12,672 matches
-
Febra (1983) (titlu original "Territoire de fièvre") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Românul "Febră" continuă ideea prezentată în românul precedent, "Sommeil de sang", în care economia planetei Almoha se bazează pe exploatarea unor "animale-munți". La începutul "Febrei
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
Febra (1983) (titlu original "Territoire de fièvre") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Românul "Febră" continuă ideea prezentată în românul precedent, "Sommeil de sang", în care economia planetei Almoha se bazează pe exploatarea unor "animale-munți". La începutul "Febrei" se relatează că aceste animale au dispărut, iar planetă care le adăpostea a fost distrusă. Mitul lor
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
Febra (1983) (titlu original "Territoire de fièvre") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Românul "Febră" continuă ideea prezentată în românul precedent, "Sommeil de sang", în care economia planetei Almoha se bazează pe exploatarea unor "animale-munți". La începutul "Febrei" se relatează că aceste animale au dispărut, iar planetă care le adăpostea a fost distrusă. Mitul lor a rămas în memoria omenirii, savanții de la Universitatea Santa-Catala descoperind un "animal-planetă", un întreg ecosistem capabil să genereze gravitație și atmosfera. O echipa
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
formă autozomal-recesivă rară a deficitului imunitar combinat sever (DICS) cauzată de mutații în genele de activare a recombinării Rag-1 sau Rag-2, caracterizat prin eritrodermie maculopapulară exsudativă de tip atopic, pahidermie, descuamare, alopecie, simptome digestive (diaree cronica), retard staturoponderal, poliadenopatie, hepatosplenomegalie, febră. Este un sindrom rar, cu o prevalență de1/50.000. Anomaliile principale biologice sunt hipereozinofilia medulară și sanguină, hipergamaglobulinemia E, creșterea numărului de limfocite T circulante HLA Dr+ și CD 25+ și hipogamaglobulinemia legată de un deficit de limfocite B.
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
cutanată, cutaneomucoasă și viscerală. Forma cutanată a bolii se manifestă prin ulcere de piele, cea cutaneomucoasă - prin ulcere de piele, ulcere la nivelul gurii și al nasului, iar forma viscerală începe cu ulcere de piele și se manifestă ulterior prin febră, reducerea numărului de globule roșii și mărirea splinei și a ficatului. Infecțiile la om sunt provocate de peste 20 de specii de "Leishmania". Factorii de risc includ sărăcia, subnutriția, despădurirea și urbanizarea. Toate trei forme ale bolii pot fi diagnosticate prin
Leishmanioză () [Corola-website/Science/334942_a_336271]
-
este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul Flavivirus (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui). El provoacă la om o boală infecțioasă virală, numită febra Zika, transmisă prin înțepătura unui țânțar din genul "Aedes" infectat cu acest virus. Timp de mai multe decenii virusul Zika a fost semnalat doar sporadic în Africa și Asia. Epidemiile de febră Zika au fost raportate pentru prima dată în
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
provoacă la om o boală infecțioasă virală, numită febra Zika, transmisă prin înțepătura unui țânțar din genul "Aedes" infectat cu acest virus. Timp de mai multe decenii virusul Zika a fost semnalat doar sporadic în Africa și Asia. Epidemiile de febră Zika au fost raportate pentru prima dată în regiunea pacifică în 2007 (insula Yap) și 2013 (Polinezia Franceză), apoi în 2015, în Africa (Capul Verde) și America de Sud (Brazilia și Columbia). De aici, virusul Zika s-a răspândit rapid în mai multe țări
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
limitrofe, de un țânțar contaminat cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca "Aedes aegypti" (țânțarul febrei galbene) și "Aedes albopictus" (țânțarul tigru asiatic); acești 2 țânțari din genul "Aedes", spre deosebire de cei din genul "Culex", înțeapă în timpul zilei și sunt antropofili, trăind pe lângă așezărilor umane, mai ales în orașe. Cele mai multe epidemii actuale din America Latină se propagă prin intermediul
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
asimptomatice (60-80%). În cazurile simptomatice, simptomele bolii sunt de obicei ușoare și dispar în 2-7 zile, fără decese. Principalele simptome sunt erupția cutanată (un exantem macular sau papular care apare inițial pe față și apoi se extinde pe tot corpul), febra moderată, artralgiile, mialgiile, cefaleea, conjunctivita nepurulentă cu hiperemie conjunctivală. Au fost descrise 2 complicații neurologice alarmante, probabil determinate de virusul Zika: sindromul Guillain-Barré (o paralizie ascendentă simetrică care atinge cele patru membre și uneori nervii cranieni) și microcefalia (capul anormal
