126,166 matches
-
înaintea capsulei articulației cotului ("Articulatio cubiti") și se termină printr-un tendon pe baza procesului coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae") și pe tuberozitatea ulnei ("Tuberositas ulnae"). O parte din fibrele musculare profunde se inserează în capsula articulației cotului. Fața anterioară a mușchiului brahial este acoperită de mușchiul biceps ("Musculus biceps brachii"), între ei coborând nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus"). Medial vine în raport cu mănunchiul vasculo-nervos al brațului: artera brahială ("Arteria brachialis"), vena brahială ("Vena brachialis") și nervul median ("Nervus medianus") și cu
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus"). Între mușchiul brahioradial și mușchiul brahial trec nervul radial ("Nervus radialis"), artera brahială profundă ("Arteria profunda brachii") și artera recurentă radială ("Arteria recurrens radialis"). Fața posterioară a mușchiului brahial acoperă humerusul și fața anterioară a articulației cotului peste care trece. Tendonul de inserție acoperă anterior articulația cotului. Este inervat de nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus") (neuromer C—C), mai rar din nervul radial ("Nervus radialis"). Este cel mai puternic flexor al antebrațului pe braț și
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
("Retinaculum musculorum flexorum manus", "Retinaculum musculorum flexorum", "Retinaculum flexorum") sau ligamentul transvers al carpului ("Ligamentum carpi transversum"), ligamentul inelar anterior al carpului ("Ligamentum carpi volare") este o panglică (sau bandă) fibroasă patrulateră transversă situată la nivelul articulației radiocarpiene ("Articulatio radiocarpalis") pe fața anterioară (sau palmară) a carpului, care este întinsă între cele două margini ale șanțului carpului ("Sulcus carpi"). El
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
flexorum manus", "Retinaculum musculorum flexorum", "Retinaculum flexorum") sau ligamentul transvers al carpului ("Ligamentum carpi transversum"), ligamentul inelar anterior al carpului ("Ligamentum carpi volare") este o panglică (sau bandă) fibroasă patrulateră transversă situată la nivelul articulației radiocarpiene ("Articulatio radiocarpalis") pe fața anterioară (sau palmară) a carpului, care este întinsă între cele două margini ale șanțului carpului ("Sulcus carpi"). El este o continuare inferioară a fasciei antebrahiale ("Fascia antebrachii") pe fața palmară a carpului. se continuă cu fasciile tenară și hipotenară. Retinaculul flexorilor
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
posterior de retinaculul flexorilor, anterior de expansiunea retinaculului flexorilor și a mușchiului flexor ulnar al carpului ("Musculus flexor carpi ulnaris"). În loja lui Guyon se află nervul ulnar ("Nervus ulnaris") și vasele ulnare (artera ulnară și vena ulnară). Pe fața anterioară a retinaculului flexorilor se inseră mușchiul lung palmar ("Musculus palmaris longus"), iar inferior constituie originea mușchilor eminenței tenare și hipotenare. În același plan cu retinaculul flexorilor se găsesc tendoanele mușchilor brahioradial, flexori radial și ulnar ai carpului. Fosa cubitală și
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
de la viande et du vin") „pat și locuință și pâine și carne și vin” ("Viața Sfântului Alexis"); "paien chevalchent" (fr. mod. "les païens chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al X-lea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
al XVI-lea, în ciuda frământărilor cauzate de războaiele pentru Italia și de cele interne religioase, între catolici și protestanți, s-a caracterizat printr-un avânt cultural deosebit. Interesul pentru operele din Antichitate, influența Renașterii italiene, răspândirea tiparului inventat în secolul anterior, descoperirea Americii au dus la dezvoltarea culturii și au influențat evoluția limbii franceze. Limba latină continuă să fie în declin. Apare o adevărată politică de impunere a limbii franceze, regii continuând să elimine folosirea latinei din domeniul administrativ și juridic
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Acesta este un factor în plus pentru ca franceza să devină o limbă de comunicare internațională între intelectuali, politicieni, savanți și oameni din alte categorii de elită. În secolul al XVIII-lea rămân în esență valabile normele lingvistice stabilite în secolul anterior, dar modelul nu mai este limbajul de la curte, iar lexicul admis de Academie se îmbogățește. În ceea ce privește pronunțarea, în secolul al XVII-lea dispare definitiv cea a lui -s al pluralului, dar vocala dinaintea sa se alungește. Există diferențe între pronunțarea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ghidul din Franța propune pentru „o autoare” forma "une auteur" sau "une auteure", dar în Québec s-a adoptat numai "une auteure", iar în Elveția "une autrice". Deoarece limba este în continuă evoluție, franceza contemporană prezintă unele diferențe față de perioada anterioară. Dintre acestea unele sunt acceptate de standard, de exemplu în domeniul feminizării sau al ortografiei, dar altele nu. În pronunțare se observă, în grade diferite de la o regiune la alta, tendința de dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de standard, de exemplu în domeniul feminizării sau al ortografiei, dar altele nu. În pronunțare se observă, în grade diferite de la o regiune la alta, tendința de dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea dintre [ɑ] posterior și [a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
fost uciși, împreună cu 39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane la Santa Cruz, decât au pierdut în fiecare din cele trei lupte de portavioane anterioare din din Marea Coralilor (90), Midway (110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel putin 409 din cei 765 de aviatori de elită de pe portavioanele japoneze care au participat la atacul de la Pearl Harbor au murit. După ce a pierdut
