KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...500 501 502 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

și pentru noi era ceva cât de cât complicat, așa că ce pretenții să fi avut de la meșteru’ ăla de doi bani care din copilărie și toată viața lui n-a știut altceva, tot cu futu-te-n cur spate, sfinte Dumnezeule, să și-l mănânce de roate. Și mai gândește-te la o treabă, Relule: ce bani au ei dacă le dă mâna să-i arunce pe așa ceva... Aveam timp Îndeajuns altminteri să meditez la ispitele părințelului, de vreme ce toată ziua mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-tu-n facultate, și râd ca un prostovan ce sunt și mă Înfoi la el, fript de indignare: da’ cu văru’ Laur ce ai? Ie neamu’ meu și sângele meu, părințele, vă iau gâtu’ la toți pentru el. — Uh, sfinte Dumnezeule, m-am Închinat de-o mie de ori că m-am văzut scăpat de el. Văr-tu a făcut ce-a făcut și l-a speriat tare de tot pe moșu’, da pe de altă parte bine că mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și nu te mânia pe noi foarte și nu pomeni fărădelegile noastre și necuprinsa noastră trufie. Casa aia de bani era un fel de decor care să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
meu cu smerenia Ta Îl păzește și mă ridică spre a Ta slăvire, oh, la orice oră din zi și din noapte are pă puțin zece-cinșpe mii În buzunarele ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fugi peste graniță ca să mai scapi. Vom fugi peste graniță, Relule. — La ce-ți bese ție mintea, e o nenorocire belită. De câte ori ai mai trecut granița până acuma? N-am nevoie să trec mai mult de o singură dată, sfinte Dumnezeule. Odată și-odată tot trebuie să scăpăm, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului carele pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de Viață. — Păi și cum? Nu văd cum, părințele. Cum ai să treci granița cu mâna-n

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
luăm pe ciment, oh, vino și te sălășluiește Întru noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-ne, Bunule, sufletele noastre, cinșpe mii pă puțin, cinșpe mii, cinșpe mii. Până unde dracu’ ajungem cu cinșpe mii doi inși, sfinte Dumnezeule? Trezește-te, părințele. Bolborosea cu ochii Închiși, cu fruntea căzută peste mâinile Împreunate În dreptul sticlei de rom, pradă unui extaz Înfricoșător, roagă-te, Relule, roagă-te, și mă rugam Împreună cu mama și fruntea mea și fruntea tatălui meu asudau și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
De-a zis văr-tu că-nțepenește, l-ai văzut, ți-a spus, s-a pișat pe mâini că-i degeraseră. Ori vrei să te-ntorci În hale ca să-ți sufle viscolu’ În gaura curului de prin toate cotloanele, sfinte Dumnezeule, să mănânci la praf d-ăla de șpan și să bei motorină și să bați la baros până dai În chelălăială, și hai odată, trage de lanț, trage tare că-și dă el drumu’, l-am uns, căca-m-aș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
că vă răsuciți aiurea. După a doua tură de trecut din mână-n mână, sticla e goală. Andrei o aruncă În Întuneric, spre poarta unde se aud câinii lătrând de mama focului, și futu-te-n cur viaț-amară și sfinte Dumnezeule și gata, să fie o sută. Dă banii Încoace, nea, pentru o sută cincizeci de saci. — Ești nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să-ți arăt! Când aprinde becul de deasupra ușii pivniței, văd În mâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o lovitură de picior, iar de-acum nu mai e drum de Întoarcere nici pentru noi și nici pentru șoferii cărora Andrei le arată cu ranga calea cea bună. Becul de aici s-a aprins o dată cu cel de afară, sfinte Dumnezeule, știam, da’ parcă acuma-i văd pentru prima dată: saci peste saci, până-n tavan, Înghesuiți În stive Înalte de doi metri. Pivnița-i atât de burdușită, Încât nu se poate pătrunde Înăuntru. E chiar imposibil să-ți dai seama de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ascultase, desigur, luase aminte la tot ce puneam noi la cale, de-acolo din pat, până-l luase somnul. Uite-l cât e de ostenit, cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara? Doarme somnu’ morții, nenorocitu’ de el. Sfinte Dumnezeule, părințele, ce ne-om mai face și cu ăsta? Acuma lasă-l aicea și-om mai vedea. Îi auzeam de-afară sfădindu-se și tocmindu-se și aproape strigând că ce vorbă-i aia, băiețică? Și Andrei se dădea de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
până nu-nchidem prăvălia, mai spuse Andrei. Ar cam fi timpul să-nchidem. Să fie zece ceasul și până ajungem la gară... Se termină toate metrourile și toate trenurile până ajungem noi la gară, și ploșnița aia de Laur, sfinte Dumnezeule, când l-o vedea părințelu’... — Douășcinci de mii numai motoru’, am spus. E nou, din fabrică. — Și să nu ne mai spui, nea, Îl atenționă Andrei, că nu ești fabrică sau depozit, că nu știu ce fac cu voi, la care ăla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lu’ moșu’ pentru când o veni luni, și Laur că mai bine să-i punem foc, ca să nu mai uite toată viața cum devine cu hoții și barbarii și țiganii. Oh, la ce vă mai bese mintea și vouă, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, luați de băgați repede În geanta asta ce haine groase mai avem pe-aicea, și vezi că mi se pare că a mai rămas o pâine pe-acolo și două jumătăți de vodcă, da