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
după aceste 5-7 zile la tehnici serologice (ELISA) care permit cel mai adesea reconfirmarea ulterioară a diagnosticului. Până în prezent, nu există nici un tratament antiviral specific sau vaccin disponibil împotriva infecției cu virusul Zika. Tratamentul este numai simptomatic: analgezice-antipiretice (paracetamol pentru febră și durere), antihistaminice (pentru erupții cutanate pruriginoase). Tratamentul cu acid acetilsalicilic (aspirina) și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi ibuprofenul și naproxenul) trebuie evitat până la excluderea diagnosticului de denga, pentru a reduce riscul de hemoragie cunoscut pentru denga. Lupta antivectorială
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 la maimuța macac în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui) și izolat la om în 1952 în Nigeria. Ulterior, cazuri izolate a fost raportate în Africa și Asia. Prima epidemie de febră Zika a avut loc în regiunea pacifică în 2007 (insula Yap), ulterior în 2013 (Polinezia Franceză), apoi în 2015 în Africa (Capul Verde) și America de Sud (Brazilia și Columbia). De aici, virusul Zika s-a răspândit rapid în mai multe țări din America de Sud
Febra Zika () [Corola-website/Science/335485_a_336814]
-
pacienților sunt asimptomatici (60-80%), iar cazurile manifeste clinic sunt îmbolnăviri ușoare care dispar în 2-7 zile, fără decese. Principalele simptome sunt erupția cutanată (un exantem macular sau papular care apare inițial pe față și apoi se extinde pe tot corpul), febra moderată, artralgiile, mialgiile, cefaleea, conjunctivita nepurulentă cu hiperemie conjunctivală. Este posibilă transmiterea virusului de la om la om pe cale sexuală sau prin sânge și produse de sânge. Virusul probabil se poate transmite și transplacentar de la mamă la făt sau în timpul travaliului
Febra Zika () [Corola-website/Science/335485_a_336814]
-
complicații neurologice, inclusiv sindromul Guillain-Barré, și malformații congenitale: microcefalie (dimensiune mică a craniului și a creierului) la făt și nou-născuți. Datorită creșterii alarmante a numărului de cazuri de nou-născuți cu microcefalie în nordul Braziliei Organizația Mondială a Sănătății a declarat febra Zika o urgență internațională de sănătate publică. Diagnosticul biologic al infecției cu virusul Zika se bazează pe tehnici de biologie moleculara (RT-PCR) pe prelevări în faza acută a bolii. Până în prezent, nu există nici un tratament antiviral specific sau vaccin disponibil
Febra Zika () [Corola-website/Science/335485_a_336814]
-
identificate, apare sporadic sau familial (microcefalie familială) și de multe ori se transmite autozomal recesiv. Microcefalia secundară (negenetică) este cauzată de boli infecțioasă transmise vertical de la mamă la făt (infecții cu virusul citomegalic, toxoplasmoza, herpesul, varicela, rubeola congenitală, toxoplasmoza, probabil febra Zika), de anoxie intrauterină sau postnatală, de malnutriție severă sau poate fi consecința unor toxice (alcoolismul matern, administrarea unor droguri ca aminopterina, hidantoina în timpul sarcinii). Microcefalia secundară poate fi cauzată și de fenilcetonuria maternă, iradierea masivă în perioada embrionară. Nou-născuții
Microcefalie () [Corola-website/Science/335525_a_336854]
-
a provocat nemulțumiri în rândul multor nobili și în special, a reginei legitime, Maria de Portugalia și a fiului ei, prințul Petru. Ei au avut o șansă de răzbunare atunci cand Alfonso al XI-lea a murit pe neașteptate de la o febră în asediul din Gibraltar în luna martie, 1350. Ei s-au întors împotriva Eleanorei, a fiilor ei și a susținătorilor, iar Henric și frații săi au fugit și s-au împrăștiat. S-au temut de fratele lor, noul rege și
Henric al II-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/331449_a_332778]
-
dornic să meargă în Castilia, astfel a dispus să se pregătească flota, în ciuda faptului că era riscant să călătorească în timpul iernii. Au plecat în 10 ianuarie 1506 cu 40 de nave. La 25 septembrie 1506 Filip a murit brusc de febră tifoidă la Burgos, în Castilia. Unii au suspectat că a fost otrăvit de socrul său Ferdinand al II-lea. Ioana era însărcinată cu cel de-al șaselea lor copil, Caterina. Aici a început tragedia Ioanei de Castilia: tatăl ei, ca
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
