12,798 matches
-
echipa de senioare a României în 79 de meciuri. Ulterior, handbalista s-a mutat în Spania, unde s-a naturalizat și a fost convocată la echipa națională a regatului iberic. Ea a fost componentă a selecționatei Spaniei care a câștigat medalia de argint la Campionatul European din 2008. A participat cu Spania și la Jocurile Mediteraneene din 2009, desfășurate la Pescara, în Italia. Spania a jucat finala mică, pe care a pierdut-o într-un meci împotriva Muntenegrului. În anul 2010
Mihaela Ciobanu () [Corola-website/Science/336340_a_337669]
-
inclusiv portarul Cristina Rodríguez, selecționerul Jorge Dueñas a convocat-o din nou pe Ciobanu. După revenirea în activitate, handbalista a participat la Campionatul Mondial din 2011 și la olimpiada de la Londra, din 2012. La ambele competiții echipa Spaniei a obținut medalia de bronz. În finala mică de la Jocurile Olimpice Mihaela Ciobanu a apărat patru lovituri de la 7 metri. În total, Ciobanu a jucat pentru echipa de senioare a Spaniei în 39 de meciuri. Mihaela Ciobanu este căsătorită cu Mario de las Heras
Mihaela Ciobanu () [Corola-website/Science/336340_a_337669]
-
(n. 23 aprilie 1975, La Rochelle) este un scrimer francez specializat pe sabie, laureat cu trei medalii, inclusiv una de aur, din trei participări la Jocurile Olimpice. A fost și triplu campion mondial și campion european. A fost câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale de Scrimă în 1997. Provine dintr-o familie legată de scrima: tatăl său, Francis
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
la scrimă. S-a apucat de acest sport la vârsta de șase ani, din cadrul clubului Amicale Tarbaise d'Escrime, sub îndrumarea lui René Geuna. În anul 1992 a devenit campion național al Franței la cadeți. În anul următor a cucerit medalia de bronz la Campionatul European pentru juniori din 1993 și s-a alăturat fratelui său la INSEP, instituția franceză pentru sportul de performanță. În 1994 a fost campionul Franței la juniori, trecând în finală de fratele său Gaël. În 1995
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
1995 a devenit primul sabrer francez campion mondial la juniori, după ce a dispus în finala de polonezul Tomasz Piguła. Datorită acestui rezultat a fost selecționat în echipa națională de seniori pregătită de Christian Bauer. În 1996 a cucerit prima sa medalie la o competiție de anvergură, aurul la Campionatul European din 1996. În același an a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta. La proba individual a ajuns în semifinală, unde a pierdut la limită cu rusul Serghei Șarikov. A trecut de ungurul
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
la Campionatul European din 1996. În același an a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta. La proba individual a ajuns în semifinală, unde a pierdut la limită cu rusul Serghei Șarikov. A trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor el a câștigat medalia de bronz la individual la Campion Mondial din 1997 de la Cape Town
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
Șarikov. A trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor el a câștigat medalia de bronz la individual la Campion Mondial din 1997 de la Cape Town. La proba pe echipe, împreună cu fratele său Gaël, Matthieu Gourdain și Jean-Philippe Daurelle, a obținut primul titlul mondial la sabie din istoria scrimei franceze, după ce Franța s-a impus
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
târziu, la Campionatul Mondial din 1999 a eliminat succesiv Serghei Șarikov, Domonkos Ferjancsik, Luigi Tarantino și Stanislav Pozdniakov, care nu îl mai învinsese din doi ani, pentru a deveni campion mondial. La proba pe echipe și-a adjudecat a două medalie de aur, Franța învingând Polonia în finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă. La proba pe
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
La proba pe echipe și-a adjudecat a două medalie de aur, Franța învingând Polonia în finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă. La proba pe echipe, Franța a întâlnit Rusia în finală, dar a fost condusă repede. În ultimul releu în fața lui Pozdniakov, cu scorul la 32-44 pentru Rusia, s-a rănit la picior și meciul
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
