12,610 matches
-
Miclău en tânt que prosateur et poète est prodigieuse. Îl débute dans le mode littéraire comme auteur de prose. Șes deux premiers volumes, écrits en français, șont Ulysse et Miorița : le premier est une interprétation personnelle du mythe du héros grec, tandis que le deuxième est consacré à la fameuse ballade populaire roumaine dont îl fournit aussi la traduction.1117 Mais la contribution la plus importante de Paul Miclău dans le domaine de la prose est son român autobiographique Roumains déracinés1118, un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vers quelque chose " : " [le terme " dor "] suppose une mobilisation de l'être qui cherche à acquérir ou à retrouver activement l'objet du manque. La frustration ressentie comme une peine donne lieu à la quête du retour (comme le nostos grec), une recherche qui se nourrit inlassablement d'elle-même. [...] [" Dor "] vise toujours un objet, même și celui-ci n'est pas à chaque fois identifié ou définissable. "1539 Le moț " dor " est enraciné dans le fond populaire roumain, car îl fonde toute
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
philosophique et réalité artistique, op. cît., p. 94. 687 Pour Meschonnic, traduire le rythme signifie aller au-delà de la sémiotique : " Le texte biblique hébreu est donc une rythmique sémantique du conținu. Or nous pensons le langage dans leș termes du dualisme grec, du sémiotique. Dans leș termes d'une hétérogénéité radicale et d'une opposition binaire, et confuse, entre le vers et la prose, entre la poésie et la prose. " V. Henri Meschonnic, " Embibler, taamiser le traduire ", în Leș enjeux de la traduction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Leș figures de style, op. cît., p. 84-85. C'est nous qui soulignons. 1580 V. aussi la définition du concept de " métaphore " extraite du Dictionnaire de poétique et de rhétorique : " Terme de rhétorique emprunté au latin metaphora, lui-même emprunté au grec metaphora, proprement "transport", et depuis Aristote "changement", "transposition de sens", de meta, marquant la succession, le changement, et de phora "action de porter, de se mouvoir." " V. Paul Robert, Dictionnaire de poétique et de rhétorique, PUF, 4e éd., Paris, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
evoluției vitale (Biberi I., 1971Ă. Moartea este un fenomen necesar care răspunde unor nevoi evolutive în scopul de a face loc altor combinații genetice mai favorabile evoluției speciilor (Scripcaru Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
să realizeze o organizație, managerii având misiunea de a realiza bine ceea ce s-a stabilit că trebuie. Să ne ocupăm mai concret de strategie<footnote După Macmillan, Hugh, Tampoe, Mahen, op. cit. footnote>. Termenul de „strategie” își are originea în limba greacă, de la cuvintele stratos (armată) și ageiss (a conduce). Strategos (în Atena) era un general ales, un post creat atunci când atenienii erau în război cu perșii (anul 506 î.H.). „Grecii considerau domeniul strategiei ca una dintre responsabilitățile unui lider, o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sau pur și simplu în favoarea "literaturii" este caracterul evident eronat al ideii că ar putea exista o literatură națională închisă în sine. Literatura apuseană, cel puțin, formează o unitate, un întreg. Nu se poate pune la îndoială continuitatea dintre literaturile greacă și romană, dintre lumea medievală apuseană și principalele literaturi moderne ; și, fără a minimaliza importanța influențelor orientate, în special cea a Bibliei, trebuie să recunoaștem existența unei unități închegate care include literaturile întregii Europe, a Rusiei, a Statelor Unite și a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar și la simbolurile vernale ale noului val, iar Zolotoe Runo (Lâna de Aur) face apel la mitologia greacă, la călătoria argonauților sub îndrumarea lui Iason în căutarea Lânei de Aur, metaforă pentru idealul estetic al unei noi generații. Aparent, spațiul feeriilor este cel mai departe de categoriile negative ale simbolismului la confluență cu decadentismul, dar dacă acceptăm diluarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care alături de Herculanum, Stabia și Oplontis, fusese înghițit de erupția Vezuviului în anul 79 î.e.n.. Aveau să fie aduse la lumină o cultură extrem de rafinată și opere de artă precum frescele din Vila Misterelor, decoratorii pompeieni inspirându-se