13,885 matches
-
bucurii, deoarece Seminarul Franciscan a fost desființat, iar noi ne-am retras la părinții noștri. La 25 martie 1949 Părintele paroh Gheorghe Patrașcu a fost arestat, și s-a răspândit zvonul că urmează să fiu arestat și eu. Atunci, cu iluzia că mi s-ar putea pierde urmele, m-am dus la Rădăuți, unde se afla colegul nostru Pr. Proschinger, găzduit la Pr. paroh din Rădăuți, Eugen Baltheiser. Acesta m-a primit și pe mine în casa parohială, eu oferind micile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se afla colegul nostru Pr. Proschinger, găzduit la Pr. paroh din Rădăuți, Eugen Baltheiser. Acesta m-a primit și pe mine în casa parohială, eu oferind micile servicii de dascăl la biserica din Rădăuți. Într-adevăr, a fost numai o iluzie că mi s-au pierdut urmele, deoarece în ziua de 9 iulie 1949 am fost arestat, după câteva zile dus la Iași și de acolo la Bacău la securitate, unde după anchete, bătăi și suferințe de tot felul, am fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
este calea necesară pentru a ajunge la eliberarea și echilibrarea raporturilor sociale. Congregația pentru doctrina credinței într-un document despre libertatea creștină și eliberare, din anul 1986, a argumentat că afirmațiile acestor teologi se depărtează de spiritul evanghelic, oferind o iluzie de eliberare, deoarece deschide calea pentru noi violențe. Enciclicele sociale, din ultimii ani, ale Papei Ioan Paul al II-lea, arată că într-o lume în care toate statele devorează bogății incalculabile pentru a le transforma în armamente, cei avuți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta, nefericit prin definiție, îi dădea iluzia propriei sale fericiri. Era un etalon modest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta, nefericit prin definiție, îi dădea iluzia propriei sale fericiri. Era un etalon modest! Jocul trebuia dus însă până la capăt. Acum câtva timp mi-ai cerut să nu-l văd pe Mihai, acum pe inginer. Nu, zău, îți repet, dragul meu, devii un tip imposibil! Bietul Atti
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
importanță, într-atât de puțin în gesturile, gândurile și simțămintele sale, încât mi se părea zadarnic a încerca să pun rânduială în această grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar atât de mare îmi era neputința de a o dovedi și celorlalți, de a mi-o dovedi mie însumi, încât am plecat rușinat, pradă unei cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise pentru a mă feri mai cu folos de loviturile soartei, totul se prăbușea, nelăsând în loc decât instincte și intuiții confuze, aproape fiziologice, care nu mai aveau nimic a face nici cu rațiunea, nici cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cel mult în două, îi familiarizam pe elevii mei - toți doctori și intelectuali - cu alfabetul chirilic, iar apoi le compuneam texte ușoare, bazate în principal pe cuvinte asemănătoare cu cele din limba română, încât după câ teva lecții le cream iluzia că pot cât de cât să se descurce în meandrele limbii ruse. Printre elevele de care îmi amintesc cu simpatie erau doam na Lafcadi, fiica lui Ion Luca Caragiale, și doamna Zirra, soția arheologului cu care aveam să colaborez mult
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fi ceva: ai putea rămâne de partea aceasta a peretelui, dar cel puțin să realizezi ceva valabil. Nu. Este o inteligență dirijată exclusiv spre realități imediate, actuale, minore. Le analizează, le cântărește, le discerne, nu-și permite nici un fel de iluzii cu privire la lucruri ori oameni și, cu toate acestea, atunci când ar trebui să pună în mișcare toată această clarviziune sublimă, pentru a se obiectiva pe sine, pentru a ușura propria sa înflorire în mijlocul tuturor acestor existențe mediocre și străine, își dă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de mult să fac bine „prietenilor mai tineri“. Din contactele mele variate m-am convins că lucrul cel mai bun care mi se poate întâmpla este să cunosc. E adevărat, felul meu de a obține cunoașterea este de a da iluzia că pot fi util. D-tale însă nici măcar nu vreau să ți dau iluzia asta, ci doar să-ți spun unul sau două lucruri în legătură cu ce-mi scrii. E poate un gând ieftin să numesc haosul din D ta o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
convins că lucrul cel mai bun care mi se poate întâmpla este să cunosc. E adevărat, felul meu de a obține cunoașterea este de a da iluzia că pot fi util. D-tale însă nici măcar nu vreau să ți dau iluzia asta, ci doar să-ți spun unul sau două lucruri în legătură cu ce-mi scrii. E poate un gând ieftin să numesc haosul din D ta o trăsătură rusească. E la fel de ieftin cum aș spune: ține de tinerețe; așteaptă și va