de a oferi soției sale într-adevăr un copil de sex masculin. Într-adevăr, la 28 noiembrie în același an, la ora 11:30 dimineața, Mariana de Asturia a născut un fiu. Curând după naștere ea s-a îmbolnăvit de febră puerperală însă nimeni nu părea să bage de seamă, toți se bucurau de nașterea unui moștenitor de sex masculin. Potrivit obiceiului romano catolic, copilul a fost numit numai "prințul" până la botez. Astrologii au prezis doar măreție pentru viitorul său, în timp ce
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
hazanim) sau chiar medici. Mohelul are datoria de a cunoaște legile religioase ale circumciziei și de a cerceta dacă copilul său persoană ce urmează a fi supusă circumciziei suferă de anumite boli. În cazul unor boli circumcizia este amânată (ex.febră, icter), iar în unele cazuri evitată (ex.hemofilie). În mod tradițional, mohelul folosește un cuțit special destinat circumciziei, în zilele noastre pentru unică folosință. Mohelul rostește binecuvântarea dinaintea circumciziei, iar el sau rabinul rostește și rugăciunea prin care se anunță
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
al reginei Maud și totodată comandantul trupelor acesteia, Robert de Gloucester, a fost capturat. Cele două Matilde au căzut apoi de acord să recurgă la un schimb de prizonieri, iar Ștefan a revenit la conducerea regatului. Matilda a murit de febră în castelul Hedingham din Essex și a fost înmormântată în abația Faversham, care fusese întemeiată de către ea și soțul ei. Ștefan și Matilda au avut trei fii: Ei au avut și două fiice:
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
lui Duncan, Lord de Argyll, să rupă alianța sa cu [[Haakon al IV-lea al Norvegiei]]. Când Ewen a respins aceste încercări, Alexandru a încercat să plece spre el pentru a-l obliga însă pe drum s-a îmbolnăvit de febră, în Insula Kerrera, în Inner Hebrides. A murit acolo în 1249 și a fost îngropat la Abația Melrose, Roxburghshire. Singurul lui fiu legitim conceput cu cea de-a doua sa soție, Alexandru al III-lea, l-a succedat ca rege
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
laborator complementare. Cu toate acestea, există anumite manifestări clinice care pot orienta încă de la început spre diagnosticul de AIJ. Acestea pot fi atât articulare cât și extraarticulare. Artralgiile sunt comune tuturor subtipurilor de artrită idiopatică juvenilă. La fel ca și febra, durerile musculare pot fi câteodată singurul indiciu de debut al bolii. Articulațiile interesate pot diferi în funcție de forma clinică. Astfel, AIJ pauciarticulară (oligoarticulară) afectează îndeosebi genunchii, în timp ce în forma poliarticulară cu FR pozitiv articulațiile mâinii sunt cele mai predispuse. În ceea ce privește "manifestările
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
minute înainte de distrugerea Marianei, Iran și marianii iau cu asalt Formosa și dărâmă coloanele, prăbușind orașul peste oamenii care-și acceptă soarta cu resemnare. Rămâne întreg doar Palatul Prezidențial, supraviețuind astfel doar Whitt și secretara lui, Lucia. Cuprins de „o febră necunoscută firii lui”, Xavier reia experimentele pentru descoperirea gazului 8 care să-i permită să zboare către noua planetă. În paralel, Whitt începe și el experimentele cu scopul de a reconstrui Formosa mai adânc. Xavier descoperă că gazul 8 este
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
au avut șase copii. Decesul timpuriu al Augustei a ridicat câteva întrebări la curte. S-a spus că Augusta a murit de "probleme bronhiale asociate cu boli de inimă". Un biograf a afirmat că a murit de un tip de febră. Augusta a fost înmormântată în grădina Castelului Schwerin.
Augusta de Reuss-Köstritz () [Corola-website/Science/334164_a_335493]
-
femeie pe nume Annabel Lee. Tatăl ei a dezaprobat relația lor, iar cei doi s-au întâlnit pe ascuns într-un cimitir înainte ca marinarul să plece din Charleston. În timp ce se afla departe, el a auzit de moartea Annabelei de febră galbenă, dar tatăl ei nu i-a permis să vină la înmormântare. Pentru că nu știa locul exact de îngropăciune, el a rămas de veghe în cimitirul unde s-au întâlnit adesea în secret. Nu există dovezi că Edgar Allan Poe
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
are ca sursă de contaminare soluțiile oftalmologice și prosoapele. Adenovirusurile sunt responsabile de apariția pneumoniei la pacienții imunosupresați. Infecțiile adenovirale trebuie luate în considerare în zonele epidemiologice specifice apariției detresei respiratorii acute, precum și în anumite sindroame clinice, cum ar fi febra faringoconjunctivală și keratoconjunctivita epidemică. Deseori, adenovirozele sunt dificil de diferențiat de alte infecții cauzate de diverși agenți virali sau de Mycoplasma pneumoniae. Diagnosticul infecției cu adenovirus se stabilește pe baza culturilor de laborator, sau prin identificarea virusului în conjunctivă, fie
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]