14,215 matches
-
drumului la tot pasul, indiferent de forma și culoarea sa. Odată cu amestecul pietrelor de remy, misterul ce plutise pentru câteva ore deasupra noastră luase sfârșit. Ne pusesem mințile la contribuție, unindu-ne, deslușisem această enigmă, pufnind cu toții în hohote de râs, amuzându-ne de cele petrecute pe parcursul zilei. Ultima seara la un joc de remy A fost o noapte de pomină în care am luat o bătaie de toată frumusețea, atât eu cât și Bobiță, de la soții Hlinka. Ne amuza de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
scurt ca mine, eu am talia 1,68, el era cu vr'o 2-3 centimetri, poate și 4, mai scurt, avea o musculatură herculitană". Pentru psihic, mai spicuim câteva fraze din același document: Când râdea, râdea cu mare poftă și râs sincer" și "făcea abuz de tutun și cafele negre, de băut bea țeapăn, de la vârsta de 14 ani". Constituția atletică este menționată de toți medicii care l-au descris. Structura psihică menționată a rămas compensată în 1883, când apare primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii sale despre condiția umană. Acest personaj este un ins din rasa „păguboșilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și co loc vial, admitea să fie contrazis, replicând însă șfichiuitor, ce-i drept, în termeni a căror causticitate câteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de-a inventa, atât amicilor, cât și inamicilor, porecle stârnitoare de râs, care făceau ocolul lumii literare, rău de gură, deschis cu be nigne voluptăți, în fond, zvonisticii cancaniere, colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie, Paul Georgescu a putut să treacă în ochii unora drept un neobosit urzitor de intrigi și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la cămin, au urmat, bineînțeles, tachinările. — Cine era tipa? — Ce tipă? — Tipa de azi dimineață, mergeai cu ea la braț pe bulevard, cine era? Privirile întâi nedumerite ale colegului nostru dintr-odată s-au înveselit și el a izbucnit în râs: — Nici o tipă, nerușinaților, era mama! Era într-adevăr doamna Titel, neverosimil de tânăra mamă a lui Sorin, cu numai șaisprezece ani mai vârstnică decât fiul ei. În perioada pe care o evoc nu va fi avut, deci, mai mult de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
eu al Liceului „Bălcescu“, am auzit încă vorbindu-se despre ciudatul personaj, la mult timp după trecerea lui la cele veșnice. Devenise și erou de anecdote, plasat de cei care-l evocau în situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70. Fostul suprarealist, impenitentul boem și noctambul, devot al lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa, își amuza copios
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Platon și Aristotel, pentru a ajunge la Adrian Marino, Marian Popa sau Val Panaitescu, făcând popasuri de sinteză asupra gândirii unui Michel Meiyer (în fixarea terminologiei critice), pentru a comenta apoi comicul în viziunea lui Kant, Schopenhauer (pentru care "râsul este un efect al plăcerii comice"), Karl Rosenkranz (cu valorificarea comicului în estetica urâtului), Henri Bergson (acesta vorbește despre echivocul comicului), pentru a se opri cu aplomb asupra contribuției cercetătorilor români, pornind de la P. Locusteanu, în trecere pe la Paul Zarifopol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost ajutată și sprijinită, s-ar fi putut lupta pentru promovare în prima ligă, să facem două echipe de Liga a III-a și de unde eram, poate, orașul cu cea mai mare tradiție în fotbal din Moldova, am ajuns de râs, să discutăm de orgolii și clasamente la nivelul eșalonului 3. E un sfârșit de an la care, în loc să se facă gale, să se decerneze premii, suntem puși în situația de a nu avea despre ce discuta, fiindcă ar fi rușinos
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
inima la frumusețile lor, să aspire acolo, în auzul doinelor, dragostea de țară, căci nicăierea nu vor găsi emoțiuni mai curate care să le miște sufletul!" Cu tristețe, constatăm că pentru generația tânără de azi o asemenea întrebare retorică trezește râsul, indiferența sau taxarea de "nostalgic"! Cititorul de bună-credință, indiferent de percepție și gust, poate aprecia în mod justificat memorialistica lui Nicolae Gane nu numai ca o biografie literară, ci și ca un document de epocă, datorat talentului incontestabil al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scrisori următoarea adresă: Onorat d-sale boierului... mare agă sau mare ban, sau mare spătar, după rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cumpere. Iar la masă, să dea Dumnezeu bine Numai râs și chef; și nici că se putea să fie altfel când eram vreo 40 de ștrengari, toți unul și unul, tineri, sănătoși, veseli, la adăpost de grija zilei de mâni și toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mi se întâmple? Apoi, bine, n-ai auzit că tineritul s-a zburlit 33 în Iași și la București? Am auzit că se clocește ceva, dar Mihai Sturza o să-i ciomăgească, fii sigur, că doar n-o să ne lese de râsul pantalonarilor 34 și a bonjuriștilor. Eram de zece ani, pe când se fierbeau toate aceste, și veștele grave ce ne veneau din Iași, din București și din alte capitalii din Europa s-întipăreau adânc în mintea mea. Pășisem în anul 1848
