12,969 matches
-
la vitregia în care este obligată să trăiască". Iar capitalismul "înseamnă în primul rând economie și nu ideologie, spre deosebire de socialism care a însemnat mai întâi ideologie și numai după aceea economie". Autorul ne atrage atenția că totuși trebuie să ne ferim a privi capitalismul prin prisma marxismului care, după multele decenii de comunism, s-ar putea să ni se fi strecurat pe nesimțite în gândire. Capitalismul nu este opusul comunismului ci, cu totul și cu totul altceva, iar orice echivalență este
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
modestie. B.C. Ați învățat mult despre biologie, ci-bernetică, teoria informației ? M.R. Am început să descopăr această lume în Grupul celor Zece. Era, de altfel, oarecum motivul pentru care mergeam acolo. B.C. Ce vă interesa cel mai mult ? M.R. Mă voi feri să izolez un sector anume. Ce mă interesa cel mai mult era să descopăr lucruri pe care le cunoșteam doar puțin: cibernetica, științele neuronale etc. Mai mult, reflecțiile economice ale grupului depășeau cunoștințele vremii. Apreciam mult ideile lui René Passet
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ordin militar. Numeroși savanți vor contribui la apărarea națională. E vorba de a îndrepta știința spre sarcini concrete și utilitare, adică spre cercetări aplicate 147. Odată cu revoluția industrială, noțiunea de creșterea înlocuiește ideea de progres și, dacă puterile publice se feresc să ajute cercetarea științifică în mod direct, ele contribuie la dezvoltarea științei susținînd reformele din învățămîntul superior care vor consacra profesionalizarea savanților. La acea vreme, activitățile de cercetare apar ca un scop în sine. Statul subvenționează cercetarea științifică precum o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
între cititorul femelă cel care, indiferent de sexul biologic, empatizează cu personajul, se lasă sedus, purtat, hipnotizat de narațiune și cititorul mascul, cel care își ia o distanță rece, lucidă, ironică față de text, este mereu valabilă. Și oricît ne-am feri să o recunoaștem, pînă la urmă mai toți facem parte din prima categorie. Fascinația incorporării într-un alt univers ce se adaugă experienței noastre despre lume este, poate, calea accederii la universurile paralele ce ne sunt inaccesibile prin simțurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și, mai ales amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte, mai dense, mai fulgurante. Nu din lipsă de timp, nici de inspirație, nici ca să le facă neapărat pe plac editorilor care se feresc să-și ostenească cititorii. Rațiunile, cred, ar trebui căutate în altă parte, dar asta ar deschide o dezbatere civilizațională cu bătaie lungă... A fost prima lor întîlnire, deci, primul dialog încrucișat, în urma lecturii reciproce a romanelor lor. Echenoz scrie 14
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952 nu părea să o mai ferească de pulberea nimicitoare a uitării. E drept că indiferența respectuoasă manifestată, academic mai mult, față de romanele sale, nu s-a prea schimbat și praful continuă să se adune pe un stil clasic, dar considerat demodat, în ciuda canonizării literare reprezentată de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reformă pe care autorul le formulează în Calea schițează o societate democratică, policentrică, antibirocratică, pe scurt, o societate socialistă sau comunistă, desigur, așa cum apărea ea pe hîrtie, ca utopie, nu cum a fost aplicată criminal în atîtea țări. Morin se ferește însă cu mare iscusință de rostirea cuvîntului "socialist", ceea ce nu făcea cu ani în urmă, cînd își clama deschis și mîndru apartenența la acest curent de gîndire. Filosoful răspunde însă cu sinceritate, recunoscînd că e vorba de o chestiune semantică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
