14,689 matches
-
când uităm de lume, uităm că facem parte din ea. Și, ca să faci parte din ea, e nevoie de iubire. Nu știu cât de des observă ființa umană că iubirea e singurul factor care ține amintirea vie. Pornind de la cea mai banală trăire și până la nopțile Luceafărului care își amintește chipul iubitei, aceeași axă trădează un fel de legătură intrinsecă a sentimentului cu memoria o apologie neașteptată a trăirii, un lanț de încercări și de adevăruri care ies la iveală doar prin simpla
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
că iubirea e singurul factor care ține amintirea vie. Pornind de la cea mai banală trăire și până la nopțile Luceafărului care își amintește chipul iubitei, aceeași axă trădează un fel de legătură intrinsecă a sentimentului cu memoria o apologie neașteptată a trăirii, un lanț de încercări și de adevăruri care ies la iveală doar prin simpla asociere de senzații și imagini: o sinestezie inexplicabilă. Un melanj de amintiri. E bizar: cei care iubesc au cea mai vastă și mai prodigioasă dintre memorii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
măcar 10% în plus, ar fi posibil să experimentăm numai o nebunie incurabilă, care să cadă în patologie. Dincolo de luminile raționale, susținute de autocontrol e gaura neagră a inconștientului, care menține un tot, dar nu îl gestionează. Suferința e contabilul trăirii subiective, pentru că sună ora deșteptării dintre perioadele de euforie. Sf. Nicolae Velimirovici spunea că nimeni nu trebuie să creadă că fericirea îl va adăposti cu adevărat de durere: „Fericirea e sac fără fund”. Oamenii sunt ca fierul ruginit pe care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sa discerne valențe mai puțin cunoscute, descoperă punți noi care îl leagă de tendințele viitoare ale poeziei. Substanța sensibilității poetice moderne se prefigurează în contururi semnificative la acest remarcabil înaintaș:reveria neliniștită, meditația existențială despre singurătatea și incomunicabilitatea omului modern, trăirea momentelor istorice de criză spirituală și încercarea de a le rezolva în artă, întoarcerea către mitul elen, valorizându-i vitalitatea în sensul marilor întrebări, mereu actuale, despre condiția umană. Poetul gânditor se apropie de actul poetic cu luciditatea angajării care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a unui motiv decorativ, fapt ce îl apropie de compozițiile decorative din pictură. Așa se face că nu doar natura, ci și mitologia, istoria, obiectul de artă devin la poeții parnasieni izvor de inspirație pentru o diversitate de emoții și trăiri care îi singularizează în peisajul poeziei moderne. Un vers precum cel al lui Mihail Codreanu, Statui aș vrea sonetele să fie, nu face decât să sublinieze predilecția poeților parnasieni pentru o anume perfecțiune formală, pentru o muzică implicită, interioară, stilizată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Dumnezeu, Meșterul Manole și Mănastirea Argeșului, Cultul mătrăgunei în Romania, Mioara năzdrăvană. Proza de ficțiune a lui Mircea Eliade include, în straturile sale profunde, ideologia și formația științifică a scriitorului, mai întai o literatură a autenticității și a experienței, a "trăirii", un fel de jurnale autentice sau ficționale, prin Romanul adolescentului miop (1922-1923), rămas pana în 1989 în manuscris, Isabel și apele diavolului (1930), Maitreyi (1933), întoarcerea din rai (1934), Huliganii și Șantier (1935), apoi o literatură îndreptată către zona fantasticului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dintr-o memorie de mult pierdută, îi apar imagini din alte vremi, când, fiind student la Charlottenburg, uită de Hildegard, marea lui iubire, și, din milă, se dedică Elsei, viitoarea soție. „Zu-spät!”, „Prea tarziu!” îi răspunde conștiința involuntară, el ratase trăirea adevărată a acelui timp, savârșise păcatul inițial, primul din șirul de greșeli ale vieții, „tragedia vieții mele”, soluția cea mai rea din multe posibile: „Dacă în seara aceea, la Charlottenburg, n-aș fi intrat cu Elsa într-o berărie, [...] viața
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ocultată în favoarea coborârii (moarte) adică sufletul aflat la răscrucea dintre viața fericitădatorită amintiriiși reîntoarcerea la viața pământească, metensomatoza (reincarnare) provocată de uitare. Această nouă viață în care Orfeu este expulzat este o rătăcire, o însingurare, o dureroasă rană, însă o trăire conștient ireparabilă reprezentând “uitarea” legii Persefonei. Ca și în viața actuală, omul este totuna cu pământul: moartea este de fapt întoarcerea la origini sau o inițiere. Murind, Orfeu se uneste cu principiile nașterii sale (zeul fluvial și mama sa Muza
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