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-l găsească aicea pe masă dacă nu-și ține banii unde trebuie. Și tot mai ținea În mână reteveiul ăla de țeavă, ca pe o cravașă-talisman de care uite-l că nu se desparte nici când se ușurează. Oh, sfinte Dumnezeule, cum se mai scremea aplecându-se spre marginea dinspre fereastră a biroului, de-ai fi zis că acuma cade-n cap. Ce dracu’ mai faci acuma?! Te-arunci În cap de la etaj?! Hai s-o ștergem mai repede până nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
brusc aminte că nu mai e timp de pierdut. Țâșni În picioare trăgându-și pantalonii și sări Între birou și fereastră cu țeava ridicată În chip de sabie și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea... Vino Relule-ncoace. Era acolo, chircit cu genunchii la gură, Îndesat și Înghesuit sub birou, moș Victor, da, după Laur— ăsta, Încât de-acum n-am mai fi avut decât să așteptăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am Înțeles. Și mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el ne-ar duce pe noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Dumnezeu și reușim să trecem dincolo? Naiba știe. Așteptă trei secunde, pârțul prelung și sonor păru cel mai potrivit răspuns. Ne vom Întoarce, Relule... Ne vom Întoarce bogați și plini de glorie, vom fi primiți cu toate onorurile cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sticlă și am aprins țigări. Cine l-o fi omorât pe moșu'? se Întrebă Andrei, În timp ce eu mă apăsam Între picioare. — Ai o bucurie, părințele. Hă-hă, ți se scoală pula când auzi de moșu'. Mai avem puțin și ajungem, sfinte Dumnezeule și sfinte tare, sfinte fără de moarte, călăuzește-ne cu lumina crucii Tale, iartă-ne nouă neputința și nesocotința... La geam, Întunericul fugea și se risipea peste lanuri de porumb, peste dealuri și pâlcuri de pădure. Mi se Închideau ochii. III

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
acum aproape scăpat din nenorocirea asta de lume care deja m-a scuipat afară din ea. Aia e, că și eu Îl vedeam pe Laur ca pe o povară, de care Însă nu mă-nduram să mă scutur. — E un Dumnezeu pentru fiecare, Andrei. Tu ar trebui să știi mai bine. Păi tocmai, că e. Să nu te gândești că-l părăsești, nu-l lași singur, el rămâne aici cu Dumnezeul lui... Din tonul tot mai șovăitor, Înțelegeam că și el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
care Însă nu mă-nduram să mă scutur. — E un Dumnezeu pentru fiecare, Andrei. Tu ar trebui să știi mai bine. Păi tocmai, că e. Să nu te gândești că-l părăsești, nu-l lași singur, el rămâne aici cu Dumnezeul lui... Din tonul tot mai șovăitor, Înțelegeam că și el ar fi vrut să se convingă că făceam bine lăsându-l pe Laur În tren. Nu-i era numaidecât să mă dezlipească de-acolo, din ușa compartimentului, să ne vedeți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
când ați auzit-o p-aia de miliție. Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie frică de nimica? Râde părințelu’ de se zguduie dalele pavajului sub el, hihihi, sfinte Dumnezeule, ce fericită Întâmplare că s-a Îndurat Laur să ne ia cu el, ca să ne scoată oricând basma curată cu crizele și certificatul lui. — Mi-e că tot o criză d-aia ai avut și când i-ai tras lu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ăsta. — Da’ adineauri era să te pierdem, face Andrei. — Unde, În tren? — Nu, după ce-am ieșit de la veceu. Mă tot uitam cu Relu după tine și-am zis că te-ai rătăcit. Ne luasem adio și de la geantă, sfinte Dumnezeule, unde naiba s-o fi dus?— și p-ormă te-am văzut cu ăla... Ce vroia boschetaru’ ăla de la tine? Îl găsiseși de client să-i vinzi geanta cu țoale? — Ba să-l fut În gură, că tocmai asta voia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mă tragă la boașe. Auzi topeu la boschetar! Să și-o lingă pe mă-sa cu cincizeci de lei. E-hei, păi câți din ăștia n-am tras eu pă pula mea? Da’ Viorel, eh, era un mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul de pomană și să-l mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de la sine grație virtuților bolii sale, consemnate cu un laconism stupid În certificatul ăla, de un specialist În materie nu cu mult mai luminat decât nerodul de Andrei, care uite-l că tot nu se dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot. Chiar te fac să vomiți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș pula În mămicile lor și-n tot neamu’ lor, Îl cheamă acolo la ei să se joace și se-ncaieră și-l gonesc și-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]