13,022 matches
-
și sculptură cu rezultate notabile care au depășit arealul comunal și județean. Am a spune o nostimadă trăită de mine la Viișoara. Aveam tacit o relație de spirit și prietenie cu preotul din sat, care m-a întrebat dacă mă pricep să curăț icoane. Pe atunci nu prea aveai voie să ai contacte cu Biserica. Ca să evit eventualele neplăceri am acceptat să curăț icoanele noaptea. Atunci a fost “botezul„ meu în tainele restaurării. Nu am avut necazuri din partea conducerii locale pe
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
manége, engl. to manage (a reuși, a conduce, a rezolva, a face față la, a dirija, a izbuti, a struni elemente pentru un țel, a administra, a manevra, a stăpâni, a se descurca, a găsi mijloace, a reuși, a se pricepe să, a cârmui, a duce la bun sfârșit), engl. management (activitatea/arta de a conduce, abilitate, organizare, reușita în atingerea obiectivelor, adoptarea deciziilor optime în proiectarea și realizarea proceselor), engl. manager (conducător, administrator, organizator, director, coordonatorul unei echipe), engl. leader
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reușit să impună un nou univers de forme. Linia, la el, își asuma întreaga povară a expresivității și a sensului imaginii. După ce am văzut un desen cu o linie „orizontală“ ușor înclinată de câteva ori, am înțeles Veneția și am priceput că desenul nu trebuie să redea realitatea, ci să-i sugereze sensul. Linia la el nu povestește, nu ilustrează, nu vede o realitate văzută și revăzută de toată lumea. La Klee, traseul grafic este încărcat de semnificație transmițând hipersensibil realitatea sa
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
nu-l poate fixa locului, fiind un „vântură-lume”.) Dacă-i bal, bal să fie. (Cel care a intrat În horă trebuie să joace, altfel riscă să audă spunându-se despre el fie că nu-i place, fie că nu se pricepe. Nu fi adeptul jumătăților de măsură!) Cine riscă câștigă. (Sub o altă formă, se spune: „Soarta este de partea celor viteji și Îndrăzneți”. Faptele de viață arată, Într-adevăr, că trebuie să forțezi destinul, adică diferite situații și Împrejurări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Keats) Casă-n doi pereți. Se spune așa despre o căsnicie șubredă, care se bazează doar pe compromisuri sau pe diferite conveniențe.) Căsnicie, prietenie, iubire etc. nu se pot realiza când unul este constructiv, iar celălalt distructiv: „Cel netrebnic se pricepe să strice treaba altuia, nu s-o ducă la Îndeplinire. șoarecele are puterea de-a răsturna coșulețul cu mâncare, nu Însă de a-l ridica” (Panciatantra). A pescui În ape tulburi. (Oportuniștii nu numai că știu să se folosească de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alt proverb: „M-am Învățat cu traiul rău și trăiesc bine”. Așadar obișnuința, de orice fel ar fi, nu numai că atenuează simțul comparațiilor, dar creează „a doua natură”.) „În fiecare rău e un strop de bine; de s-ar pricepe omul să-l găsească, să tragă și folosul.” (W. Shakespeare) Când doi se ceartă, al treilea câștigă. (Prilejul nu așteaptă: Îl va folosi cel care este prompt În decizii.) Planta care are multe fructe nu le coace pe toate. (Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de faptele rele” (Democrit). A se uita ca vițelul la poarta cea nouă. (Ineditul unor situații poate genera la unii oameni mai emotivi o stare de zăpăceală mintală, În care cel În cauză nu mai știe ce să facă; privește nepricepând nimic: „Se uită ca mâța În calendar”.) Să stăm strâmb și să judecăm drept. (Omul din popor invită la a se trece, de la „fuga gândului În picioare”, la justețea gândului pe care o poate da „șederea” Întru cumpătarea judecății. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îți vei mărturisi numai ție. (Intimitatea se păstrează numai În cadrul unui dialog cu tine Însuți.) „Oamenii sunt așa de curioși să știe viața altuia și neglijează a o Îndrepta pe a lor proprie.” (A.G. de Méré) A bate șaua să priceapă calul. Când nu putem spune În mod direct un anumit lucru, recurgem la o exprimare aluzivă, care facilitează o cale indirectă de Înțelegere a intenției noastre.) Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetiretc "Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire" Tăcerea e un răspuns afirmativ. (Neluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care iubirea nu reușește să-l transforme cât de cât. Μ Cel care este dispus să facă toate confidențele este În criză morală față de sine. Μ Timidul Își spune adesea, cu amărăciune, dar și drept consolare: cel mai bine mă pricep să fac ceea ce nu sunt, de fapt! Μ Cine realizează, cu o anumită frecvență, sentimentul tristeții are, de fapt, luciditatea Înțelegerii vieții ca un complex de Întrebări la care răspunsul trebuie să fie mereu reluat. Μ Pentru adevărurile simple nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu cât celălalt Dexter aparține unei zone a literaturii căreia el, În calitate de autor de romane populare, Îi este complet străin. Până-ntr-atât Încât, În totalitate incapabil să răspundă Întrebărilor publicului, Martins, adeseori, nu mai e În stare nici să priceapă Înțelesul: La prima Întrebare, Martins nu a avut nici cea mai vagă bănuială, dar, din fericire, Crabbin a rupt tăcerea și a răspuns, spre satisfacția generală. Problemele lui Martins sunt cu atât mai insurmontabile cu cât el nu are de-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
drepturile -, ci de două, cel de-al doilea nefiind scos la iveală decât În ultimele pagini ale romanului, pe care Îl lămurește retrospectiv. Dacă primul explică atitudinea stranie a lui Dochin, numai cel de-al doilea ne permite să o pricepem până la urmă pe cea a lui Gastinel. În timp ce lucra la manuscrisul Java neagră, Dochin, pe vremea aceea, fără domiciliu stabil, a fost adăpostit de patroana unui hotel dubios, Céline Ferdinaud. Dovedind o greutate În a citi textul la Început, Céline
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a sa sub numele lui, dar, dacă putem să zicem așa, fără știrea autorului. Două texte având același nume ajung să circule astfel În romanul lui Siniac, substituindu-se unul altuia de-a lungul paginilor, iar Dochin, În calitate de cititor, nu pricepe cum propriul său text - pe care Îl consideră pe bună dreptate execrabil - poate să suscite entuziasmul majorității criticii care, În realitate, are acces la alt manuscris, la cel al lui Céline. Cunoscând stratagema la care este complice, Gastinel nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ar fi cuvenit mie. Apoi a ajuns șef de catedră printr-o lovitură norocoasă. Acum are un succes formidabil cu cărțulia aia penibilă despre Hazlitt. „ Toți cei care sunt de părere că au fost victimele nedreptății În decursul carierei vor pricepe furia lui Dempsey. Și se vor recunoaște și mai abitir În rândurile următoare: „ELIZA: Povestește-mi despre Hazlitt. R.D.: Hazlitt nu mă interesează. Nici măcar n-am citit jegul ăla de carte a lui Swallow. Nici nu-i nevoie. Am participat
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
taie orice urmă de speranță de a fi publicat: „Mai Încape vorbă? spuse Dauriat lăsându-se pe spate În fotoliu ca un sultan. Am răsfoit culegerea și am dat-o s-o citească și unui om cu gusturi, care se pricepe, căci eu nu am pretenția asta. Eu, dragă, cumpăr gloria gata făcută, așa după cum englezul ăla cumpără dragostea. Ești la fel de mare poet, pe cât ești de frumos, dragule, Îi zise Dauriat. Pe cuvântul meu de om de treabă, nu de editor
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sunt plasate, astfel, pe aceeași poziție secundară, Întocmai ca și natura pentru pictor sau scriitor. Ele nu Îi slujesc În calitate de obiect, ci Îl incită să scrie. Căci adevăratul obiect al criticii nu este opera, ci sinele. Într-adevăr, nu putem pricepe nimic din părerea lui Wilde despre critică și lectură dacă nu situăm ca atare poziția subiectului creator, care se găsește, din punctul lui de vedere, pe primul loc: „Mai mult, aș zice că Întotdeauna critica superioară, fiind forma pură a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