medievali adoră femeia și își centrează opera pe potretul ideal al femeii, poezia rămânând, însă, intim legată de dorință. Doar iubirea spirituală a lui Janfre Rudel promovează o lirică aproape mistică în care pasiunea pentru donna angelicata rămâne adorare supremă, trăire extatică. Poezia renascentistă se află pe aceeași direcție. Fără a fi o simplă recreare a viziunii antice, dezvaluie iubirea pentru o femeie reală și ideală, cu atribute divine, nu esoterică cum era donna angelicata, ci o femeie adevarată, simbol al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ale cuvântului său și plânge amar, cu un acut sentiment al culpabilității. Momentul de culminație al poeziei, incantația dureroasă („Melc, melc, ce-ai făcut/Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!”), este expresia trăirilor unui suflet căruia i se revelează tainele lumii și forța demiurgică a cuvântului. Eroul amintește prin naivitatea cu care rostește descântecul de Ucenicul vrăjitor de Goethe a cărui joacă nevinovată are efecte tragice. Jocul ca experiență de cunoaștere capătă sens
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Pentru Germania, scrierea cea mai reprezentativă despre Tristan și Isolda este poemul lui Gottfried von Strassburg, Tristan. Deși opera sa este bazată pe fragmentele rămase din poemul lui Thomas of Britain, discursul său liric surprinde cel mai bine evenimentele și trăirile celor doi îndrăgostiți. Cele 19.548 de versuri ale romanței arată povestea asemeni celei inițiale: conflictul dintre Irlanda si Anglia, povestea de dragoste dintre cei doi, retragerea in padure, întoarcerea Isoldei și, în cele din urmă, sfârșitul tragic, care prezintă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este vizibilă, iar pianul este instrumentul predominant al compoziției, acesta fiind elementul principal și distinctiv al operei. Compoziția prezintă, de asemenea, elemente din Brahms și Chopin. Efectul impresionant în rândurile audienței se datorează și imitării unor sunete asociate sentimentelor și trăirilor cu ajutorul instrumentelor muzicale, precum cele ale bătăilor inimii pe parcursul parților în care dragostea ocupă locul principal etc., la care se adaugă și elemente din exteriorul unei compoziții tipice: înregistrări sau voci care reciă comunicate, declarații, scrisori sau tratate. Piesa prezintă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sau tratate. Piesa prezintă șase părți: Prolog, Lament, Preludiu și Variații, Nebunia lui Tristan, Adagio și Epilog. Astfel, muzica a ocupat un rol important în răspândirea legendei. Compozițiile artistice folosesc, în acest caz, sunetele pe post de litere și urmăresc trăirile interioare ale personajelor, fără a pune accent pe întâmplări. Spre deosebire de literatură, interpretările pot varia în funcție de priceperea și grâdul de înțelegere al dirijorilor, orchestrei sau regizorului. MENȚIUNE Interferențe ale fantasticului în pictură și joc Simona Ciobanu, clasa a XI-a Ioana-Andreea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
explicativă și de acum nefantastică. Fantasticul își are însă sursa de perpetuare a lui în cunoașterea științifică și de acum explicativă. El acum străbate drumul spre o altă treaptă de exprimare în arta imaginativă a artistului, pentru simplul motiv că trăirea momentului este subiectivă, deci influențată de particularități. Artiștii vor continua așadar să încerce (și să reușească) să facă vizibilă partea nevăzută a fantasticului. În continuare, fără pretenția de a trata exhaustiv subiectul, ne vom opri asupra câtorva cazuri semnificative: La
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sunt: grafica tridimensională fotorealistă, scenarii epice pe baza cărora se derulează acțiunea, coordonarea vizual auditivă a elementelor prezente în joc, libertatea de a lua anumite decizii ce pot afecta parțial său complet povestea jocului. Toate aceste elemente duc la mixarea trăirii unei povești cu participarea interactivă la aceasta și, în final, cu starea de autarhie a individului, care se simte în mediul său atât în fața calculatorului cât și în universul alternativ la care participă. Doi cercetători de la Harvard au publicat o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de aramă însemnând și cântarea. În oda La Heliade, lira apare cu înțelesul pe care îl va conține ulterior harpa, întrucât, de altă factură decât „lira vibrândă de iubire”, ea „cântă de mărire”, stârnind furtuna oceanică, alegoria romantică, byroniană, a trăirii violente. „Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goarnă Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor.” Amintirea lui Heliade, reformator al culturii din cohorta de sfinte firi vizionare, de glas de deșteptare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a realității stă conceptul de cauză, de sursă creativă a ceva. Schematismul categorial, aproape