din cultura greacă din epoca helenistică. În Italia, Böcklin se apropie de pictura Renașterii, iar prin intermediul ei, obține o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă spre expresie 65. În opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă spre expresie 65. În opinia lui Rodolphe Rapetti, această descoperire devine o marcă a abordării böckliniene a temelor legate de antichitatea greacă cu mitologia aferentă. "Transpoziția böckliniană" își găsește echivalentul nu cu mult mai târziu în pictura lui Gustav Klimt, care merge mai departe cu arheologia estetică, în cultura preclasică, cultura miceniană. Dacă Rapetti sesizează la Böcklin un accent nietzschean "în această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Böcklin, distanțarea de viziunea serenă, echilibrată, raționalistă, a artei clasice, pentru care opera goetheeană constituia o summa. "Totuși, în timp ce Grecia lui Goethe era "un teritoriu civilizat în măsură să-l reflecte pe Sofocle", opera lui Böcklin tinde să reflecte spiritul grec al perioadei arhaice"68. Într-adevăr, perspectiva goetheeană care împrumută dezideratele Aufklärung-ului transpare într-o reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lichidul său primordial"100. Hygeia ca și Das Wissen sau Atena sau Nuda Veritas silește spectatorul la o confruntare lucidă cu viziunea existențială căreia ea îi servește de intercesor, cu umanitatea aflată sub semnul decadenței. Schorske se întoarce la mitologia greacă pentru a evidenția caracterul ambiguu, amfibiu al Hygeei, ipostaza antropomorfizată a șarpelui. Simbol falic cu conotații bisexuale, șarpele joacă, prin excelență, rolul de mediator între lumi. Cel de-al treilea tablou le depășește în virulență pe cele două, Klimt "transformă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face acest lucru, iar Rapsodiile române (1901-1902) și Sonata pentru vioară "cu caracter popular românesc" și Suita orchestrală Nr. 3 "sătească" constituie un bun exemplu al reușitei compozitorului român în valorificarea cultă a folclorului românesc. Mai mult decât atât, mitologia greacă va deveni o sursă de inspirație pentru talentatul compozitor, tragediile lui Sofocle, Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la capturarea victimei de către un monstruos kraken uteromorf, ale cărui tentacule o învăluie din toate părțile. E foarte interesant aerul de familie cu pictura lui Klimt, doar că Verona își alege personajele nu din mitologia greacă, ci din cultura populară românească, cu propriul bagaj mitologic. Tabloul invocat al lui Klimt ne oferă reperul unui echivalent simbolic pentru această tensiune tragică a captivității biologice generată de forțe superioare umanității și care o guvernează într-un mod discreționar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o inovație bizară, fiind puternic contestat ca o carență sub raport tehnic. O serie din Himerele paciuriene au ceva neterminat, nedesăvârșit, tatonant, manifest prin disproporția intenționată a raporturilor corporale, cât și prin fluiditatea, instabilitatea ductilă a acestor corpuri. În mitologia greacă, Himera este un animal fabulos cu corp de leu, aripi de pasăre și coadă de șarpe, însă Paciurea nu respectă decât parțial sintaxa monstruoasă originară, toate cele trei componente apar în reprezentările paciuriene, dar separat. Himera nu face parte însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru a păstra doar "o poză expresivă, o pură atitudine pasională"360. O întâlnim în picturile lui Fernand Khnopff, la femeile sale de expresie melancolică, care dau impresia unor încarnări onirice, unor "apariții". Cel care se ascunde sub pseudonimul Y Grec, consemnează expoziția sculptorului român George Swiacinsky, doctor în chirurgie la Iași, care a renunțat la chirurgie pentru a se dedica artei în urma unui accident tragic al soției sale. Cu referire la una dintre sculpturile sale inspirate de Ramayana, criticul adoptă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi observat în câteva dintre tabolurile sale, unde elementele recuzitei mitopoetice böckliniene configurează cadrul pentru o feerie orientală. Acest sincretism face parte din chiar substanța simbolismului, iar maestrul hibridizărilor rămâne Gustave Moreau, în picturile căruia se întâlnesc elemente de mitologie greacă, hindusă, persană într-un arabesc care ține atât de caracterul decorativ al picturii sale, cât și de rețeaua de