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nicule, mai cruță-te, las-o mai dămol, că-i pocni într-o bună dimineață și tu nu trebuie să mori că n-are cine să te înlocuiască. Ei, bravo! Ce, vrei să-mi ruginească pușca și să rămân de râsul mazetelor? Când o fi să-mi vie ceasul, tot la un copac am să mor. Și mai, mai că așa s-a întâmplat. Atins de o boală care nu iartă, el a ținut pușca-n mână pănă în ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cărui amintire a influențat scrierea mea: "A doua zi mersei fără bătaie de inimă la fața locului într-o poieniță din pădurea învecinată cu orașul și mărturisesc în cuget curat că toată înscenarea duelului îmi păru o comedie demnă de râs. Încărcarea și alegerea pistoalelor, numărarea pașilor, luarea pozițiunelor noastre față în față, aerul serios și preocupat al marturilor, în loc să mă miște, mă făceau să surâd, nu doar că voiam să mă arăt voinic, ci pentru că eram încredințat că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
om și un câne în popușoaie?, i-am răspuns eu. Nu-i vorba de d-neata, da uite la domnul cel gulerat de colo, care a întrat calare în mijlocul lanului. Hei! Domnule, fugi cui calul de acolo!... Atunci un hohot de râs mă năpădi. Știi una, bade, hai cu mine la dânsul, să-i luăm calul. Românul se prinse bucuros, dar, când ajunse aproape de locotenent și-l văzu întrecând cu capul toate vârfurile popușoaielor, a stat uimit și și-a făcut cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dosar. Trebuie să se știe că "Junimea" avea un dosar în care se lipeau ca curiozități contimporane toate neroziile ce ieșeau la lumina tiparului. Sunt în dosarul acesta eșantilioane de toată frumusețea: anunciuri, afișe, reclame, poezii de natură a stârni râsul celui mai morocănos dintre oameni. Acest dosar, grație nesecatului izvor de prostie omenească, se făcu așa de voluminos, încât s-a simțit nevoie de a se înființa un al doilea. Multă vreme aceste dosare care se răsfoiau la toate ședințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am ajuns la credința că trebuie să dăm jos creștinismul și să intrăm în Nirvana, acolo-i mântuirea! Așa a spus Baghavat respectabilului Pürna! Ați înțăles, voi burghejilor? N-am înțăles, adăogă grav președintele celor nouă. Atunci un hohot de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-a răpus pe toți, le-a impus liniște și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aminte. Așadar, iată, în rezumat, pre cât memoria m-a servit după 19 ani trecuți, cum s-a petrecut jocul păpușilor la 1883, joc care nu era altceva decât o parodie a ședințelor ordinare ale "Junimei". A fost atunci un râs și un chef nebun. Bine a zis Iacob Negruzzi că rareori s-a putut vedea o societate făcând lucruri serioase într-o formă așa de veselă. Eu aș putea adăogi că niciodată nu s-a văzut asemene lucru, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umbra teiului, vorbe ieșite din inimă care ne scurtau ceasurile, de ne se păreau minute. Eram sub un adevărat farmec în fața melancoliei dulci și visătoare a lui Eminescu și a gălăgioasei veselii a lui Creangă de a cărui hohote de râs tresărea grădina Spravale babă. S-au dus amândoi acești scriitori fruntași atât de strâns legați prin prietinie, dar atât de deosebiți prin caracterele și talentele lor, și în urmă-le a rămas un gol care cu greu se va umplea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs de-au răsunat cele patru colțuri ale codrului. Am cinstea să-ți spun, prietine, că am zărit roșind spinarea unui cogeamite Martin bine blănit, dar când i-a mirosit a Codreanu a scaparat 131 nemernicul, de n-am mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu un aer mânios răspunsei: Pentru Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna la gură, avea în fața lui un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu flămânzii!... Cu voia sau fără voia ta vom mânca cum știm noi, iar nu ce ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în râs. Da! Vom mânca vânatul nostru. În acel moment, înșfăcându-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
copil al meu. O! Dac-aș sta să descriu toate plăcerile ce mi-a făcut el în cursul vieței sale de vreo 14 ani, să istorisesc toate alintăturile, toate naivitățile, toate ghidușiile lui, care când mă înduioșau, când îmi stârneau râsul, aș putea să umplu un volum întreg, dar trebuie să reiau firul întrerupt al istorisirei mele. Ziceam, deci, că într-o frumoasă dimineață din luna august eram pe-o întinsă miriște de pe moșia Spătăreștii. O adevărată Californie, miriștea ceea. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dădea negreșit tonul între noi, deoarece era pictor de profesiune; dar cel mai guraliu și mai cu pretenții era Pogor. Noi ceilalți patru, nefiind tocmai încrezători în talentele noastre, lucram cu sfială și ne temeam să nu ne facem de râs. Am tocmit, deci, în primele zile după instalarea noastră un biet cerșetor cu patru lei pe zi, a cărui portret am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]