13,891 matches
-
și conștient până ce i-au arătat acestuia ceea ce trebuia să fie pielea sa, în versiunea detașabilă. Oribil! Acestea sunt doar câteva din întâmplările care transpiră din închisori. Nimeni nu știe exact ce altceva se mai petrece între pereții de beton armat și gratiilor de oțel. În seara asta abia aștept să ajung acasă! Se pare că Ministrul va face o altă conferință de presă, în care să anunțe măsurile ce vor fi luate de acum încolo în școlile și în liceele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îndeajuns pentru mine. Ajunsesem deja la etajul doi și treceam pe lângă clasele ale căror uși erau deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu lunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cele din China. A urmat sudul Asiei și, în mai puțin de un an, India făcea parte din noul Imperiu. Insulele Pacificului s-au unit treptat și și-au declarat împreună independența. Fosta Rusie nu a avut nevoie de sprijin armat, ci doar de acordul de a se uni cu Leverif. Rușii au fost mereu dispuși să se sacrifice pentru binele viitorului. Orientul Mijlociu a fost ceva mai dificil. Trupele Uniunii erau în formă pentru că de ceva ani aveau de furcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu prea-i dădea atenție. — Știu, Rach, zise el. Însă am avut o urgență în familie. A trebuit să-l scot pe fratele meu... din închisoare, încheie el, coborând vocea. — Serios? — Da. — Pentru ce a fost închis? El ezită. — Jaf armat. — Serios? — Un magazin de băuturi. Mama e distrusă. Oricum, o să aduc tubul înapoi. Până atunci, poți să-mi dai unul nou? — Nu dăm decât câte unul. — Acum am nevoie de încă unul. Te rog. Sunt foarte presat. Ploua ușor. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e caracteristica ei principală. Ea, dacă o întreabă cineva cum stă cu iubiții, zice mereu că ea e femeia unui singur bărbat, că eu sunt unicul; asta îmi place într-un fel. Mă apără. Dar cum minte, Dumnezeule, e beton armat! N-are expresia ta de inocentă, unică ești, de-o infantilitate de necrezut în lumea asta. Loredana e rodată în minciună, nimeni nu poate scoate ceva de la ea. Dacă nu vrea nevastă-mea, nu afli nimic... Am sunat ieri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea bine că, dacă ar fi luat vreunul dintre teritoriile Bisericii, ducele Milanului și venețienii nu i-ar fi îngăduit să-l păstreze; deoarece Faenza și Rimini erau de multă vreme sub protecția acestora din urmă. În afară de aceasta, toate forțele armate ale Italiei, și îndeosebi acelea pe care papa le-ar fi putut folosi, erau în mâinile unor oameni care se temeau de puterea lui; deci Alexandru VI nu putea să aibă încredere în nici una dintre forțele respective, deoarece ele aparțineau
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
acțiunile ducelui, nu cred că aș putea să-i aduc vreo învinuire; cred, dimpotrivă, că, așa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă și prin ajutorul armat al altuia. Căci, cu spiritul lui capabil de lucruri mari și năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel; și singurele obstacole care s-au împotrivit planurilor lui au fost viața prea scurtă a lui Alexandru și propria
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
el trebuie să se ferească de aceasta, după cum voi arăta mai jos. Între un om care are armate și un altul care nu are, nu se poate face nici un fel de comparație; deci nu este firesc ca acela care posedă armate să asculte de bunăvoie de acela care n-are soldați de nici un fel, după cum nu este firesc ca un om lipsit de arme să se simtă în siguranță între slujitorii lui înarmați. Unul fiind plin de dispreț, iar celălalt, plin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
