12,599 matches
-
viermi. La majoritatea reprezentanților segmentele sunt prezente atât la exterior, cât și în interiorul corpului. Viermele inelat are 2 capete: unul anterior, cu orificiul bucal, și altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip închis. Format din două vase sanguine longitudinale principale: dorsal și ventral (aceste vase sunt considerate inimi). Viermele inelat prezintă și un înveliș epitelio-musculator. Sistemul excretor este format din metanefridii. Viermii inelați respiră prin piele. Ramele se deplasează cu ușurință prin sol (ele mai fiind numite și
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
formează teaca proprie a rectului sau fascia perirectală. Această fascie a fost menționată pentru prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
deși Richardson a arătat că există două straturi de elastină la nivelul septului rectogenital (59), totuși aceste straturi nu sunt identificabile prin disecție chirurgicală (60). Nervii cavernoși sunt situați de o parte și de alta ale fasciei Denonvilliers împreună cu vase sanguine cu care formează câte un mănunchi vasculo-nervos. Ligamentele laterale (“aripioarele rectului”) sunt descrise în tratatele clasice de anatomie drept condensări fibroase de formă triunghiulară cu baza spre peretele lateral al pelvisului și vârful spre rect, formate în jurul arterelor rectale mijlocii
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
tubercul; tuberculii se unesc “în potcoavă” înapoia rectului și apoi se unesc cu corpul perineal; din această structură se formează sfincterul anal extern. Tubul intestinal primitiv (embrionar) este suspendat dorsal de un mezenter primitiv în care se dezvoltă și vasele sanguine și limfatice, precum și ganglionii limfatici. La nivelul intestinului anterior din acest mezenter primitiv se formează bursa omentală, la nivelul intestinului mijlociu se formează mezenterul și mezourile colonului proximal, iar la nivelul intestinului embrionar posterior se formează mezoul colonului distal și
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
viață cu 10 ani. Obezitatea mărește riscul apariției multor afecțiuni fizice și mentale. Aceste patologii asociate sunt întâlnite cel mai frecvent în sindromul metabolic, o combinație de tulburări medicale care include: diabetul zaharat de tip 2, tensiunea arterială ridicată, colesterolul sanguin crescut și nivelul crescut al trigliceridelor. Complicațiile sunt provocate fie direct de obezitate, fie sunt legate de aceasta în mod indirect, prin mecanisme care au o cauză comună, precum alimentația greșită sau un stil de viață sedentar. Forța legăturii dintre
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
mai puțin eficient față de perioada tinereții: oasele scad în dimensiune și densitate, pielea pierde din elasticitate, părul albește și își pierde din rezistență, capacitățile excretoare ale rinichilor scad; gustul, auzul și vedere slăbesc; rigidizarea arterelor și depozitarea grăsimilor pe vasele sanguine fac mai dificilă circulația sângelui; fertilitatea, mai ales cea feminină, se reduce. Știința care se ocupă cu studiul problemele biologice, psihologice, sociale și economice ale bătrânilor se numește gerontologie. Îmbătrânirea populației europene este în creștere graduală și date Eurostat avertizează
Bătrânețe () [Corola-website/Science/318511_a_319840]
-
dereglări cerebrovasculare și de lichid cefalorahidian, neoplazii) și secundari (procese patologice extracerebrale cu implicarea ulterioară a structurilor nervoase - insuficiența respiratorie, circulatorie, hepatică, renală, dereglări endocrine, metabolice etc). Astfel, în afecțiunile primare ale SNC drept factor patogenetic se pronunță diminuarea debitului sanguin cerebral, care ulterior induce dereglarea metabolismului neuronal și glial. În afecțiunile secundare ale SNC mecanismele patogenetice sunt multiple (hipoxia și hipercapnia, hiperamoniemia, alcaloza, intoxicația cu produși nedetoxicați, tulburări electrolitice grave etc.). Alterările de conștiență se clasifică în cele de scurtă
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
ul reprezintă o formațiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere (cel mai des) sau vene. Se prezintă ca o dilatare (ca un sac) a vasului sanguin și poate fi localizat oriunde în organism. Cu toate acestea, cel mai adesea el se dezvoltă în segmentul abdominal al arterei aortice și la nivelul vaselor creierului (anevrism cerebral). În majoritatea cazurilor este asimptomatic. Termenul se mai folosește - în cadrul unor