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de văzut și de făcut la Galați... Când m-am întors la București, Alby plecase... 5 ianuarie 1954 În sfârșit s-au isprăvit și Saturnaliile... Se simțea nevoia unei vieți mai sănătoase, mai pline de lucruri reale, iar nu de iluzii și amăgiri simbolice. Afară e ger puternic, din cel care înzdrăvenește... Lucruri și oameni au reintrat în curgerea lor obișnuită... Viața începe să se reducă din nou la greutăți și la bucurii simple. Toate complicațiile noastre interne coboară în străfunduri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în picături rare, obosite... Pentru Paul, care fusese mobilizatorul celor două familii și veriga lor de legătură, Casa aceasta comună nu mai avea nici un sens. Bucuriile ei s-au destrămat, au rămas doar grijile și responsabilitățile. Totul fusese o mare iluzie!“ Până la urmă am renunțat însă la ideea de a scrie acest roman atât de melodramatic și, pentru că tot eram student al Insti tutului de Teatru și de Cinematografie, am optat pentru o piesă de teatru, o piesă-poem, pe care mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bine. Deci piesa mea va fi o comedie, o comedie tristă ca și viața... Tema? - Totul! Iar în centru - dragostea, sau năzuința spre mai bine. Totuna e!“ „Dacă vrei să zugrăvești mai multe personaje în așa fel încât să dai iluzia realității, alege, dintre toate, ora unică în care destinul lor se-ncrucișează, ora care le poate servi drept cheie fiecăruia - un numitor comun! Prin urmare, comedia mea să fie povestea unei singure nopți și a oamenilor din ea!“ „Eroul principal
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea mai adâncă și cea mai frumoasă. și tot de la el a avut parte de chinul cel mai neiertător din câte există în lumea aceasta a iluziilor omenești - acela al dragostei neîmpărtășite. Căci pe cât de tânăr, pe atât de nebun și de dezlănțuit în virtualitățile sale nedescoperite încă, Dinel [Constantin Rusu] l-a preferat pe motanul veșnic absent, dar totodată veșnic languros care era Mircic. Se potriveau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu aveți nimic de făcut în viața aceasta - muriți...“ Am momente când simt nevoia să mor pentru un timp. Acum lucrurile încep să se limpezească în mine și revin treptat la viață, îmbogățit cu noi experiențe, sărăcit de câteva vechi iluzii, înțelepțit cu o seamă de noi adevăruri relative. Pot dar să comunic din nou cu oamenii de pe poziții „de forță“! ( Până la un nou viitor hop...) și acum, după această amplă introducere, pot să-ți spun despre ce anume hop a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a scris în germană, mânuiește limba cu atâta virtuozitate, încât majoritatea cărților apărute în Germania pălesc pe lângă ale sale. Se poate spune că Goldschmidt a fost jefuit pentru multă vreme de limba sa maternă. Mulți scriitori germani se leagănă în iluzia că, la nevoie, limba maternă ar putea înlocui tot restul. și măcar că în realitate n-au fost niciodată la vreme de nevoie, ei spun: „Limba e Patria“. Mă irită această afirmație făcută de autori a căror patrie le stă la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
despre faptul că aruncasem paharul. și cu atât mai puțin despre ascunzătoarea în care intenționam să dispar. Într-una din verile de mai târziu am văzut cadavrul unei tinere femei la cimitirul săracilor. Asta m-a făcut să-mi pierd iluzia că nimeni nu te poate îneca fiindcă nu există cuvânt pentru cadavrulînecatului în limba română. Leșul m-a șocat, și pentru asta am răsplătit-o pe moartă cu două cireșe. La unul dintre prietenii mei făcuseră iarăși o percheziție în timp ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e îngrijorată: e lucru știut că de la scris omul ajunge să se smintească. Pe deasupra, ei îmi mai și finanțau scrisul acesta despre trecutul meu și împotriva prezentului lor, plătindu-mi chiria și mâncarea la oraș.Faptul că scriam le distrugea iluziile pe care le aveau despre viitorul meu, spulberând perspectiva oricărei „profesiuni“ onorabile la oraș. Nu pentru asta te-am trimis noi la oraș, îmi spunea mama. Iar banii pe care-i plăteau pentru viitorul meu se întorceau împotriva lor. La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din urmă, un băiat a propus un cântec despre culesul florilor. Au început să cânte ceva despre iarbă și o pajiște. Prin urmare, totuși un cântec de vară, mi-am zis, chiar dacă împărțirea asta nu par s-o cunoască. Dar iluzia mea n-a durat mult: după o primă strofă despre vară, următoarea o cârmea voios spre cultul Conducătorului mult iubit, căruia un copil îi oferea în dar cea mai frumoasă floare roșie. Iar în a treia strofă, Conducătorul se bucura
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
semenul său? N-ați văzut că cel mai mare dușman al omului este omul însuși? Ați uitat ce au făcut naziștii cu milioanele de evrei nevinovați? Le-a fost milă, cumva, de sărmanii copii gazați și arși?? Poate trăiți cu iluzia că Tatăl nostru ceresc ne veghează de acolo de sus pe toți în mod egal și nepărtinitor? Vai, ce mult vă înșelați, dragilor! Criteriile de selecție sunt absolut arbitrare, procedându-se la o totală discriminare negativă după bunul plac al Selecționerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ridicat pătura și a palpat salteaua de paie. Dar ce fel de saltea aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
precipitațiilor ca și intensitatea lor. Într-un cuvânt, ne găseam la cheremul total al forțelor naturii, fără a o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic de la Polul Nord. Coboram cu atenție mare să nu calc în gol și să fac vreo nenorocire, și nici să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui cult religios barbar extraterestru. Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt că n-am știut să apreciem cum trebuie forța, viclenia și inteligența acestor creaturi scârboase și dăunătoare. Nu. Nici vorbă. Noi am câștigat doar o bătălie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]