în finală individuală la Campionatul Mondial din 1994, după ce l-a învins la limită pe italianul Tonhi Terenzi. A câștigat cu germanul Felix Becker, cel pe care îl învinsese în semifinala la Essen, și a cucerit cea de-a cincea medalie în șase participări la Campionatul Mondial. Astfel a stabilit recordul de titluri mondiale la sabie, deținut până acum de Pál Kovács, Iakov Rîlskî și Jerzy Pawłowski. La Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta, proba individuală s-a tras după sistemul de
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
1996 de la Atlanta, proba individuală s-a tras după sistemul de eliminare directă. După ce a trecut ușor de canadianul Jean-Marie Banos, Kirienko a pierdut cu polonezul Rafał Sznajder, scorul fiind 13-15. În cele din urmă nu va câștiga niciodată nici o medalie olimpică la individual. La proba pe echipe, care s-a tras după sistemul de releu italienește, Rusia s-a impus din nou în fața Ungariei, scorul fiind 45-25. La Campionatul Mondial din 1997 de la Cape Town, el a pierdut în turul întâi
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
devenit antrenor de scrimă în Novosibirsk, apoi în Moscova. A fost și antrenorul național al echipei Iranului. Sub conducerea sa, Mojtaba Abedini a devenit primul scrimer olimpic iranian la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra și scrimerii iranieni au cucerit niște medalii la Campionatul Asiatic, atât la individual, cât și pe echipe. Printre elevii săi s-au numărat Pavel Bîkov, campion mondial pe echipe în 2011, și Olga Nikitina, campioana mondială la cadeți în 2015. Începând cu anul 2016 este antrenor la
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
în Ungaria. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1900 de la Paris. La proba de floretă pentru maeștrii s-a clasat pe locul 7. La cea de sabie maestri a fost depășit numai de un alt italian, Antonio Conte, cucerind medalia de argint. S-a întors la Paris pentru ediția olimpică din 1924, de data asta ca antrenor Ungariei. A modificat profund stilul maghiar, cu un sabie mai ușor și accent pe deplasările. Împreună cu maeștrii maghiari László Borsody și László Gerencsér
Italo Santelli () [Corola-website/Science/336351_a_337680]
-
București 2013 Premiul “Perpessicius” pentru ediția critică Scrieri vol. I și II de Emil Botta - Editura Minerva 1981 Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1996 - volumul pentru copii “Povești mai mici pentru copii mai mari” - Ed. Ion Creangă Diploma și Medalia Academiei Carpatica - Premiul pentru creația poetică excepțională - 1997 Nominalizată pentru Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1999- secțiunea Poezie - volumul “Arcadia” - Ed. Eminescu Premiul Asociației Scriitorilor din București - 2001- volumul pentru copii „Poveste cu un vampir și două pisici” - Ed
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
pentru juniori din 2012 după ce a trecut de maghiarul Dániel Berta. În sezonul 2013-2014, primul la seniori pentru el, a câștigat Grand Prix-ul de la Doha și cel de la Berna. S-a alăturat echipei naționale a Coreei, cu care a cucerit medalia de aur la Campionatul Asiatic de la Suwon și la Jocurile Asiatice de la Incheon, precum și medalia de argint la Campionatul Mondial din 2014 de la Kazan. A încheiat sezonul pe locul 3 în clasamentul mondial FIE. Sezonul 2014-2015 s-a dovedit mai
Park Sang-young () [Corola-website/Science/336361_a_337690]
-
la seniori pentru el, a câștigat Grand Prix-ul de la Doha și cel de la Berna. S-a alăturat echipei naționale a Coreei, cu care a cucerit medalia de aur la Campionatul Asiatic de la Suwon și la Jocurile Asiatice de la Incheon, precum și medalia de argint la Campionatul Mondial din 2014 de la Kazan. A încheiat sezonul pe locul 3 în clasamentul mondial FIE. Sezonul 2014-2015 s-a dovedit mai greu pentru el. După două sferturi de finală în Cupa Mondială, s-a rănit la
Park Sang-young () [Corola-website/Science/336361_a_337690]
-
Cupa Mondială, s-a rănit la genunchi în luna martie, din cadrul Grand Prix-ului de la Budapesta. Astfel, nu a putut să participe nici la Campionatul Asiatic, nici la Campionatul Mondial. S-a întors pe planșă un an mai târziu, cucerind o medalie de bronz la etapa de Cupa Mondială de la Vancouver. A câștigat argintul la Campionatul Asiatic, fiind învins în finală de conaționalul Park Kyoung-doo. S-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro cu echipa Coreei de Sud. În
