13,844 matches
-
săptămâni să gătesc meniuri decente și insistasem să stăm toți trei la masă și să le mâncăm; fusese foarte ușor ca, după plecarea lui Charlie, să ne facem obiceiul de a ciuguli sau de a mânca la ore diferite în fața televizorului. Terminam o porție de spaghete bolognese-Sally ieșise într-un pub cu niște prieteni -, iar Ben se uită la mine peste masă și-mi zâmbi puțin înainte de a se întinde și de a-mi apuca mâna. Îmi pare rău, mamă. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
părul (asta m-a enervat, serios vă spun), el e genu’ tău? Vrei să te-aranjez, acum că te-ai făcut suplă și superbă, drăguțo? Te scutim pe tine, Charlie, bineînțeles! L-am ignorat și am continuat să privesc fix televizorul. Niciodată în viața mea nu mă mai uitasem atât la blestemăția aia cât o făcusem de când mă mutasem cu Stacey și cu mama ei. E pornit dis-de-dimineață și rămâne pornit pe tot timpul zilei și al serii, iar orice tentativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
gură - pardon de expresie!! Oooops! Scuză-mă, Charlie, a chicotit el și m-au privit amândoi. Nu cred că mi-ar fi reușit un zâmbet nici dacă mi-aș fi dorit să încerc și am continuat să privesc fix la televizor, conștient că se strâmbau la mine și-mi urmăreau cu atenție reacțiile. — Oh - ignoră-l, a spus Stacey când și-a dat seama că nu avea să scoată nimic de la mine. N-are nici un pic de simțu’ umorului, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
c-am slăbit - chiar dacă încă-s mare, știu că nu-s așa masivă cum eram. Știu că n-ar trebui să conteze ce mărime porți, da’ contează. Chiar și Vanessa aia, care pe vremuri era așa zâmbitoare și veselă la televizor când era mare, da’ acuma zice că doar se prefăcea și că de fapt se ura. E minunat să poți intra în magazine normale și să te uiți la haine: pe vremuri făceam asta doar ca să-mi imaginez că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
reală- oricum, nu dup-aia. Io vin de la serviciu cam pe la opt, în ultima vreme am reușit să-l fac să nu mă mai aștepte afară în fiecare seară și s-arate ca un vagabond - și stătea cu mama la televizor, și ea s-a uitat la mine când am intrat și-a făcut o față din aia de-a ei, când i se mișcă ochii repede de sus în jos și i se-nalță și sprâncenele-n același timp, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a făcut așa liniște că nu s-auzea nici musca, așa cum zice mama. Arăta de parcă-i venea să râdă - cre’ că de la felu-n care-i zisesem până la urmă, după atâta vorbit cu mine despre cum să-i zic. Era la televizor East Enders, normal, și nu-mi venea să cred că mama nu se uită, da’ nu se uita. Se uita la Charlie și după ce-ncetase să mai rânjească și-și revenise, ochii i se fixaseră și i se măriseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Da, desigur. - Atunci, spune-mi și tu mie, cum poți crede că ei au existat, dacă nu i-ai văzut niciodată? Cum poți vorbi copiilor despre ei? - Ana, i-au văzut atâția oameni contemporani lor, am privit atâtea emisiuni la televizor, atâtea documentare, s-a scris despre ei, sunt personalități istorice... Cine nu știe că ei au existat? Tu te îndoiești de lucrul acesta? - Nu, eu nu mă îndoiesc, zise Ana, știu că e adevărat că ei au existat, dar la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și s-a vorbit și despre El. A intrat și numele Lui în istorie, doar, că toate aceste evenimente s-au petrecut în epoci istorice diferite. Doar, că despre El nu se vorbește în manualele școlare, nu se vorbește la televizor. Aceasta, însă, nu înseamnă că El n-a existat. Iată, Marie, cât de ușor este să-ți dai seama cum stau lucrurile. Sper că ai înțeles ce am vrut să spun. - Daaaaa, nu m-am gândit niciodată în modul acesta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ai simțit bine, draga mea. Se făcuse seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât rugăciunea „Tatăl nostru” și din cele pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să bei un lapte cald cu rom, iar eu... Ia să vedem! Cred că aș avea poftă de niște cornulețe cu frișcă. Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