Anevrism () [Corola-website/Science/318844_a_320173]
-
cunoscut și sub denumirea de apoplexie sau sub denumirea mai simplă de atac, aceasta fiind preluarea din englezescul "stroke". folosirea unor termeni mai exacți: ischemie cerebrală, infarct cerebral sau hemoragie cerebrală. Ischemia cerebrală este produsă de o reducere a fluxului sanguin cu durata de câteva secunde până la câteva minute. Dacă oprirea durează mai mult de câteva minute, apare infarctarea (moartea) țesutului cerebral irigat de vasul afectat. Cauzele de ischemie (infarct) cerebral sunt variate: de la hipotensiune sistemică ce produce de obicei sincope
Accident vascular cerebral () [Corola-website/Science/316200_a_317529]
-
care trece în sânge, răspândindu-se în organism și localizându-se în organele țintă. Aici se dezvoltă ca forme chistice multilarvare numite cenuri, care sunt vezicule lichidiene în care se dezvoltă multipli scolecși. În perioada cât se află în circulația sanguină, embrionul hexacant poate infesta și produsul de concepție, pe cale feto-placentară. Canidele ingerează cenuri prin consumul de carne sau organe infestate. Ajunși în intestinul subțire, cenurii eliberează scolecșii care se fixează de peretele intestinal și evoluează în viermi adulți, iar ciclul
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
se numește cantitatea de alcool aflată, temporar, în fluxul sanguin al unei persoane. Alcoolemia se mai numește și "concentrația de alcool în sânge", "nivelul de alcool în sânge", "îmbibație alcoolică", sau "grad de intoxicație alcoolică". Alcoolemia se poate măsura în aerul expirat, prin probe de sânge sau de urină (caz
Alcoolemie () [Corola-website/Science/321141_a_322470]
-
găsesc 20-40 mg alcool/l sânge (rezultat din biotransformarea avansată a ureei). Etanolul ingerat se absoarbe cu ușurință din tractul gastrointestinal. După ingestie, alcoolemia atinge nivelul maxim după: Etanolul este metabolizat hepatic rapid în acetaldehidă. Odată ce s-au atins concentrațiile sanguine maxime, dispariția sa este lineară. Se consideră că un bărbat de 70 kg metabolizează 7-10 g alcool/oră. De exemplu, o persoană aflată în stare de ebrietate, cu o alcoolemie de 1,5 %, are nevoie de aproximativ 10 ore până ce
Alcoolemie () [Corola-website/Science/321141_a_322470]
-
Hematopoieza este procesul de formare a elementelor celulare sanguine(eritrocite, trombocite și leucocite) la nivelul măduvei osoase(măduva roșie hematogena), din celulele sistemului reticulo-endotelial (celule de tip embrionar) care prin procesul de maturare se pot transforma în oricare celulă specializată din organism.Hematopoieza are mai multe forme, ca de
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
a a vietii embrionare nu există cavități osoase. În consecință, sediul proceselor de hematopoieza suferă o deplasare în etape succesive: Un rol important în eritropoeza îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) și acidul folic (vitamina F), o scădere a concentrației sanguine în oxigen stimulează accelerarea eritropoezei cu producerea hormonilor necesari. Așa numitul cimitir al eritrocitelor este splina și celulele Kupffer din ficat. Viața unei eritrocite durează 120 de zile. După moartea eritrocitelor, hemoglobina suferă un proces de descompunere cu mai multe
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
arterială diastolică" (presiunea sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100-140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
din următoarele apare la distanță de minute sau ore de la expunerea la un alergen, este foarte probabil că acea persoană are șoc anafilactic: Dacă persoana a avut o reacție negativă la o înțepătură de insectă sau la un medicament, testele sanguine pentru triptază sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile în a diagnostica anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie. Există trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită a acelei persoane sau cu 30% sub valorile normale. Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar după una până la 72 de
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