șerpuiesc prin trupurile lor ofilite, și Îi pun la pământ la vârste la care ar trebui În mod normal să fie activi sociali. În această mizerie și promiscuitate de nedescris, actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat, iar nașterile, majoritatea nedorite, fac parte din existența lor. Din când În când funcționari de la Primărie, Însoțiți de câte un reporter TV Își murdăresc Încălțările, se agită și frământă noroiul, și gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine de două luni, acțiunea lor menită a înăbuși revoluția. Aceasta s-a realizat numai în a doua jumătate a lunii septembrie, când, datorită conjuncturii internaționale propice și a stingerii flagelului în ambele principate, trupele ruse au silit la intervenția armată și Poarta otomană - puterea suzerană - să pună capăt regimului de la București și să instaureze în Țara Românească - până la Convenția de la Balta Liman (1849) - căimăcămia retrogradă a marelui boier rusofil Constantin Cantacuzino. Ca și marea epidemie de holeră din 1831, cel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
încheierea unui tratat defensiv cu Prusia, la 20 aprilie, și neutralizarea opoziției acesteia față de orice act ostil Sankt Petersburgului. Spre a-și demonstra fermitatea, Austria a început să mobilizeze trupe la hotarele Galiției și în Transilvania, punând în reală primejdie armatele ruse din Principate, ce riscau să fie atacate din flanc. Substratul acestor manevre a devenit limpede când Austria și-a dezvăluit adevăratele intenții de a profita de pe urma crizei orientale, smulgând concesii atât puterilor occidentale, cât mai ales Turciei, pentru atitudinea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
militar din perioada de la începutul campaniei în Bulgaria a recunoscut că, în acel moment, "nu s-a gândit la holeră, ci numai la gloanțele din război", drept care "nu a luat absolut nici o măsură privitoare la combaterea boalelor contagioase"524. Înfruntarea armată nu s-a prelungit, căci curând s-a încheiat un armistițiu, iar la 16/29 iulie s-a deschis la București conferința diplomatică menită să pună capăt războiului balcanic. Dar în Bulgaria, trupele noastre se și întîlniseră cu holera, căreia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
simplă și stabilă, despărțită de restul casei prin bucătărie. Trebuia să i se dea o întrebuințare. Camera goală i se părea ceva nenatural. Cu ajutorul unor țărani din localitate, a refăcut camera. I s-au pus podea și pereți de beton armat, încăperea devenind în felul acesta mai curând un bazin decât o odaie, iar tata a plasat bucăți mari de tablă de fier în bazin, pe care l-a umplut apoi cu un amestec potrivit de acid și apă. în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Se preconizează că nu se va mai scrie mai mult de 2-3 generații, fiindcă până atunci toate aceste reforme își vor face efectul și vom asista la apariția unor generații solide cu capete de beton, mai mult sau mai puțin armat, care vor fi perfect capabile să voteze fără să gândească. Deci după câte se vede, va fi normal ca scrisul și cititul să fie considerate desuete, depășite, anacronice, fiindcă oricum nu ar mai interesa pe nimeni într-un asemenea viitor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să jur alături de milioane de oameni că atunci l-am simțit pe Ceaușescu alături de noi, un om de al nostru, un om care cu un adevărat patriotism a ales ca să ne împotrivim în numele unor principii naturale ale statelor, tuturor armatelor din acel tratat cu toate că el știa din start că în caz de am fi pierdut, ar fi fost executat. Atunci a fost poate singura clipă de glorie a poporului acesta când sub conducerea unui adevărat român cu o inimă mare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
însă, ca urmare a revoltei gherilelor de mujahedini, paza frontierei sovieto-afgană a fost întărită și aici au început să fie masate trupe. Dincolo de granița statului vecin, a crescut numărul de consilieri sovietici. Situația din Afganistan devenea tot mai volatilă, revolta armată a opoziției islamice ame nința stabilitatea regiunii. Moscova devenea din ce în ce mai îngrijorată de posibilitatea extinderii acesteia în sânul republicilor sovietice din jur. Activitatea conducătorului afghan Hafizullaf Amin era monitorizată cu prudență, cunoscută fiind ambiția, dar și cruzimea acestuia în lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încununate cu un succes mai presus chiar și de speranțele lui Kanbei și ale lui Hideyoshi - dar trecură cinci zile, apoi șapte, zece și încă nu apărea nici un semn de răspuns din