Park Sang-young () [Corola-website/Science/336361_a_337690]
-
15-4. În semifinale l-a învins pe un atl elvețian, Benjamin Steffen. În finala l-a înțalnit pe campionul mondial en titre, ungurul Géza Imre. După ce a fost condus cu patru tușe, a lovit de cinci ori consecutive, câștigând prima medalie de aur olimpică sud-coreeană la spadă
Park Sang-young () [Corola-website/Science/336361_a_337690]
-
sa s-a mutat la Portland, Oregon, pentru ca ea să se poată antrena la Oregon Fencing Alliance, sub conducerea lui Ed Korfanty și lui Jacek Huchwajda. A urmat cursurile de liceu prin corespondență. În sezonul 2004-2005 și-a obținut primele medalii în Cupa Mondială de seniori: bronzul la Challenge „Jean Coibion” din Welkenraedt și argintul la etapa de la Klagenfurt. În paralel a cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată de o medalia de aur pe echipe. În
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
lui Jacek Huchwajda. A urmat cursurile de liceu prin corespondență. În sezonul 2004-2005 și-a obținut primele medalii în Cupa Mondială de seniori: bronzul la Challenge „Jean Coibion” din Welkenraedt și argintul la etapa de la Klagenfurt. În paralel a cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată de o medalia de aur pe echipe. În același an, la vârsta de 15 ani, s-a alăturat echipei naționale senioare a Statelor Unite pentru Campionatul Mondial de la Leipzig. La proba individuală
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
2004-2005 și-a obținut primele medalii în Cupa Mondială de seniori: bronzul la Challenge „Jean Coibion” din Welkenraedt și argintul la etapa de la Klagenfurt. În paralel a cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată de o medalia de aur pe echipe. În același an, la vârsta de 15 ani, s-a alăturat echipei naționale senioare a Statelor Unite pentru Campionatul Mondial de la Leipzig. La proba individuală a atins sferturile de finală după ce a trecut de colega sa de
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
campioana olimpică en titre Mariel Zagunis, și-s clasat pe locul 7. La proba pe echipe echipa Statelor Unite a învins în finală echipa Rusiei, aducând lui Ward prima sa medalia mondială la seniori. În sezonul 2005-2006 și-a adjudecat trei medalii de aur din trei probe la Campionatul Mondial pentru cadeți și juniori de la Taebaek. Câteva luni mai târziu a participat la Campionatul Mondial de seniori de la Torino, unde a ajuns în finală. A învins-o pe Mariel Zagunis, cucerind medalia
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
medalii de aur din trei probe la Campionatul Mondial pentru cadeți și juniori de la Taebaek. Câteva luni mai târziu a participat la Campionatul Mondial de seniori de la Torino, unde a ajuns în finală. A învins-o pe Mariel Zagunis, cucerind medalia de aur. Astfel a devenit primul campion mondial individual la scrimă din Statele Unite, cel mai tânăr campion mondial la seniori și singurul scrimer care a câștigat Campionatul Mondial la cadeți, la juniori și la seniori în același an. În acest
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
primul campion mondial individual la scrimă din Statele Unite, cel mai tânăr campion mondial la seniori și singurul scrimer care a câștigat Campionatul Mondial la cadeți, la juniori și la seniori în același an. În acest moment a deținut și toate medalii de aur mondiale puse în joc: aur la individual la cadeți, aur la individual și pe echipe la juniori, aur la individual și pe echipe (din 2005) la seniori. Totuși, acest moment a fost de scurtă durată: Statele Unite nu au
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
nr.1 la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, a fost învinsă în semifinală de Mariel Zagunis, care a cucerit al doilea titlul olimpic consecutiv în cele din urmă. În „finala mică” a trecut la limită de rusoaica Sofia Velikaia, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Statele Unite au pierdut cu Ucraina în semifinală, apoi au depășit Franța în finala pentru medalia de bronz, aducându-i lui Ward o a două medalie olimpică. După Jocurile de la Beijing s-a retras din
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]