misteriosului abate. De fapt cu ce se ocupă? ― E pensionară. Trăiește singură împreună cu un motan, care se dă în vânt după basmele lui Grimm. Nu, nu e o glumă, bătrâna îi spune câte o poveste în fiecare seară, stau la televizor, discută, mănâncă dulciuri și pun la cale năzdrăvănii. ― Extraordinar! ― Are o fantezie fantastică și se recreează cu exerciții de tembo-habe. ― Asta ce mai e? Un fel de jiu-jitsu? ― Nu. Un dialect african. Maiorul râse încetișor: Am să vă povestesc cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc. Celălalt îl măsură lung, cu privirea subțiată. ― Ce a vrut de fapt? ― O chestie, la un muzeu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi întinse o bomboană. Motanul întoarse capul plin de dispreț și se cățără pe canapea. ― Ah, înțeleg! Ai luat masa în oraș. Din nefericire, azi nu-i nimic drăguț la televizor. Vom citi amândoi Fetița cu chibrituri... Am o adevărată slăbiciune pentru povestea asta. Da, presimt că vom petrece o seară ad-mi-ra-bi-lă. * Își luă mâinile din dreptul gurii și rosti încet: ― Caută-mi, te rog, telefonul Melaniei Lupu. Locotenentul Azimioară îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi, le trăiește fără efort, flori gemene ale aceleiași tulpini. Paradoxul e încîntător, iar inocența, așa cum o desprinzi din ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
conchise ferm: ― Așa e cum ți-am spus! Domnul Raul Ionescu nu poate declara nimic împotriva ta... Te-ai trezit, Mirciulică? Hai să mîncăm! Căutăm ceva bun în bucătărie și după aceea ne vom gândi împreună. Nu, dragul meu, fără televizor azi! Nu, domnule maior! Raul Ionescu își ștergea lacrimile. Nu mai râdea, dar un zvâcnet nervos îi întindea încă buzele. Vă înșelați! La urma urmelor, eu am pierdut partida și din punctul meu de vedere mi-e absolut indiferent dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și bag-o în pat cu sticlă caldă. N-ar fi rău un extraveral... Vezi să nu aluneci! Și dă-mi un telefon să-mi spui dacă ai ajuns bine. Bătrâna strânse vasele murdare și le duse în bucătărie. Deschise televizorul, stinse lumina apoi se așeză pe covor cu farfuria de prăjituri alături. ― Îți interzic, draga mea, să te mai concentrezi astă-seară! Dacă trebuie să te gândești, ai s-o faci mâine dimineață cu mintea limpede. Esențial este că, deocamdată, poți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar 10 ― ani în urmă, dar pe atunci problema caselor era insolubilă. Azi sânt prea bătrân. M-am obișnuit, și pe urmă îmi revine destul de ieftin. ― Și ceilalți? ― Ceilalți! Melania Lupu, presupun, gândește ca și mine. Motanul, o prăjitură și televizorul îi ajung. N-are copii, la ce să-și mai caute o altă casă? Valerica Scurtu așteaptă să se mărite. Așteaptă cam de multișor... Poate speră că nenorocitul o să aibă apartament, poate strânge bani... Nu poți să știi. Sculptorul are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țipă ușor, își zise Cristescu privindu-i fața pământie. Țipă și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără importanță, nebună după dulciuri și curse. Nu scăpa un concurs, iar Matei îi șoptise că pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cazul să mai aștept sau să revin mîine? Bătrâna începu să rîdă: ― Dumnezeule! Nici chiar așa! O să se amuze grozav când am să-i povestesc. De altfel, azi e vineri... ― Și? ― În fiecare vineri la 8.20 se dau la televizor filme cu cowboy, ne uităm împreună. Își bătu palmele încîntată: Ne plac atât de mult! ― Atunci mai aștept. Desigur, dacă nu deranjez... ― Se poate? Cu plăcere! Noi, bătrânii, ne bucurăm când cineva e dispus să-și piardă puțin timp în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună superbă cu pomeți înalți. Ioana Dogaru ținea buzele strânse. ― Nu cred că e bine ce faceți, oftă Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de tratament? ― Dentar. ― Domnul Vîlcu?! Femeia își coborî privirea: ― Da. Cristescu ridică receptorul. Recunoscu glasul locotenentului Azimioară. ― Da, dragul meu... ― Am reușit să descopăr ascunzătoarea din scrin. ― Presupun că e goală. Nu-i nimic. Te aștept! ― Încă ceva, spuse locotenentul. Televizorul din camera bătrânei e deschis. Ce fac? Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am primit rezultatul autopsiei Valericăi Scurtu și a lui Grigore Popa. ― Sânt tare curios. ― Ai și de ce. * Melania Lupu intră într-o croitorie. Responsabila o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă cu aceeași voce groasă: ― Ați uitat televizorul deschis. ― Vă înșelați! Nu l-am uitat. Mirciulică urmărește filmul. Cristescu își ridică sprâncenele. ― Motanul doamnei Lupu, explică Vâlcu fără nuanțe și locotenentul izbucni în râs. Bătrâna șopti cu ochii în pămînt: ― La vârsta mea, înțelegi ce înseamnă să fii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții. Sărăcia este de departe factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]