partea castelului. Luna a Douăsprezecea sosi și trecu, iar armatele opozante întâmpinară al treilea An Nou de la începutul asediului. În tabăra lui Hideyoshi, oamenii aveau de mâncare cel puțin câteva turte de orez și puțin sake de băut, dar le era greu să uite că ocupanții castelului, deși erau dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu fața spre lampă. Scrisoarea pe care i-o încredințase mesagerului pentru a o duce la Azuchi îi cerea lui Nobunaga să conducă o armată în apus. Soarta solitarului Castel Takamatsu era aceea a unui pește deja prins în plasă. Armatele combinate ale lui Mori Terumoto, Kobayakawa Takakage și Kikkawa Motoharu sosiseră. Sunase ceasul! Cucerirea vestului se putea realiza dintr-o singură lovitură. Hideyoshi dorea să-i arate acest grandios spectacol lui Nobunaga și era convins că prezența în persoană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, în castel, situația rămânea calmă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai bine mă plimb prin curte decât să mă uit, am vizitat Colțul Păcii, unde era scris, într-o mulțime de limbi, Pace și Copiii lumii vor pace, deasupra era afișată fotografia secretarului general al partidului, comandantul suprem al forțelor armate, iar sub ea, fotografiile eroilor de război și ale generalilor, și câteva fotografii cu tancuri și avioane și parade militare la defilarea de 1 Mai, fotografia cu generalii mi s-a părut cumva ciudată, când m-am uitat mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu sunt, și atunci comandanta detașamentului de pionieri m-a întrebat ce căutam acolo, în Colțul Păcii, și eu i-am spus că nimic deosebit, tovarășă comandantă, din superstiție, înainte de concursuri, mă uit întotdeauna la fotografia comandantului suprem al forțelor armate, pentru că e un model pentru mine, și atunci comandanta detașamentului de pionieri a dat din cap și a spus că tocmai astfel de gânduri patriotice călăuzesc patria pe calea păcii, apoi a notat ceva într-un caiet, și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce s-a întâmplat în timpul războiului civil sau cine poate face rost de carne sau de cafea și cu cât, sau cine și cu cât poate fi mituit, sau de ce e secretarul general al partidului și comandantul suprem al forțelor armate o bestie trădătoare de țară, sau cine dintre cunoștințele noastre a mai fost ridicat, sau la cine și pentru ce s-a făcut percheziție la domiciliu. Dacă întrebam ceva legat de toate astea, mama îmi spunea doar că sunt treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buchet în plus sau în minus, mai ales că, iată, ce serbare populară e pe cale să devină înmormântarea asta. Și într-adevăr, erau foarte mulți, nu mai văzusem atâta popor de când ne pregătisem odată pentru vizita comandantului suprem al forțelor armate, cu diferența că acolo erau mult mai mulți milițieni, aici am numărat doar vreo cinșpe sau șaișpe, stăteau la intrarea în cimitir, în uniforme, înaintea noastră mergea un bărbat scund, cu pălărie, și l-am auzit spunând cuiva de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
candelabru de oțel ardeau trei rânduri de becuri, așezate în cercuri suprapuse, erau vreo două sute, înaintam, ținând-o pe mama de mână, era o sală foarte mare, de jur-împrejur, pe pereți, atârnau draperii roșii, însă fotografia secretarului general al forțelor armate nu se vedea nicăieri, erau numai o groază de panouri cu lungi citate din cuvântările lui, am zărit și sicriul în fundul sălii, acolo podeaua era mai înaltă cu vreo treizeci de centimetri, arăta ca o scenă, iar în mijlocul ei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu o atenție bine simulată cu câtă pasiune își prezenta șantierul, mobilarea noilor clădiri, modernizarea acestora după ultimele cerințe pe plan mondial. Olga spera totuși, ca la viitoarele întâlniri, să mai discute și despre altceva, nu numai despre cofraje, betoane armate, finisări, etc. Ar fi vrut ca el să-i spună că o simpatizează, că abia așteaptă să o reîntâlnească, să-i dea unele semne că ar fi posibile șanse de a înmuguri o dragoste... Întâlnirile, care au urmat de-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]