinia americanilor, cauzele sociale ale criminalității sunt mai importante decât factorii de personalitate. Studiile realizate de Clive R. Hollin și Kevin Howells (1987) sugerează că publicul încearcă mai degrabă să explice cazurile de delincvență particulare (offense-specific) decât fenomenul criminalității în globalitatea lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
legal (corespunzător pedepselor prevăzute de lege) și ierarhizarea făcută în sondajele de opinie. Într-o cercetare pe 60.000 de persoane din SUA, cerându-se să se evalueze peste 200 de acte de delincvență, s-a pus în evidență că americanii consideră crimele cu violență ca fiind cele mai grave delicte (Wolfgang et al., 1985). S-a mai constatat, de asemenea, că există un larg consens în legătură cu periculozitatea actelor criminale, mai ales în ceea ce privește delictele considerate de cea mai mare și de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rugați să ierarhizeze sancțiunile legale după gravitatea lor, calculâdu-se scorurile fiecărei sancțiuni. În ambele situații intervin factori care distorsionează rezultatele. Cu toate acestea, se poate trage concluzia că publicul percepe relativ corect funcțiile sancțiunilor prevăzute de lege. Aproximativ 85% dintre americani apreciază că scopul pedepsei pentru distrugerea de bunuri (incendierea intenționată a unor imobile, de exemplu) îl constituie reabilitarea, în timp ce mult mai puțini (50%) văd reabilitarea ca rațiune a pedepsirii infracțiunilor de viol (Jacoby și Dunn, 1987). Într-un sondaj de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intervievați consideră că sentințele judecătorești au fost prea blânde. Proporția celor care apreciază că sentințele au fost prea blânde este în medie cu 10% mai mare în SUA decât în Canada. Așa cum rezultă din histograma prezentată în fig. 2, proporția americanilor care consideră prea blânde pedepsele pronunțate în justiție este în creștere continuă, spre deosebire de cea a canadienilor, care, având același trend ascendent, fluctuează în intervalul luat în considerație (Fig. 3). Fig. 3. Proporția cetățenilor americani care consideră că sentințele judecătorești sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
șpagă”. Raport de cercetare (nepublicat). Chiricos, Ted; Eschholz, Sarah și Gertz, Marc. (1997). Crime, news and fear of crime: Toward an identification of audience. Social Problems, 44, 3, 342-357. Ericson, Richard V. (1998). How jurnalists visualize fact. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 560, 83-95. Eurobarometrul 62. Opinia publică în Uniunea Europeană, toamna 2004. Heath, Linda și Kevin, Gilbert. (1996). Mass media and fear of crime. American Behavioral Scientist, 39, 379-386. Institutul Național de Statistică. (2005). Condițiile de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]