iad". Apelul umanitar devine strigăt: "cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?" Drumul către înviere este foarte greu, cu atât mai mult cu cât fiecare pas duce, de fapt, către moarte: "Atât de puține lucruri mă pricep să fac / Nici piersici ca piersicii,/ Nici struguri ca via,/ Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
remarcabilă, susceptibilă de a fi oricând amplificată. Moartea și renașterea cuvântului urmează traiectul binomului deconstrucție-reconstrucție. Încă un pas este un poem edificator în acest sens, care se pliază perfect pe teoria lansată de Alina-Iuliana Popescu: "Atât de puține lucruri mă pricep să fac/ Nici piersici ca piersicii,/ Nici struguri ca via,/ Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am copii, n-am prieteni, n-am pe nimeni. Uneori simt că nici nu exist. Efectiv am impresia că dispar, pur și simplu. Nu-l am decît pe el. El mă face să cred, să exist, el îmi dă nume, pricepi? Și pentru asta îi sînt recunoscătoare. Îmi dă un sens. Vera: (încercînd să amelioreze tonalitatea) Ba eu cred că-ți dă mai multe sensuri... Unul spre bucătărie, unul spre cada cu rufe... Mina: Ăsta-i rostul femeii pe lume: să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cere părerea. Ilie: Eu ți-am cerat părerea în legătură cu cavoul. Așa că... Ștefan: Lasă, frate, cavoul. Ascultă, poate că nici eu nu înțeleg întotdeauna, și pe toți. Dar asta mi se pare că nici nu se poate, așa că trăiesc din ce pricep. Ilie: Și trăiești bine, minunat! Ștefan: Nu știu, dacă trăiesc bine sau minunat, dar, crede-mă, eu știu că trăiesc. Ilie: Ce vrei să spui? Ștefan: Vreau să-ți spun că și tu trăiești, numai că nu prea-ți dai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cal? Mina: Verde. Vera: Frumos! Și eu să nu-l observ! Că doar e ditamai calul. (reușesc să rîdă amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e de priceput aici?! Mina: Vezi că n-are rost să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să rîdă amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e de priceput aici?! Mina: Vezi că n-are rost să mai discutăm?! A avut dreptate Ilie. Nu trebuia să-ți spun. Vera: Ce să nu-mi spui? Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e de priceput aici?! Mina: Vezi că n-are rost să mai discutăm?! A avut dreptate Ilie. Nu trebuia să-ți spun. Vera: Ce să nu-mi spui? Mina: (incomodată) Ei, povestea cu calul lui... Vera: Mina, e ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e de priceput aici?! Mina: Vezi că n-are rost să mai discutăm?! A avut dreptate Ilie. Nu trebuia să-ți spun. Vera: Ce să nu-mi spui? Mina: (incomodată) Ei, povestea cu calul lui... Vera: Mina, e ceva serios în aiureala asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în aiureala asta cu... (Mina tace) Stai așa, că mă apucă amețelile! Mina: Te cred. (ridicîndu-se) Pe tine te apucă amețelile, dar pe mine mă apucă altceva... Vera: (mai mult decît insinuantă) Te cred și eu... Mina: (trecînd peste) Ca să pricepi ar trebui să știi... să cunoști drumul pînă la ideea asta cu calul... Vera: (încercînd să iasă din stupoare, pe zîmbet) Aha! Cum s-ar spune nu-i cal, ci o idee de cal. (rîde) Mina: Da... cam așa... Vera
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu Pandele. Pe cuvînt de onoare. Cu Pandele în persoană. Mina: Încă un motiv pentru care o să te toarne... Ilie: Să mă toarne? Ha! Nu știi ce spui, Mina. Dimpotrivă. Ah, viața asta e dată dracului. Și eu n-am priceput nimic din ea. Să fiu al naibii dacă nu-i adevărat. Da' stați jos, ce Dumnezeu... și dă-te mai încoace, Ștefane. Cum să mă toarne? Ba or să tacă și-or să mă propună cu toții pentru avansare. Da, da. Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]