Unii cercetători recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri. Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există teste de alergie efectuate pe piele (cum ar fi testele cu plasturi) pentru anumite mâncăruri și veninuri. Testele sanguine pentru anticorpi specifici pot fi utile pentru a confirma alergiile la lapte, ouă, arahide, nuci și pește. Testele efectuate pe piele pot confirma alergia la penicilină, dar nu există teste efectuate pe piele pentru alte medicamente. Formele de anafilaxie neimună
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
Formele de anafilaxie neimună pot fi diagnosticate numai prin a analiza istoricul pacientului sau prin a expune pacientul la un alergen care ar fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există teste efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie neimună. Poate fi uneori dificil de a distinge anafilaxia de astmă, de leșinul datorat lipsei de oxigen (sincopă) și de atacurile de panică. Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
sub forma de pilule, ca și supliment alimentar. Sursele de mâncare precum peștele, ouăle sau carnea sunt foarte bogate în vitamina D și sunt adesea recomandate persoanelor care suferă de deficiență de vitamina D. Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon de calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică activă a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când este sintetizată de o monocită-macrofagă
Vitamina D () [Corola-website/Science/320872_a_322201]
-
calciu la numeroase mecanisme vitale ca: menținerea integrității funcționale a sistemului nervos central și periferic, a membranei celulare, la coagularea sângelui, la menținerea stării coloidale a proteinelor, cofactor al unor enzime. Magneziu, intervine într-o mulțime de procese metabolice, nervoase, sanguine, viscerale activează multe enzime, participând la reglarea metabolismului glucidic, lipidic, proteic, la procede de creștere și permeabilitate celulară, are acțiune antialergică și antispastică. Importanța potasiului constă în asigurarea osmolarității spațiului celular, participă în biosinteză și creștere în excitabilitatea neuro-musculară (antagonist
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
și cel observat la homozigoții recesivi. În acest caz nu există un „raport de forță” între cele două alele, ambele se exprimându-se și sunt numite alele codominante. Un exemplu de alele codominante sunt alelele I și I ale grupei sanguine AB0 care codifică glicoziltransferaze cu activitate enzimatică diferită (adăugarea unei N-acetil-galactozamine pentru formarea antigenului A și a unei D-galactoză pentru formarea antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
și formulă de lapte praf, care mai târziu s-au dovedit a fi de o valoare nutrițională discutabilă. În anii 1860, Claude Bernard a descoperit că grăsimea corporală poate fi sintetizată din glucide și proteine, demonstrând că energia din glucoza sanguină poate fi depozitată sub formă de grăsimi sau glicogen. La începutul anilor 1880, Kanehiro Takaki a observat că marinarii japonezi (care aveau o dietă alcătuită aproape în totalitate din orez) au dezvoltat beri-beri (sau nevrită endemică, o boală care provoacă
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
diferite (de exemplu, fructoliza) care au ca rezultat doar un catabolism parțial la glucoză, în timp ce, în esență, multe glucide complexe pot fi digerate în același ritm ca și glucidele simple. Glucoza stimulează producția de insulină prin pătrunderea alimentelor în fluxul sanguin, care este preluată de celulele beta din pancreas. Fibrele alimentare sunt glucide a căror absorbție este incompletă la oameni și la unele animale. La fel ca toate tipurile de glucide, în urma metabolizării produc 4 Calorii (kilocalorii) de energie pe gram
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
răspundă? Mecanismele de reglare care controlează receptivitatea sunt complexe; dar, la fel ca și la limaxul de mare, interacțiunile hormoni-sistem nervos joacă un rol important. Când un ou se maturizează, celule din ovar comunică hormonal cu creierul, eliberând în fluxul sanguin doi hormoni sexuali(estrodiolul și progesteronul). Când acești doi hormoni ajung la celulele țintă din creier, vor determina eliberarea altor hormoni ai glandei pituitare. Aceștia ajung înapoi la ovare, unde vor ajuta la menținerea schemei de producție a estrogenului și
Anolisul verde () [Corola-website/Science/321967_a_323296]