clasic al personajelor, dispare, naratorul omniscient observă particularul, detaliul de viață, surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: „Na! Dănilă, zise el in gândul său, așa-i ca-i sfeclit o?”, „«Ia, acu-i acu», zise Prepeleac în gândul său oftând”. Încercarea labirintului din perspectiva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Iubirea se îngroapă, sacralitatea cade și se rănește, sentimentul de iubire aparținând parcă de altă lume. O ipostază diferită a dragostei apare la Blaga, în poezia Cântecul focului. Profund filosofic, discursul liric marchează potențarea misterului. Dragostea lui Blaga devine elan, trăire plenară, departe de Marele Orb. Metamorfoza iubitei amplifică misterul sentimentului și a atingerilor tainice: „tu crengi ai, iubito, nu brațe”, „înflorești mulțumită”. Iubitul este un Orfeu care transformă ființa iubită în vibrații, mișcare, tensiune. Ciclicitatea naturii căreia aparține iubita stă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
luptându-se”. Vasile Voiculescu, în Sonetul CCXXXV surprinde diferența dintre dragostea trupească și cea sufletească, exprimând valorile creștine și primând dragostea pură și nu cea pătimașă. Iubirea trăită uman capătă valențe negative, o conștiință zdruncinată care încearcă izgonirea instinctelor și trăirilor trupești: „Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup”. Voiculescu pune deasupra tuturor lucrurilor și sentimentelor iubirea spirituala la care accede mult prea greu din cauza unei închisori carnale și ispititoare precum trupul. „Să te ador în suflet - doar duhul să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care “romancierii mută accentul de pe aventură pe eroul ei, materia epică devenind acel univers intim al emoțiilor și gândurilor care conferă adevărata individualitate. Personajele nu mai sunt determinate de evenimente, ci le determină. Biografia ieșită din comun este înlocuită cu trăirea interioară ieșită din comun.” <footnote Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea românească, București, 1976, p. 7 footnote> La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, romanul de analiză psihologică evoluează, îmbogățindu-se cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în urmă față de romanul occidental și de „sincronizare”. „E o literatură (inegală în realizări, firește) a experiențelor asumate sau <<provocate>>, cu orice risc, a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 17 footnote> Anton Holban este inconfundabil în cadrul acestei orientări mai ales pentru că își
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cad pe verosimilitatea tipurilor, detașarea de normele scrisului convențional, calofil și deplasarea interesului către formele limbajului comun, pitoresc, necizelat. Realismul psihologic apare ca o nouă formulă epică în care evenimentele exterioare sunt urmărite doar pentru a observa consecințele pe planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
european, conceptul se alimentează din cele mai recente teorii filosofice, fundamentale fiind intuiționismul lui Henri Bergson și fenomenologia lui Edmund Husserl. După Bergson intuiția este o capacitate umană irațională superioară inteligenței, de a sesiza esența realității și, mai ales, a trăirilor omenești. Husserl afirmă că obiectul cunoașterii reprezintă formele ideale suprasensibile ce alcătuiesc domeniul subiectiv al „conștiinței pure”. Importantă este și teoria angoasei a lui Kierkegaard, la fel ca ideile lui Nietzsche despre transcendentul gol și agonia lumii. În plan psihologic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
conducea spre o coerență preconcepută și unde senzația de dominare se insinua ca o senzație de obiectivitate, aici obiectivitatea constă tocmai în programatica libertate ce se dă eroului de a se exprima pe sine în plin proces de transformare, de trăire , de apropiere de lume, fără intermedierea autoritară a creatorului său.”<footnote Ibidem, p. 51 footnote> Se renunță la infiltrarea scriitorului prin analiză în conștiința și evoluția personajului. Ca o dovadă a dorinței de obiectivitate, eroul este mereu confruntat cu alte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se limitează la natura relațiilor lui cu lumea și mai ales cu sine însuși. Romancierul creează “un anumit tip de erou care se repetă: o structură puternic meditativă, aptă să transforme impulsurile exterioare, impresiile, existența concretă în materie reflexivă, în trăire senzorială, în viziune subiectivă, irepetabilă, un erou predispus dramei, terorizat de curiozitate și excesiv dominat de afect.”<footnote Dana Dumitriu, op. cit. , p. 60 footnote> 4. Narațiunea și descrierea în visele lui Sandu În epică există ceva mai mult decât simpla
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]