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a cărui acțiune se petrece în universul Culturii și titlul său provine de la un citat din poemul "Tărâmul pustiu, IV" de T. S. Eliot. Un alt roman al aceleiași serii, "Look to Windward" (2000), al cărui titlu provine de la versul anterior al aceluiași poem, poate fi considerat oarecum o continuare. La fel ca majoritatea creațiilor SF de început ale lui Banks, "Spectrul lui Phlebas" reprezintă o rescriere a unei cărți mai vechi, după cum a expilcat într-un interviu din 1994: Cultura
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
posterioară a mușchiului extensor al degetelor este acoperită la nivelul antebrațului de piele și de fascia antebrahială ("Fascia antebrachii"), la gâtul mâinii de retinaculul extensorilor ("Retinaculum extensorum"), iar la mână de fascia dorsală a mâinii ("Fascia dorsalis manus"). Fața sa anterioară acoperă mușchiul supinator ("Musculus supinator") și mușchii planului profund al antebrațului: mușchiul extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"), mușchiul abductor lung al policelui ("Musculus abductor pollicis longus"), mușchiul extensor scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis"), mușchiul extensor
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
(Musculus flexor carpi radialis) sau palmarul mare, mușchiul palmar mare este un mușchi lung, fusiform, turtit antero-posterior, așezat în primul plan al mușchilor anteriori ai antebrațului pe fața anterioară a lui, lateral față de rotundul pronator. Are originea pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii") și pe septurile intermusculare fibroase învecinate
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
(Musculus flexor carpi radialis) sau palmarul mare, mușchiul palmar mare este un mușchi lung, fusiform, turtit antero-posterior, așezat în primul plan al mușchilor anteriori ai antebrațului pe fața anterioară a lui, lateral față de rotundul pronator. Are originea pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii") și pe septurile intermusculare fibroase învecinate care îl separă de rotundul
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
(Musculus flexor carpi radialis) sau palmarul mare, mușchiul palmar mare este un mușchi lung, fusiform, turtit antero-posterior, așezat în primul plan al mușchilor anteriori ai antebrațului pe fața anterioară a lui, lateral față de rotundul pronator. Are originea pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii") și pe septurile intermusculare fibroase învecinate care îl separă de rotundul pronator ("Musculus pronator teres"), lateral, și de palmarul lung ("Musculus palmaris
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
palmaris longus"), medial. Fasciculele musculare se îndreaptă apoi în jos și lateral, iar la partea mijlocie a antebrațului converg către un tendon lung. Acesta tendon trece înapoia retinaculului flexorilor ("Retinaculum flexorum") și se inseră printr-o expansiune fibroasă, pe fața anterioară (volară) a bazei metacarpianului ("Basis metacarpalis") al II-lea, adesea și pe baza metacarpianul al III -lea. Proximal este acoperit de aponevroza mușchiului biceps ("Aponeurosis bicipitalis") și de mușchiul palmar lung ("Musculus palmaris longus"). Pe antebraț fața superficială este acoperită
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
(Musculus flexor digitorum profundus) sau mușchiul flexor comun profund al degetelor este un mușchi lung fusiform, lățit antero-posterior, așezat pe partea medială a feței anterioare a antebrațului, într-un plan (stratul al treilea al mușchilor anteriori ai antebrațului) mai profund decât mușchii superficiali. Are originea pe procesul coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae"), pe cele 2/3 superioare ale feței mediale și anterioare a ulnei
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
(Musculus flexor digitorum profundus) sau mușchiul flexor comun profund al degetelor este un mușchi lung fusiform, lățit antero-posterior, așezat pe partea medială a feței anterioare a antebrațului, într-un plan (stratul al treilea al mușchilor anteriori ai antebrațului) mai profund decât mușchii superficiali. Are originea pe procesul coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae"), pe cele 2/3 superioare ale feței mediale și anterioare a ulnei, pe membrana interosoasă a antebrațului ("Membrana interossea antebrachii") corespunzătoare acestei porțiuni
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
a feței anterioare a antebrațului, într-un plan (stratul al treilea al mușchilor anteriori ai antebrațului) mai profund decât mușchii superficiali. Are originea pe procesul coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae"), pe cele 2/3 superioare ale feței mediale și anterioare a ulnei, pe membrana interosoasă a antebrațului ("Membrana interossea antebrachii") corespunzătoare acestei porțiuni a ulnei. Uneori are originea și pe cele 2/3 superioare ale feței anterioare a radiusului, medial și sub tuberozitatea radială ("Tuberositas radii"). Corpul muscular lat și
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
ulnei ("Processus coronoideus ulnae"), pe cele 2/3 superioare ale feței mediale și anterioare a ulnei, pe membrana interosoasă a antebrațului ("Membrana interossea antebrachii") corespunzătoare acestei porțiuni a ulnei. Uneori are originea și pe cele 2/3 superioare ale feței anterioare a radiusului, medial și sub tuberozitatea radială ("Tuberositas radii"). Corpul muscular lat și turtit se îndreaptă distal, iar la jumătatea antebrațului se împarte în patru fascicule, care se continuă fiecare prin câte un tendon lung. Partea tendinoasă a sa începe
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]