demonstrație pură și seducția discursivă, mecanismele pur raționale și mecanismele emoționale. În acest sens, Vignaux va afirma că “există o întreagă serie de forme argumentative, cuprinse între demonstrația științifică și discursul vânzătorului sau avocatului” (apud Romedea, 1999:165). Argumentarea se ferește atât “de demersurile strict raționale, poate prea deductive ale demonstrației, dar și de iraționalitatea unei vorbiri de dragul efectului persuasiv”. (Sălăvăstru, 1996:292). Prin urmare, demersul argumentativ poate lua două forme: convingerea și persuadarea, în funcție de natura argumentelor și operațiilor sau mecanismelor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cineva din spatele tău și vrea să intre, nu trebuie să-i trântești ușa în nas, ci să o ții până ajunge în dreptul ei, să poată intra. După ce ai intrat în local, dacă ești băiat treci în fața fetei pentru a o feri de privirile indiscrete ale celorlalți și pentru a te interesa de o masă liberă. Atunci când ești la un restaurant te comporți cu bun simț, fără să vorbești foarte tare sau să râzi zgomotos. Chemi chelmerul într-un mod discret, făcându
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
militar, deschiderea spre China era o amenințare mascată pentru URSS și Vietnamul de Nord. Ca stimulent, URSS îi fusese oferit în schimb statutul comercial al națiu-nii-celei-mai-favorizate. Din moment ce era necesară o politică externă foarte flexibilă și independentă, Nixon și Kissinger au ferit-o de anumite influențe negative. În primul rînd, ei au redus angajamentele externe care forțau peste măsură posibilitățile guvernului american. Un exemplu este dezangajarea din Vietnam, dar mai ales doctrina Guam (sau doctrina Nixon), precum și trecerea de la acțiunile militare fățișe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de alte scrieri ale lui Kindleberger, cel mai normal ar fi să presupunem că el era însuflețit de o preocupare politică ce îi tulbura asumpțiile teoretice. Înțelesul pe care îl dă conceptului de bun public este explicit ideologic. El se ferește să folosească cuvîntul hegemonie, pentru că acesta ar putea implica o regulă impusă. În schimb, preferă să se gîndească "la conducere și responsabilitate" (Kindleberger 1986b: 10). Kindleberger afirmă deschis că, ori de cîte ori un bun public nu este, sau nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dreptate, că "încercarea de a gîndi în termenii puterii agregate a dus, printre altele, la dezbaterea prea ambițioasă și fără finalitate asupra polarității și războiului" (Buzan ș.a. 1993: 61). El pledează în schimb pentru discutarea polarității dezagregate. Waltz s-a ferit de această mișcare, întrucît consecințele puterii dezagregate ar putea face mai problematică susținerea realismului sistemic. Și într-adevăr, o astfel de mișcare ar submina potențialul cauzal atît pentru balanța de putere generală, cît și pentru balanțele de putere pe componente
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam (1643) se remarcă printr-o limbă vie, limpede curgătoare (textul nu e original), printr-un ton familiar, direct: "...Cum iubești să-ți hie ție oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat. În rugă, în trudă, întru paza sventei biserici." Didahiile georgianului din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai însemnate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar în italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Teodor Kirangheleu din Naxos, auditor al cursurilor lui Vamva din București, ar fi fost un filozof cosmopolit, socotind drept patrie tot pământul, simțindu-se fratele oricui și membru al întregii familii umane. Credea în metempsihoză și se bănuiește că se ferea să mănânce carne de animal, ca nu cumva să strice sălașul trecător al vreunui duh. Ioan Zalomit (1810-1885), care în 1848 ținea la Berlin o dizertație inaugurală cu titlul Principes et mérites de la philosophie de Kant, n-a mai avut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plină de acest spirit curat contemplativ: El vedea pe ienicerii cu turbane și cu suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți, Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușe, Grinzi cădeau arzând pe drumuri și cădeau ferești și ușe, Urlete de biruință în al chinurilor vaier, Glas tremurător de clopot se amesteca prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec prin stâlpii nalți ai scării, Și prin țipetul mulțimii sună vaietele mării. În proza lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neostenit și cu o viteză amețitoare: " - Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela: Voinic tânăr, cal bătrân Greu se-ngăduie la drum..." * "- Ei apoi, zi că nu-i lumea de-apoi. Să te ferească Dumnezeu, când prinde mămăliga coajă. Vorba ceea: Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, Să mă mir ce m-a găsit." O dată priceput mecanismul povestitorului, suntem luați de veselia lui și enunțarea goalei formule: vorba ceea trezește râsul. Mai este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apuie - Și nu furam norocul nimănuie; Ci în iubire tânără, bogată, Îmbrățișam pământul, lumea toată... E în poezia lui o atitudine de smerire în fața femeii, chiar după înfrîngere, care e de esența misticismului: Nu ți-am vorbit vrodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, nențelese... Setea euforică de a trăi e în continuarea liricii lui Macedonski, însă cu ondulații mai diafane, potrivite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