simboluri care generează ezoterismul compoziției. Dacă acest ezoterism este mai atenuat la Loghi, în sensul unei simbolistici mult mai difuze, aflată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în participarea colectivă a membrilor ei la expoziții în străinătate. Pe cale de consecință, societatea achiziționează noi membri, printre care Cecilia Cuțescu- Kuntzer, devenită foarte curând Storck, prin căsătoria cu sculptorul Frederic Storck, gravorul Gabriel Popescu, arhitectul Petre Antonescu și pictorii greci Gheraniotis, N. Lytras și Ana Papadopol, iar Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice acceptă ca "Tinerimea artistică" să reprezinte țara la cea de a IX-a Expoziție internațională de arte frumoase din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și deviza care înscrie ermetic în blazon întregul ansamblu. Spre deosebire de salonul macedonskian care întreține o atmosferă orientală cu aromate, moliciuni de stofe grele și luminescențe misterioase, atmosferă cețoasă de fumerie de opiu, interiorul vilei Khnopff are o severitate de templu grec, severitate pe care se articulează convenabil elemente decorative ale artei nipone și un mod de a delimita spațiul "à la japonaise". O descriere elocventă a acestui spațiu o realizează Günter Metken. "Podeaua marelui său atelier este acoperită de un mozaic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
psihic, acumulată În timp, transformată și transpusă prin Învățare și educație În sfera internă a persoanei" (P. Golu, 1985), motivația destramă secretul „cutiei negre" a acțiunilor umane. Deși preocupările pentru explicarea conduitei umane se găsesc Încă În scrierile primilor filosofi greci, conceptul de motivație evoluând de la cuvântul latin motum (motivus) se impune de-abia În secolul XIX. Evoluția acestui termen este de la adjectiv, În diferite limbi romanice semnificând „care are proprietatea de a se mișca" Ia substantiv, obținând sensul de „cauză
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
fost Încurajat scrisul literaturii În limba maternă. Pe la mijlocul veacului al XV-lea Marsilio Facino primea misiunea de a traduce dialogurile lui Platon din greacă În latină. Era un Început al redescoperiri literaturii antice. Primii umaniști au fost interesați de limba greacă, dar și de limba maternă, printre reformatori numărându-se Jean Calvin, Erasmus 35 din Rotterdam, Martin Luther. Faptul a deschis interesul oamenilor de rând pentru cunoașterea Bibliei În limba maternă Un preot german, Martin Luther, a declanșat un proces cunoscut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
familiei regale. Dominat de o singură trăsătură de caracter, personajul clasic nu evoluează (se confundă cu caracterul ilustrat). Acestea se leagă de trăsăturile fundamentale ale curentului: echilibru, armonie și seninătate. Sursele de inspirație ale scriitorului clasic se reduc la antichitatea greacă și latină, ignorându-se adesea istoria și eroii naționali. Conflictul iscat În operele literare clasice constă În lupta dintre sentiment și rațiune, dintre interesele personale și cele cetățenești și se rezolvă prin triumful rațiunii și binelui. Natura pentru clasici reprezintă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rare, podoabele de interior etc). Parnasianismul a reprezentat o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea, denumirea fiind dată de la revista la care au colaborat, „Parnasul contemporan”. La rândul ei, revista purta numele muntelui Parnas, considerat În mitologia greacă, Casa Muzelor. Revista a apărut Între anii 1866 si 1876, iar În paginile ei au fost publicate poezii semnate de cunoscuții parnasieni francezi: Leconte de Lisle, Théodore de Banville, Sully Prudhomme, Paul Verlaine, François Coppée și José María de Heredia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Păturică. Umilindu-se În fața postelnicului, Dinu Păturică este primit În slujba de ciubucciu și lingușindu-l În continuare, urcă pe scara funcțiilor administrative (cap. „Dinu Păturică”). În capitolul „Postelnicul Andronache Tuzluc”, cititorul descoperă ascensiunea acestui „vechi” ciocoi, dintr-un simplu grec sărac din mahalaua Fanarului, la starea lui de om foarte bogat și cu rang domnesc, pentru că a reușit să intre În grațiile prințului și domnitorului Caragea. De altfel și-a făcut loc În lumea aceea prin intrigile legate de femei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]