liric, ca Diligența, poem simbolist al vehiculului și al perimării, sau cântecul afișului, simbol al efemerității: Afișe-albastre, galbene, verzi, roșii, Voi cari pe ziduri vă iviți cu zorii Otravă dulce-a muștelor stupide, Spre a opri în cale pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi prin ele curioșii; Puteți să-mi spuneți unde dispăreți? Voi, zdrențe de o zi, efemeride Ce faceți voi cu numele celebre: Cari trâmbițați pe toți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frați de la dreapta moștenire. LITERATURA FEMININĂ: MARIA BANUȘ, REYMONDE HAN, IGENA FLORU, GEORGETA MIRCEA CANCICOV ETC. Florica Mumuianu cântă prietenia bărbatului cu mâini "grele ca labele de urs", Florica Obogeanu pillatizează în cadru oltean, Maria Banuș scrie o poezie, nu ferită de brutalități, a fetei de "optsprezece ani", în general tactilă, în care se face elogiul "degetelor" picioarelor, albe asemeni cărnii cireșelor, al "tălpilor" care "au învățat... să desmierde", al dedesubtului genunchilor unde "carnea e umedă ca un măr despicat", al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
porți (1975) drept „variante la un autoportret”: ele caută să ofere „o reprezentare a imaginii proprii, în chip de oglindă a lumii” (Mircea Iorgulescu). Captivi vizează prin incizii condițional-optative un viitor verosimil în anii ’70: un viitor inert, virtual, amorțit, ferit de șocuri neplanificate. Procedeele, căutările inovatoare sunt mai evidente în Atrium. Construit prin aceleași mărci gramaticale ale viitorului potențial, romanul abordează realitatea prin măști ale personajului. O temă centrală este și aici criza de identitate a protagonistului (în desenul căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
conducă la interpretări adecvate; * unui context mai larg (care cuprinde enunțuri anterioare), în măsura în care contextul imediat se dovedește insuficient; * unui context și mai amplu, cuprinzând cunoștințele generale sau mediul înconjurător. Contextualizarea limbajului politic, raportarea lui la parametrii situaționali ai comunicării politice, ferește analiza de excese sau denaturări ale semnificatului. Fiecare manifestare discursivă necesită investigarea din prisma orizontului cultural, istoric și social care o generează. Trecerea de la intenția comunicativă a locutorului politic la intenția informativă a acestuia se produce printr-un proces interpretativ
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de lectură. O perspectivă integratoare asupra publicisticii, prin corelarea multiplelor dimensiuni ale actului de comunicare actualizate, are avantajul de a reduce subiectivismul unor perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la conținutul/substanța articolelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii eminesciene, ferind-o de judecăți de valoare ad libitum care exced marginile textului. Fără ca suprapunerile dintre eul poetic și eul jurnalistic să fie totale, confruntarea celor două ipostaze ale creatorului permite conturarea unei viziuni complexe asupra celui numit "omul deplin al culturii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dreptul nostru la aceasta. Dreptul nostru este istoric. Dacă împrejurările sunt de natură a-l sprijini, cu atât mai bine; însă în orice caz, fără acest sprijin, ar fi un drept nud, de a căruia întrebuințare ar trebui să ne ferim (s.n.)"362. Folosirea pro-formelor, a substitutelor fără sens propriu, aparținând unor clase morfologice distincte față de elementul substituit, contribuie la creșterea coeziunii articolului. Spre deosebire de clasa deicticelor, caracterizată prin referință exoforică (noi, astăzi, ei ș.a.), în cazul pro-formelor, referința este endoforică (intra-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]